636 matches
-
din Irlanda. Nordul peninsulei Contentin și ținutul Pays de Caux au fost cele mai marcate de colonizarea cu populații scandinavice. Carolingianul Ludovic al IV-lea (914-984) a încercat după asasinarea lui Guillaume în 942 să se descotorosească de casa princiară normandă, rămasă sub conducerea minorului Richard I, fără a avea însă succes. Principatul a cunoscut o perioadă de înflorire la finele secolului al X-lea. După o dezvoltare în limitele hotarelor stabilite de carolingieni sub domnia lui Richard I (m. 996
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
asupra legitimarea puterii din mâinile familiei de "principes Normannorum" care, exercitată în modul autonom caracteristic Evului Mediu timpuriu, a dus la o stabilizare economică și politică a regiunii. Conform acestei autonomii ținuturile au purtat sub carolingieni denumirea de "regnum", principii normanzi asumându-și ei înșiși răspunderea pentru implementarea dreptului și instituțiilor francilor. Titlul de "marchio", marchiz, dobândit de Richard I. în 965/968, i-a permis acestuia să instituie la rândul său conți în domeniu, alegându-i din rândurile propriei familii
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
și instituțiilor francilor. Titlul de "marchio", marchiz, dobândit de Richard I. în 965/968, i-a permis acestuia să instituie la rândul său conți în domeniu, alegându-i din rândurile propriei familii. Titlul de duce a fost purtat de casa normandă după venirea la putere a Capețienilor, începând cu anul 987. Și ducatul a fost legat de casa regală a Franței doar prin obligații infime. Guvernarea centrală s-a bazat pe atunci, la cumpăna dintre secolele X și XI, pe trei
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
prosperitate a ducatului. O altă cauză a acestei înfloriri economice trebuie văzută în relațiile comerciale cu zona de nord-vest a Europei, care au fost intense până la apariția primelor așezări fortificate, în 1025-1030, din care s-au dezvoltat mai târziu orașele normande, de exemplu Caen. Consolidarea formelor feudale a fost intrinsec legată de reinstaurarea instituțiilor bisericești. Punctul de cristalizare al acestei dezvoltări a fost abația de la Fécamp. Ctitorii importante din timpul domniei lui Richard I au fost mănăstirile de la Fontenelle și Mont
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
din Guillaume de Volpiano, a cărui mănăstire din Fécamp dobândise exempțiunea, în impunerea reformelor de la Cluny. Acestea au fost favorizate de creșterea demografică și economică în ținut între finele secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Aristocrația normandă era asimilată pe atunci celei autohtone și supuse unui proces continuu de înnoire prin imigranți franci. Un puternic promotor al sistemului feudal a fost Robert I. Magnificul, duce al Normandiei între 1027 și 1035. Reformele sale, justificate de necesitatea de
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
grea care va decide apoi importanta bătălie de la Hastings. Deși organizarea militară era redusă la anturajul ducal, casa de Normandia a reușit să-și consolideze în 1063 poziția, adăugând comitatul Maine domeniilor sale. Prin victoria de la Hastings din 1066 ducele normand, cunoscut de acum înainte sub numele de William Cuceritorul, a urcat pe tronul Angliei, pe care-l revendicase considerându-se urmașul vărului său Eduard Confesorul. Normandia a rămas sub stăpânirea sa și a devenit un principat cu o organizare feudală
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
le-a cules Henric I, mezinul lui William Cuceritorul, care a moștenit în anul 1100 tronul Angliei și l-a învins în 1106 pe Robert Courteheuse, reinstaurând astfel domeniul anglo-normand. După moartea lui Henric în 1135 o parte a baronilor normanzi a refuzat să recunoască dreptul lui Geoffrey al V-lea de Plantagenet-Anjou asupra ducatului, susținându-l pe Ștefan de Blois, nepotul lui William Cuceritorul pe linie feminină. Geoffrey al V-lea, conte de Anjou, era căsătorit cu Matilda (1102-1167), fiica
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
era căsătorit cu Matilda (1102-1167), fiica regelui Henric I și, ca văduvă a împăratului Henric al V-lea, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Conflictul dintre casele Plantagenet și Blois a fost decis de-abia în 1150, odată cu urcarea pe tronul normand a lui Henric al II-lea Plantagenet, fiul împărătesei Matilda și al lui Geoffrey de Anjou. Acesta a adăugat domeniilor sale comitatul Anjou (în 1151), Aquitania (în 1152) și regatul Angliei (în 1154), formând astfel așa-numitul "Imperiu Angevin". Urmașii
