246 matches
-
în acest caz, orice libertate presupune și o responsabilitate, care, în situația raportării la limbă, vizează, pe de o parte, limba însăși și, pe de altă parte, pe partenerul din cadrul actului de comunicare. În acest context, libertatea se corelează cu normativitatea, cu regulile de folosire a limbii, atît din punctul de vedere al elementelor ei, cît și din acela al coordonatelor sociale și culturale care determină folosirea acestor elemente. Normele limbii −fie că sînt cutumiare, fie că sînt legiferate− au însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sincronică și un rol disfuncțional din perspectivă diacronică (fiindcă ele tind să frîneze evoluția lingvistică). Schimbarea limbii se realizează, ca atare, prin schimbarea normelor, în primul rînd a acelora care țin de reglementarea funcționării sistemului limbii. Fiindcă ține cont de normativitate și, prin aceasta, de normalitate, libertatea devine o libertate normală. Poate exista însă și tendința de a depăși cadrele acestui tip de libertate, tendință caracteristică în mod special artiștilor cuvîntului. Dar, aceasta este de fapt o libertate utopică, fiindcă scriitorii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exista însă și tendința de a depăși cadrele acestui tip de libertate, tendință caracteristică în mod special artiștilor cuvîntului. Dar, aceasta este de fapt o libertate utopică, fiindcă scriitorii, încălcînd granițele libertății normale în ceea ce privește limba, nu sînt liberi de orice normativitate, căci trebuie să respecte normele artei 308. Manifestarea efectivă a libertății umane în raport cu limba se produce după modelul oricărei libertăți umane ce presupune, pe de o parte, realizări și, pe de altă parte, virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din alte limbi, și posibilitatea de a crea pe baza acestor mijloace altele noi309 sau de a capta în sfera exprimării filozofice fapte de limbă care în mod obișnuit nu prezintă virtualități în acest sens. Pe terenul limbii, ordinea normativă (normativitatea) se realizează în două maniere distincte: mai întîi, prin evoluție și prin acțiunea cauzelor care determină această evoluție, limba impune indivizilor realități instituite social (norma limbii sau norma-cutumă), apoi, printr-o activitate volitivă, se creează un aspect sistematizat al limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
217, 222, 228-232, 233-238, 287, 358; naturală 47-49; populară 30, 282, 283, 344, 345; limbă universală 103, 287 logos semantic 55, 247 metalimbaj 98-101 noem 59, 60 nominație 85-89, 92, 144, 252, 272, 278 normare 136, 138, 193-195, 198, 262 normativitate 265, 267 normă 37-41, 77, 78, 96, 136-138, 155, 176, 186-188, 193, 196-198, 207, 210, 224, 262, 263, 266, 267; legiferată 37, 137, 138, 159, 366 noțiune 53-56, 58-64, 87, 246 nume 87-89, 144, 212, 253, 256, 324, 331, 332
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analiză, sugerând din start o rigoare pe care însuși subiectul o impune: componenta parlamentară a organizațiilor internaționale. Analiza este centrată pe regimul juridic al parlamentarismului, reliefarea compatibilității cu dreptul internațional public și poziționarea adunărilor parlamentare în dreptul internațional văzut prin prisma normativității internaționale. Prima parte a cărții este deschisă de unele considerații privind dreptul parlamentar, de o analiză a principalelor democrații și a sistemelor lor parlamentare, de o analiză comparativă între Parlamentul European, parlamentele naționale și Congresul Statelor Unite, de o prezentare a
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
la bază conceptul de imersiune (embeddedness) a acțiunii În sistemul de relații sociale. În economia neoclasică se operează cu modelul actorului rațional subsocializat, ale cărui preferințe și dispoziții sunt Înnăscute, date, principiu ce impune oricărei acțiuni, indiferent de contextul social, normativitatea raționalității instrumentale. Ordinea socială este contractuală, de tip hobbesian, indivizii raționali alegând, prin prisma interesului propriu, să stabilească un contract social. Pe de altă parte, În sociologie se operează, spune Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În forma principiului raționalității instrumentale, ori a normelor sociale, sau a rutinelor luate ca atare (raționalității procedurale). Granovetter respinge aceste modele ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste tipare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de acțiune intențională sunt strâns legate (embedded) de sistemele concrete, curente de relații sociale” (1985:487). Granovetter propune un model al acțiunii ce accentuează implicarea În relațiile sociale relativizând normativitatea de un fel sau altul; structura de interacțiuni sociale, mai degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa funcție de utilitate a actorilor, valorile internalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
exprimă valori și așteptări sociale, având, din acest punct de vedere, o natură normativă. Substanța responsabilității sociale a corporațiilor este dată tocmai de inserarea acesteia În cunoașterea socială (În curricula academică a programelor de management, de exemplu) ceea ce determină și normativitatea sa. Astfel, comportamentul real al organizațiilor ce se ghidează după acest concept (sau performanța și legitimitatea acestor organizații) pot fi explicate tocmai prin valoarea intrinsecă pe care societatea o recunoaște revendicărilor de sorginte legală, etică sau filantropică asupra organizațiilor. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
legitimation demand), ce presupune că "statul trebuie să ofere o justificare a puterii sale fiecăruia dintre subiecții săi"37, "nu reprezintă o moralitate ce este anterioară politicii", ci una "inerentă faptului existenței unui fenomen precum politica"38, o moralitate (i.e., normativitate) ce rezultă din faptul că "situația unui grup de oameni terorizând un alt grup de oameni nu este per se o situație politică: ea este, mai curând, tocmai situația pe care existența politicului este menită, înainte de orice, să o atenueze
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Dogmas of Liberalism", putem ușor deduce că, din perspectiva sa, realismul constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun temei pentru care autoritatea politică, exprimată în obligativitatea rezultatelor procedurilor sale, trebuie să se conformeze dictatelor unor norme morale independente"57
