529 matches
-
de locuitori. Cele mai mari orașe sunt Rouen (385.000 locuitori), Le Havre (247.000 locuitori) și Cherbourg (89.000 locuitori). Rouen, fosta capitală a provinciei, este acum capitala regiunii Normandia de Sus. Numele ținutului este derivat din denumirea de normanzi ("oamenii din nord"), dată neamurilor germanice din Peninsula Scandinavă care se răspândiseră între secolele VIII și XI pe insulele britanice, ajungând în secolul al IX-lea să devasteze și ținuturi din nordul regatului francilor. Treptat, acești năvălitori au început să
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
insulele britanice, ajungând în secolul al IX-lea să devasteze și ținuturi din nordul regatului francilor. Treptat, acești năvălitori au început să se stabilească în Frizia și la gurile Loarei. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni așa-numita "Mare Oștire" a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii s-au așezat în ținutul actual al Normandiei. Căpetenia lor Rollo (Gånge Rolf), probabil un nobil wiking originar din Norvegia, a încheiat ulterior un acord cu Carol al III-lea cel Simplu, regele Franței, în 911 la St.-Clair-sur-Epte. Trecând
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
timp, , și pentru Quantic Dream, conduși de directorul de creație Christophe Brusseaux, au realizat grafica jocului. David Cage a fost scenarist și regizor, iar Guillaume de Fondaumière a îndeplinit funcția de . "Beyond: Two Souls" a fost ultimul proiect al compozitorului Normand Corbeil, care a murit de cancer pancreatic la 25 ianuarie 2013, jocul fiind dedicat în memoria sa. Corbeil a mai colaborat cu Quantic Dream la jocurile "Heavy Rain" și predecesorul acestuia, "Fahrenheit", nereușind să termine coloana sonoră a lui "Beyond
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
insulei, până la ocuparea ei în anul 870 d.C. de către Arabi. Arabii au stăpânit arhipelagul timp de 2 secole, ceea ce și-a lăsat amprenta mai ales în limba. În secolele următoare, Malta trece succesiv în posesia a diferite națiuni din Europa: - Normanzii în anul 1090 (sub contele Roger de Hautville); - Sicilienii în anul 1194 (prin căsătoria unui membru al familiei germane de Ștaufer); - Francezii în anul 1268 (sub Carol I. Robert de Anjou); - Aragonezii în anul 1282, după izgonirea lui Carol I.
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
parohie au fost construite,dar și prima mare catedrală din Anglia.Anglia are multe catedrale timpurii,printre care:York Minster(1080),Catedrala Durham(1093) și Catedrala Salisbury(1220).După un incendiu,Catedrala Cantenbury a fost deteriorată și în 1174 masonii normanzi au introdus noua arhitectură gotică.În jurul anului 1191 Catedrala Wells și Catedrala Lincoln au fost aduse în stilul englezesc gotic. Papa Inocențiu al III-lea a plasat Regatul Angliei în cadrul unei interdicții timp de șapte ani,între 1208 și 1215
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
nume că și el, care de asemenea avea un fiu Manșo, care se va căsători cu Gaitelgrima, cu care va avea un fiu numit Ioan. De asemenea, Manșo ar mai fi avut o fiică, pe care a căsătorit-o cu normandul Rainulf Drengot.
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
devreme către literatură și vreme de mulți ani apare ca petrecându-și verile în cadrul unui "scriptorium". Primele sale încercări literare l-au individualizat ca pe un continuator al operei lui Guillaume de Jumièges, "Gesta normannorum ducum", o vastă istorie a normanzilor și a ducilor acestora de la întemeierea ducatului de Normandia, pe care Orderic o va duce până la începutul secolului al XII-lea. Cândva între 1110 și 1115, superiorii săi i-au ordonat să scrie o istorie a mănăstirii St Evroul. Opera
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
chestiunile ecleziastice devin marginale. În această secțiune, după schițarea istoriei Franței sub Carolingieini și primii membrii ai dinastiei Capețienilor, Orderic ajunge cu nararea evenimentelor până în vremurile sale, începând de la anul 1082. El oferă numeroase informații referitoare la Imperiul romano-german, papalitate, normanzii din Sicilia și Apulia, prima cruciadă (pentru care apelează la cronicile lui Foucher de Chartres și Baudri de Bourgueil). Însă interesul său principal este acordat istoriei celor trei frați ducele Robert Curthose al Normandiei, William Rufus și Henric. El își
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
1000, Benevento cuprinde încă 34 de comitate separate. În anul 1022, împăratul Henric al II-lea a cucerit atât Capua cât și Benevento, însă a revenit în Germania după eșecul din fața orașului Troia din regiunea Foggia. Tot în această perioadă, normanzii au sosit în sudul Italiei, iar Benevento, recunosc ca fiind sub suzeranitatea papală, era un aliat variabil. Ducele beneventin avea destul prestigiu pentru a-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
ca fiind sub suzeranitatea papală, era un aliat variabil. Ducele beneventin avea destul prestigiu pentru a-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de comandant militar, însă Atenulf i-a abandonat pe normanzi, iar Benevento și-a pierdut ceea ce mai rămăsese din influența sa. Cel mai mare dintre conducătorii normanzi din sudul Italiei a fost Robert Guiscard, care a capturat Benevento în 1053. El a cedat cucerirea suzeranului "de jure" al acesteia, anume
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
a fost lupta decisivă după care normanzii au finalizat cucerirea normanda a Angliei. Bătălia a avut loc pe un deal la aproximativ 10 km nord de Hastings, unde mai tarziu s-a construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul actual East Sussex, Anglia. La
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
