5,297 matches
-
române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și culturii române influențează decisiv imaginea intelectualului român, care, de prea multe ori, trebuie să aleagă între a rămâne în țară, îndurând lipsuri materiale și îngrădiri culturale inerente, și „a se salva” în Occident
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
fericire, „ca la carte”. Ca în care carte? Le-ar fi greu să spună, pentru că, în general, n-au citit nici una ori foarte puține. Și totuși involuntarul elogiu le-a rămas și lor în străfundurile limbajului, ultim vestigiu al unei normalități pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire, cît și cel de sosire. Lumea reală nu e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată la rang de normalitate socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
prea diferite pentru a le putea găsi o notă comună, deși acesta nu ar fi un lucru tocmai imposibil. Am sesizat mai peste tot o nostalgie aproape iremediabilă după un oraș frumos și pitoresc, trăindu-și viața în ritm de normalitate, salvat astăzi numai în amintire și, oarecum la polul opus, un anume regret, adesea mascat, trecînd uneori în complex de inferioritate, față de un București care, la jumătatea distanței dintre Stambul și Paris, nu reușește niciodată să fie pe de-a-ntregul
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
buni vocea electronică. Am scris cu ea mai multe cărți, am colaborat la ziare, am transcris traduceri, am redactat memorii, proiecte, programe, tot felul de drăcii în tensiunea fără de sfârșit spre a dobândi, inclusiv pentru cititorii audio electronici, drepturi, egalitate, normalitate, șanse și demnitate. Lecturile am continuat să le efectuez de pe casete magnetice, de pe dischete sau prin intermediul unor voci apropiate. Recent însă am decis să intru pe Net, pe siturile revistelor literare. Cel dintâi text htm fără diacritice pe care l-
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă/ nici un gînd aici care să funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu poate fi pur, și lumea trăiește
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
a unei banale incisivități. O lume fără destin, fără cap, promisiune a conservării cadrelor, continuă să existe nestingherită. Din acest punct de vedere, n-ar fi nepotrivită o demonstrare a tragicului din substrat. Ceea ce uimește în acest univers este sentimentul normalității, al echilibrului. Nici un personaj nu se află în afara portativului strâmb, nu există nici un disident, nici o alternativă în aceste "suburbane". Excepție ar face prima povestire, singura scrisă la persoana întâi, în care eroul se înstrăinează de semenii săi nemaiputând înțelege banalul
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
o fâșie atât de îngustă de timp istoric (trei ani!) în al cărei cuprins să se consume atâtea complicate și vaste procese, în care să se manifeste concomitent atâtea impulsiuni divergente, în care sentimentul realcătuirii unei lumi și al reînfiripării normalității să coexiste atât de strâns cu sentimentul dezintegrării inevitabile și al anormalului instalat definitiv. Dar ce se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
mai flutură pe înălțimea Palatului Regal. Și totuși, pas cu pas, ne ducem Dracului, ca să nu spun altfel". (Dinu Pillat, Documente inedite, "22", nr. 51/2001.) Existaseră cu toate acestea în acei ani semne credibile de revenire a țării la normalitate, după răvășirile războiului și măsurile de restrângere a libertăților luate de regimul de dictatură militară. Constituția din 1923 fusese readoptată, funcționau partidele, parlamentul, instituția monarhică, apăreau ziare de felurite orientări, legăturile culturale cu lumea apuseană se reluau. Toate acestea lăsau
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
plimbare pe Calea Victoriei cu "cocarda zâmbetului pe buze", evocată de Dinu Pillat, nu era chiar expresia nepăsării inconștiente, sinucigașe, ci mai degrabă a încredințării celor mai mulți români că răul se va îndrepta, că se va reveni totuși, cât de curând, la normalitate. Tot Dinu Pillat este acela care, în același 1947, le da întâlnire în țară peste un an cumnatului și sorei din exil, când îi aștepta să fie de față la o ceremonie de familie. (Doc. cit.) Aceeași încredere (înșelată!) în
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
reînvățat, împreună, că se poate, ca în poezia lui Kipling, “să nu răspunzi minciunii mințind la rândul tău și nici cu ură urii, nici celei mai nedrepte” și, în tot acest timp, să rămâi un om decent, lipsit de vanitatea normalității tale. :: The One, octombrie 2013 Datorită dumneavoastră mi-am schimbat părerea despre doamna Sarbu, vă mulțumesc. e frumos portretul, nu zic. însă îmi amintește de picturile de la renaștere până la modernismul timpuriu, unde tabloul final era mai impresionant decât baronesa care
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
le-ar fi fost mai simplu să schimbe cine sunt sau de cine sunt atrași? Conservatorilor le place să vorbească mereu despre pericolul „dictaturii minorității” și despre riscul că într-o zi să li se interzică să-și mai exprime „normalitatea”. De fiecare data cand ii aud, aceasta glumă proastă îmi lasă un gust foarte amar. Nu pot să nu mă gândesc la cât de toleranți ar deveni Dacă ar putea cu adevarat sa traiasca experiență de a le fi refuzată