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun temei pentru care autoritatea politică, exprimată în obligativitatea rezultatelor procedurilor sale, trebuie să se conformeze dictatelor unor norme morale independente"57. De ce nu am utilizat aceste caracterizări ale moralismului și realismului și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau imaginabile - asupra temeiurilor non-morale (inclusiv atunci când trebuie să decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
temeiurilor non-morale (inclusiv atunci când trebuie să decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"77. Însă, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dreptate în susținerea că nu au nevoie de un fundament moral pentru generarea teoriilor lor politice normative. Distincția între politică și dominație - distincție pe care, susțin Jubb și Rossi, moraliștii nu-și pot permite să o conteste - legitimează ideea unei normativități politice distincte de normativitatea morală, ideea unei normativități "inerente faptului existenței unui fenomen precum politica"4 și "filtrate prin prisma rolului politicii în furnizarea ordinii"5. De vreme ce teoriile realiste (inclusiv teoriile realiste ale legitimității) sunt preocupate doar de acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nu au nevoie de un fundament moral pentru generarea teoriilor lor politice normative. Distincția între politică și dominație - distincție pe care, susțin Jubb și Rossi, moraliștii nu-și pot permite să o conteste - legitimează ideea unei normativități politice distincte de normativitatea morală, ideea unei normativități "inerente faptului existenței unui fenomen precum politica"4 și "filtrate prin prisma rolului politicii în furnizarea ordinii"5. De vreme ce teoriile realiste (inclusiv teoriile realiste ale legitimității) sunt preocupate doar de acest tip de normativitate, este clar
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un fundament moral pentru generarea teoriilor lor politice normative. Distincția între politică și dominație - distincție pe care, susțin Jubb și Rossi, moraliștii nu-și pot permite să o conteste - legitimează ideea unei normativități politice distincte de normativitatea morală, ideea unei normativități "inerente faptului existenței unui fenomen precum politica"4 și "filtrate prin prisma rolului politicii în furnizarea ordinii"5. De vreme ce teoriile realiste (inclusiv teoriile realiste ale legitimității) sunt preocupate doar de acest tip de normativitate, este clar, sugerează cei doi, că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
distincte de normativitatea morală, ideea unei normativități "inerente faptului existenței unui fenomen precum politica"4 și "filtrate prin prisma rolului politicii în furnizarea ordinii"5. De vreme ce teoriile realiste (inclusiv teoriile realiste ale legitimității) sunt preocupate doar de acest tip de normativitate, este clar, sugerează cei doi, că ele nu au, de fapt, niciun fundament moral, nicio premisă egalitariană "ultimă" justificată sau acceptată pe temeiuri morale. Lucrurile nu sunt, însă, desigur, atât de clare pe cât sugerează Jubb și Rossi. Logic vorbind, argumentul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
realiști"16. Faptul că ideea unei "moralități filtrate prin prisma rolului politicii" are un profund iz moralist este, desigur, incontestabil. Aceasta nu demonstrează, însă, că ea este o idee moralistă sau că realiștii nu au dreptate să distingă între o normativitate morală și una politică. Este neîndoielnic, de asemenea, că egalitatea politică, înțeleasă ca îndreptățire egală a cetățenilor de a participa în procesul de decizie politică, este justificată de obicei prin apel la o formă de egalitate morală, precum egalitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sunt motivați doar de dorința de a promova dreptatea și binele social"21, reduc politica la "filosofia morală aplicată"22, consideră politica doar un instrument al moralității și o încorsetează în "șabloane", reguli, valori sau idealuri morale inadecvate 23, confundă normativitatea politică și normativitatea morală susținând "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"24 și toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"25, reduc la tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de dorința de a promova dreptatea și binele social"21, reduc politica la "filosofia morală aplicată"22, consideră politica doar un instrument al moralității și o încorsetează în "șabloane", reguli, valori sau idealuri morale inadecvate 23, confundă normativitatea politică și normativitatea morală susținând "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"24 și toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"25, reduc la tăcere sau ignoră "forțele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
acord, o problemă minoră a moralismului ca teză potrivit căreia filosofia politică este o diviziune a eticii, de vreme ce despre aproape toate celelalte proiecte din filosofia politică se poate spune cu certitudine că sunt proiecte care se mișcă (și) în spațiul normativității morale. Sintetizând diversele observații și argumente ale realiștilor analizate pe parcursul cărții, putem concluziona, fără teama de a greși prea mult, că ideea îndepărtării sau izolării filosofiei politice de etică, propusă de realiști radicali precum Raymond Geuss, William Galston, Robert Jubb
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în baza unor standarde sau convingeri morale "pre-politice"). După cum am văzut în capitolul despre justificarea moralismului, realiștii radicali au ratat, de asemenea, și în tentativa de a discredita un alt argument major care demonstrează legitimitatea păstrării filosofiei politice în spațiul normativității morale. Am în vedere, desigur, argumentul lui Charles Larmore. Argumentul arată, în mod indenegabil, că, în condițiile modernității (sau, dacă preferați, ale postmodernității, ale modernității târzii etc.), în cadrul căreia exigența exercitării drepte a puterii coercitive sau obligația onorării de către puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48, 55-56, 62, 143 normativitate politică, 31, 35, 48, 55-56, 62, 143 O obiectivele fundamentale ale politicii, 28-29, 55, 60, 72, 130, 132, 137, 139, 162-163 obiectul dreptății, 130-131, 141 ordine (socială și politică), 26-27, 53-55. 58, 64
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]