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
și uniformizare în guvernare și administrație. Jurisprudența a luat avânt în timpul domniei lui Henric I, mai ales datorită numirii de judecători călători. O primă legislație a Normandiei a fost redactată în jurul anului 1200: "Coutumes de Normandie". Prin crearea unui "Échiquier normand" ca cea mai înaltă instanță juridică și administrativă, cu un sediu permanent la Caen (din 1170-1175) s-a consolidat organizarea fiscală a ducatului. În administrația locală Henric al II-lea s-a folosit de o nouă clasă de funcționari pentru
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
comerțul maritim peste Canal decât de cel de transportul fluvial pe Sena. Normandia și Marea Britanie nu mai erau unite de 128 de ani (1204), însă proprietarii de terenuri (nobili și clerici) dețineau domenii pe ambele părți ale canalului (de la cucerirea normandă a Angliei și prin jocul succesiv de alianțe matrimoniale). Clanurile nobiliare din Normandia s-au regrupat pentru a face față situației. Astfel ele au obținut o mare autonomie. La 19 noiembrie 1350, Ioan cel Bun, regele încoronat al Franței, arestează
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul este soluționat în secret. Cu toate acestea, opacitatea totală care înconjoară executarea alimentează zvonurile. O mare parte a nobilimii din Normandia și numeroși susținători ai conetabilului s-au situat în tabăra normandă. Regele Ioan îl deleagă în martie 1355 pe Delfin să organizeze apărarea Normandiei, lucru care necesită creșterea taxelor. Sarcina Delfinului a fost dificilă din cauza influența tot mai mari a lui Charles cel Rău, care a dobândit un statut similar cu
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
din secolul al XV-lea, steagul roșu a fost considerat "steagul sfidării" . Steagul roșu era ridicat pe zidurile cetăților și castelelor asediate indicând că apărătorii nu sunt dispuși să se predea. . Este cunoscut faptul istoric că pe la anul 1300, corăbiile normande arborau fanioane roșii care semnificau că nu aveau "să acorde cruțare", adică nu aveau să ia prizonieri în bătălie. Această folosire a steagului roșu a rămas în uz în secolul al XVII-lea, când el a fost adoptat de pirații
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
fost învins de William Cuceritorul în Bătălia de la Hastings. De fapt acesta fusese obligat să execute un marș forțat pentru a-l întâmpina pe Hardrada, să lupte la Stamford Bridge și apoi să se grăbească înapoi și sa înfrunte invazia Normandă, totul în doar câteva zile. Acesta este considerat factorul principal care a contribuit la victoria lui William atât de greu obținută la Hastings. Harald a fost ulimul mare rege viking al Norvegiei și debarcarea sa în Anglia ce a rezultat
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
unde mai tarziu s-a construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul actual East Sussex, Anglia. La 14 octombrie 1066, în această bătălie, regele Harold al II-lea al Angliei (c.1022-66) a fost învins de către forțele normande conduse de William Cuceritorul (c.1028-87). Până la sfârșitul sângeroasei bătălii, care a durat întreaga zi, Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a fost ultimul rege anglo-saxon al Angliei. William a fost fiul lui Robert I
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
se stabilească pe teritoriul numit Normandia, în schimbul păcii. În 1051, William, la invitația lui Harold Godwinson, a vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul sau, Edward Confesorul, care nu avea copii pe care să-i desemneze moștenitori. Potrivit istoricilor normanzi, Edward a promis să-l desemneze pe William că moștenitorul sau. Chiar însuși Harold a depus jurământ de credință noului moștenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care englezii l-au numit mai tarziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era așteptat să vină William. Lupta a început dimineață,la ora 9.Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi;ei i-au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi care i-au atacat în repetate rânduri,dar aceștia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