odată cu moartea să în 1035, William a devenit duce de Normandia. William a fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al regatului francez, el și normanzii erau descendenți ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo, a prădat nordul Franței însoțit de prădătorii vikingi (la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă să primească și să se stabilească pe teritoriul numit Normandia, în schimbul păcii
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
două lupte importante. Cea de la Fulford și cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de Harold Hardrada. În ultima bătălie , armata vikinga a fost distrusă, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzând șansele că ea să poată învinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau în mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cămăși din zale
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
rânduri,dar aceștia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi,printre care se află și episcopul Odo.Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare de sânge,Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bată. Normanzii s-au prefăcut că se retrag. Saxonii au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. William avea să se folosească și mai târziu de acest șirletic. Spre seară, Harold a fost ucis fiind
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
printre care se află și episcopul Odo.Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare de sânge,Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bată. Normanzii s-au prefăcut că se retrag. Saxonii au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. William avea să se folosească și mai târziu de acest șirletic. Spre seară, Harold a fost ucis fiind lovit în ochi cu o săgeată, conform legendei. Vestea morții sale s-a raspandit,astfel
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
sau Maurikas (în limba greacă: Μαύρηξ/Μαυρίκας) a fost un conducător naval bizantin din a doua jumătate a secolului al XI-lea, implicat în special în războaiele Bizanțului cu normanzii din sudul Italiei. Identitatea sa nu este pe deplin sigură, dat fiind că trei personaje diferite sunt de obicei identificate sub același nume: este vorba de un "Maurex" care a fost un marinar bogat și magnat din Heraclea Pontica; de
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert Guiscard. În jurul anului 1076, potrivit cronicarului
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert Guiscard. În jurul anului 1076, potrivit cronicarului Bryennios, Maurex l-ar fi găzduit pe
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
campaniile împotriva turcilor selgiucizi, iar Maurex l-ar fi sprijinit cu trupe recrutate din rândul numerosului său personal armat. Maurex este în continuare amintit de cronica redactată de Ana Comnena, ca fiind la comanda unei flote comune bizantino-venețiană, cu care normanzii au fost siliți să bată în retragere din Balcani în primăvara lui 1082. El apare menționat pentru ultima dată cu referire la anul 1084, când este pomenit pe scurt (ca "dux Mabrica") de către Guglielmo de Apulia ca fiind comandantul flotei
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
la 9 mai 1009, o răscoală antibizantină a izbucnit în Bari, sub conducerea negustorului Melus, care s-a răspândit rapid în alte orașe. Curcuas nu a trăit destul pentru a fi martorul deznodământului final al acestor tulburări, anume instituirea dominației normanzilor asupra întregului sud al Italiei. El a fost ucis într-o bătălie împotriva răsculaților de la sfârșitul anului 1009 sau începutul lui 1010.
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
consideră valabilă "teoria normandă", numeroși savanți slavi se îndoiesc de valabilitatea acestei ipoteze și emit teorii ale unor origini alternative. Astfel, se consideră că este vorba, mai degrabă, de denumirea unei ocupații specifice (negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi), la început, iar mai apoi ale slavilor. Până la urmă, miza acestei controverse este culturală și de moștenire istorică. Problema este dacă civilizația slavilor de răsărit are la origine elemente scandinave ale războinicilor nordici din secolele al IX-lea și
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
său și totodată vechiul său aliat Pandulf al IV-lea de Capua, încercase să o violeze pe nepoata sa, fiică a cumnatei lui Guaimar și a ducelui de Sorrento. Apoi, el a primit omagiu de la fostul vasal al lui Pandulf, normandul Rainulf Drengot. Astfel, Guaimar a obținut sprijinul normanzilor pentru acțiunile sale din Italia de sud. În 1037, Guaimar a făcut un apel la arbitrajul ambilor împărați, cel occidental și cel bizantin, pentru a se stabili dacă Pandulf merită să guverneze
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
IV-lea de Capua, încercase să o violeze pe nepoata sa, fiică a cumnatei lui Guaimar și a ducelui de Sorrento. Apoi, el a primit omagiu de la fostul vasal al lui Pandulf, normandul Rainulf Drengot. Astfel, Guaimar a obținut sprijinul normanzilor pentru acțiunile sale din Italia de sud. În 1037, Guaimar a făcut un apel la arbitrajul ambilor împărați, cel occidental și cel bizantin, pentru a se stabili dacă Pandulf merită să guverneze. Împăratul Conrad al II-lea a dat curs
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe care a oferit-o abației de Montecassino. Între timp, normanzii din Aversa pacificau valea râului Sangro. După ce Pandulf al IV-lea a fugit la Constantinopol pentru a căuta ajutoare, Guaimar și-a îndreptat atenția către Amalfi. În aprilie 1039, venind în sprijinul ducelui depus și orbit Manso al II-lea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]