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
nu se poate altfel, despăgubiri record, investitori ce fug și alte bla-bla-uri obositoare. Toți acești oameni vor să nu mai fie luați de proști, vor alți politicieni, actualii fiind prinși de prea multe ori în flagrant când se prostituau, vor normalitate și bătând cu peturile duminică de duminică vor face ca zgomotul neauzit de televiziuni să fie auzit de oameni. Foarte tare imaginea cu spiridușii :)) Câteodată e mai bine să vedem totul în alb și negru, poate această perspectivă sumbră ne
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
cine are chef nu nevoie să treacă pe acolo. Eu cred că o parcare subterană în centru ar rezolva mare parte din probleme. Că în orice altă țară occidentală. Dar nu există... Amenzile pentru parcare sunt o mizerie. Trebuie creată normalitatea apoi să se pretindă respectarea ei. Iar punerea în practică a proiectelor este în sarcina celor care administrează domeniul public. La mulți ani ! există parcare subterană în bucurești, în centru, la intercontinental!se intră prin spatele teatrului natzional! Mie nu
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
pe YouTube și nu sunt prezente acolo. Mulțumesc Unde putem vedea înregistrările emisiunii? Pe site-ul TVR-ului nu se poate. first time am văzut și io emisiunea ta la tvr în RO. fain. pare unul din puținele momente de normalitate pe la tv. e jale la ce nivel s-a ajuns. gramatică e un opțional până și pentru prezentatorii de știri. la mulți ani, dragoș! să ai un an plin de iubire, înțelegere, bucurii și ajutor de la dumnezeu în făptuirea celor
Sărbători bune ca viaţa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82665_a_83990]
-
Vorbeam bine de la 2 ani jumate, iar cînd intrasem în clasa I știam deja să citesc și să socotesc. E bine să citești și altfel de opinii despre decembrie ’89, opinii că a ta. Îmi dau o stranie senzație de normalitate în gîndire și lipsa de ipocrizie fățarnica, atît de prezență în preajma acestor zile. Sărbători fericite! Fiecare înțelege în felul lui așa zisă revoluție. Un lucru e cel ,mai important și anume libertatea. Mare om mare caracter, mie îmi place cum
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
dar pare a nu avea nici o legătură cu primul Coriolan, cu excepția păstrării aceluiași tip de perspectivă, deși se schimbă și aceasta în ultimul capitol, Fotoliul-pat și o fotografie, destul de liric și de optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
în apartamentul primitor din Drumul Taberei, înțesat de fotografii, de flori și de trilurile canarilor. Am ascultat-o fermecată ore în șir, uitând adesea să mai iau notițe, vorbind molcom despre o lume dispărută, o lume a tihnei și a normalității pe care încerca să o învie pentru cei care nu o cunoscuseră. Deși totul pornea de la Dinu și se întorcea tot la el, mi se perindau prin fața ochilor zeci de chipuri din familia reunită a Brătienilor și Pillaților, cu bucuriile
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
a capitolelor 24-27. "- Ce se mai aude cu cartea ta?", îl iscodeau pe Cazimir amicii. "- Străbate un moment de reculegere", răspundea cel întrebat. O dictatură poate să-ți permită orice, dar niciodată să uiți că-ți permite. Mici insule de normalitate supraviețuiau într-un ocean al aberației, care le eroda continuu țărmurile și amenința mereu să le scufunde. Sentimentul de solidaritate al insularilor era precar și difuz, iar căile de a-l rosti aproape inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
Autorul acesteia, Pietro Angelini, predă istoria religiilor și antropologie culturală la Istituto Orientale din Napoli și este semnatarul a numeroase studii în domeniul științelor antropologice și religioase. Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
indigen. Să fie clar însă: o astfel de temelie există - ea este fundamentul teoretic și simbolic oferit de o pleiadă excepțională de oameni, care au știut cum să treacă senin dincolo de extremismele ideologice, spre valorile existențiale ale speranței și ale normalității. Pentru moment aceasta mi se pare singura temelie pe care auto-construcția poate continua. înțelegerea literaturii și culturii române din acest unghi de vedere ar fi un bun pas înainte.
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
vom continua să fim restanțieri în istorie, ne vom bălăci la o margine a civilizației, devenind un fel de boschetari ai Europei... Încă mai pâlpâie un dram de demnitate în feciorii și fiicele acestui pământ. E trează speranța revenirii la normalitate... Trebuie să ne unim în simțire și gândire, căci numai prin unire vom fi o forță, vom izbândi năzuințele noastre de bine”. Este o constatare dureroasă dar realistă, nu fatalistă. Este observația unui om pătruns până-n măduva oaselor de spiritul
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
lasă să zâmbim și zilei de mâine: „mai am timp să-ngân viața ce trece / mai am timp să termin un poem”. Atent structurata: Dulce si amar, Iubind în șoaptă și Târziu în cuvinte, prezenta apariție editorială, în ton cu normalitatea realității, inevitabil efemere, vine ca un REMEMBER, dar și ca un răspuns în maniera poetului la întrebările: cine suntem, de unde venim, și încotro ne îndreptăm ?... Cu felicitări binemeritate, HAR și condei pe mai departe. Radu Botiș, scriitor și promotor cultural
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]