249 matches
-
rezultatelor). În ceea ce privește normativitatea metodologică ea constituie un set de reguli ale unei bune cercetări... fiind destinată să realizeze un inventar de probleme ce trebuie rezolvate în efectuarea unei cercetări, precum și ca proceduri de rezolvare, respectiv cum să acționeze. Prin conceperea normativității metodologice se lasă o largă libertate cercetătorului pentru a decide cum să realizeze o cercetare. Există însă o singură condiție: să respecte codul deontologic profesional de efectuare a cercetărilor, ceea ce presupune calificare adecvată, corectitudine și obiectivitate. b) Componenta metodică. Este
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
putea accepta ideea că începutul cunoașterii, ca unitate sintetică, așa cum precizam mai sus, ar fi putut fi: ori experiență (observație ordonată etc.) și rațiune (categorialitate ordonatoare etc.), ori gând și ființă. Adică ar fi putut fi: a) identitate valabilă ca normativitate "epistemologică" (semnificativă doar în planul unor facultăți de cunoaștere și al unor rezultate îngăduite sau prelucrate de ele), în forma S este P (pe baza căreia capătă semnificație, "acreditare", cunoștințe de felul: un lucru poate fi cunoscut prin proprietățile sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bine formate: adevărul însușire fundamentală a cunoștințelor este calitatea unei singure forme a gândirii, anume judecata; ceea ce înseamnă că logicul se concentreză în judicativ, că logos-ul însuși, redus la aspectul său formal, locuiește exclusiv în topos-ul judecății. Dar normativitatea judicativă se extinde de la judecata propriu-zisă către toate instanțele orizontului discursivității: formal, este vorba, cum am arătat mai sus, despre multiplicarea structurii judicative (logice) originare S P, în forme logice mai complexe, cele care alcătuiesc, încă o dată spun, strict formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre cele patru amintite mai sus, "reconstrucția", este principala operație filosofică, aceea prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în primul rând sensul de corespondență. Pe de altă parte, enunțul nu apare, în structura factică a Dasein-ului, ca un fapt (făptuire) prim (primă) în raport cu alte "facte" din structura existențială a acestuia. Ceea ce înseamnă că puterea sa de acoperire a normativității constitutive în analitica existențială nu este maximă. Să cercetăm structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri, încercând, totodată, să obținem un răspuns la cele două probleme tocmai formulate. O asemenea cercetare nu mai ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod direct la timp, ci la verb; și, prin acesta, la Dasein: la atât se limitează "analiza pregătitoare" despre care vorbește Heidegger. Dar nu cumva "este" (verbul) și Dasein-ul, aparținându-și, țin în mod esențial de judicativ, fiind constituite după normativitatea dictaturii judicativului? Și nu cumva judicativul funcționează în cazul lor nu doar într-un sens regulativ, așa cum a fost ilustrat în cele stabilite până acum, ci chiar în unul propriu-zis constitutiv? Reducția operată nu este ea însăși dovada acestei apartenențe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă și acest "formal" din urmă este dependent de apercepția originară "eu gândesc". Faptul însă este semnificativ pentru posibila dimensionare ontologică a judecății. Ar fi de observat însă și dizolvarea, de către Heidegger, a unui element al aspectului alethic (verbul) în normativitatea formală a structurii originare judicative, semn că încă nu este operabilă, la nivelul unei fenomenologii a judicativului, diferența dintre cele două aspecte ale judecății, formal și alethic; cu toate că, în mod direct, contextele heideggeriene propun o interpretare la poziția kantiană asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii în timp care, deocamdată, doar "leagă" termeni, care abia în aces fel sunt constituiți ca atare este, aici, evidentă; la fel este și ieșirea subiectului de sub reglajul direct timporizator al timpului; totuși, nu este vorba despre o suprimare a normativității constitutive temporale, ci numai de o deplasare a centrului acesteia de la subiect, către predicat și, desigur, către judecată și, operațional, către judicativ. De o parte avem atemporalizarea subiectului și trecerea lui în condiția de substrat, prin intensificarea sensurilor sale obiectuale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omului care vrea să o imite. A ierta înseamnă a valorifica virtutea compasiunii, a înțelegerii răbdătoare, a încrederii în resursele de reabilitare ale fiecăruia, oricât de jos ar fi alunecat. A ierta e a pune bunătatea inimii mai presus de normativitatea mecanică, oarbă, a rațiunii „juridice“. Iertarea poate fi amânată, dacă vinovatul amână să o ceară. Dar ea nu e niciodată suspendată definitiv, exclusă din prin cipiu, refuzată fără drept de apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din trăsăturile ce se impun cu frecvențele cele mai semnificative. Demersul evocat i-a permis autoarei tratarea variabilității personalității și discrepanței între personalitate și cultură. Astfel, personalitatea modală nu e privită doar ca un indice statistic, o abstractizare, ci reprezintă normativitatea culturii investigate. Caracterul național exprimă reunirea trăsăturilor de personalitate ale membrilor unei națiuni prezente constant la vîrsta adultă, referindu-se la durata caracteristicilor și patternurilor unor personalități întîlnite frecvent printre membrii unei societăți. A. Inkeles și D. Levinson lărgesc aria