numit mai tarziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era așteptat să vină William. Lupta a început dimineață,la ora 9.Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi;ei i-au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi care i-au atacat în repetate rânduri,dar aceștia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi,printre care se află și episcopul Odo.Cum Biserică nu îngăduia
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
era așteptat să vină William. Lupta a început dimineață,la ora 9.Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi;ei i-au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi care i-au atacat în repetate rânduri,dar aceștia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi,printre care se află și episcopul Odo.Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare de sânge,Odo își
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
prin ținuturile din sudul Angliei,pârjolind totul în cale. El i-a înspăimântat atât de tare pe anglo-saxoni încât toți locuitorii Londrei s-au supus noului rege. În ziua de Crăciun din 1066, el a fost încoronat că primul regele normand al Angliei, la Westminster Abbey. Astfel, perioada anglo-saxonă din istoria Angliei s-a încheiat. Franceză a devenit limba oficială a administrației regelui și, treptat, s-a amestecat cu limba anglo-saxonă pentru a da naștere la engleză modernă. Marea majoritatea nobililor
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
întocmea un recensământ a terenurilor și a locuitorilor din Anglia, fiind una dintre realizările sale notabile. La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus (c.1056-1100), a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
"'Ruimii "rușilor" este controversată. Deși vastă majoritate a istoricilor consideră valabilă "teoria normanda", unii savanți (în special școală sovietică de istoriografie) au emis teorii ale unor origini alternative. Astfel, ei consideră că este vorba mai degrabă de denumirea unei ocupații specifice (negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi) la început, iar
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
ale slavilor. Până la urmă, miza acestei controverse este culturală și de moștenire istorică. Problema este dacă civilizația slavilor de răsărit are la origine elemente scandinave ale războinicilor nordici din secolele al IX-lea și al XI-lea, așa cum susține teoria normanda, sau dacă acesta civilizație se bazează pe fundații locale. "Teoria normanda" afirmă că Rusia Kieveana a fost fondată și și-a primit numele după numele stăpânilor războinici scandinavi, tot așa cum ei au dat numele Normandiei. În conformitate cu însemnările compilației Povestea timpurilor
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
și a altor academicieni, l-au obligat pe Miller să-și înceteze muncă asupra acestui subiect până după moartea lui Lomonosov. Deși textul tipărit al discursului original a fost distrus, Miller l-a retipărit în 1768. Unii ruși susțin "teoria normanda", printre ei numărându-se Nicolai Karamzin (1766-1826) și Mihail Pogodin (1800-75), care, considerând însemnările din "Povestea anilor care au fost" demne de încredere, cred ca este adevărat că slavii de răsărit i-au chemat pe varegi să-i conducă și
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
Sigismund von Herberstein, Dmitri Ilovaiski, Boris Rîbakov și alții au postulat teorii ale originii nenormande a cuvântului "ruși". Faptul că vikingii foloseau un nume special pentru zona, si anume "Gardarike" ("castele" sau "forturi"), este prezentat că un argument împotriva teoriei normande. Cu exceptia Gutasaga, nici o șaga nordică nu aduce aminte de teritoriile locuite de slavii răsăriteni. În plus, nordicii nu considerau Kievul ("Kaenugardr"), ci Novgorodul ("Holmgardr") ca fiind capitala țării rușilor. Conform afirmațiilor lui F. Donald Logan, "În 839, rușii erau suedezi
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
urcate în vârf și așezate la locul potrivit. În 1066, William, ducele Normandiei, pornește expediția de cucerire a Angliei, pe care vărul său Eduard i-o lăsase moștenire. Soția sa Mathilde a reprezentat pe o tapiserie Muntele Saint-Michel, unde trupele normande ale lui William au mers, în pelerinaj, spre a cere ajutorul divin, înainte de a trece Marea Mânecii. Tapiseria poate fi și astăzi admirată la Bayeux, în muzeul special organizat pentru prezentarea tapiseriei. La organizarea expediției, Mănăstirea l-a ajutat pe
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]