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
privesc reciproc cu suspiciune și neîncredere, acționează resentimentar și egoist, înțelegînd că oportunitățile sociale sînt arbitrare și imprevizibile, iar atunci cînd se ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum se stabilește în specia clasică a individualismului, proprie societăților cu democrație consolidată, ci este interindividuală, tranzacțională, articulată în funcție de interesele private și de resursele de putere de care dispun cei ce construiesc interacțiunile sociale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
e cu fiecare" și realizarea de sine ține de capacitatea subiectului de a maximiza resursele de capital social informal (actori cu putere în nodurile rețelelor sociale), care la rîndul lor sporesc capacitatea subiectului de a aborda oportunitățile biografice, deseori dincolo de normativitatea formală (legală). Totodată, individualismul autarhic ilustrează capacitatea precară a societății de a agrega un "bine colectiv", care să conjuge interesele și nevoile individuale într-un mod convergent, iar oportunismul comportamental devine opțiunea funcțională de rezolvare a sarcinilor rutiniere, dar mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să am familia prefectă 8. Toate acestea mi-au fost repetate de atât de multe ori încât am ajuns să îmi asum responsabilitatea aproape inerțial chiar și pentru lucruri care nu depindeau de mine. Dar normalitatea trăită era diferită de normativitatea impusă. Așa am dezvoltat încetul cu încetul și un mecanism de auto-blamare și o stimă de sine scăzută. Mai mult, trebuia să îmi asum responsablitatea în condițiile unei lipse profunde de autonomie și de libertate de alegere (trebuia să fac
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
înțeleasă ca o trebuniță a punerii de acord a identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale și sociale, psihologia adevărului, calitatea omenească a comportamentului de ansamblu. Sinceritatea în artă presupune o anumită normativitate para-artistică, de structură psihologică.”<footnote Titu Popescu, Problema sincerității în artă în Concepte și atitudini estetice, Editura Meridiane, București, 1983, p. 8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
rezolvarea, ca profesionist, a unei situații de criză a unui copil aflat în dificultate. "Toate acțiunile umane sunt regizate social, derulându-se după modele socialmente sintetizate și sancționate. Ajutorarea indivizilor și grupurilor aflate în dificultate se supune și ea aceleiași normativități comunitare, aceleiași condiționări contextuale în privința stabilirii beneficiarului, a conținutului și a manierelor de intervenție. Acesta este motivul pentru care, într-o organizare academică a teoriei asistențiale, analiza contextuală este o componentă de primă importanță" (Bocancea, 2003, p. 112). Sigur, contextual
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe eterogenitatea, instabilitatea și discontinuitatea limbajului, discursului și subiectivității, în raport cu sistemele de cunoaștere și structurile de putere, poststructuralismul propune critic acea viziune asupra individului ca produs al forțelor sociale și lingvistice, ca textură activă a diferitelor textualități. În acest caz, normativitatea este criticată prin decentralizare și interpretare, printr-un joc relativ al voinței de eliberare a marginalilor în raport cu autoritatea centrului. Ideea de a descoperi un "subconștient textual" al discursului prin "citirea textului împotriva lui însuși", trecând astfel dincolo de "suprafața" semnificațiilor sale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe care profesorul trebuie să-l exercite în clasă: puterea și autoritatea. Deși corelative, aceste concepte acoperă sfere semantice diferite, mai ales în domeniul controlului social. În concepția lui R. Peters 83, puterea denotă mai ales modalitățile brutale, lipsite de normativitate consensuală, prin care un individ îi supune pe ceilalți voinței sale. În acest sens, amintim, în primul rând modalitățile de coerciție fizică (pedeapsă dureroasă, restricția de a ieși afară la joacă etc.), apoi pe cele de coerciție psihologică (amenințările), dar
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și a Consiliului Național al Audiovizualului, un grup de lingviști - cercetători și universitari - a monitorizat 9 posturi de radio și 13 posturi de televiziune în decursul a patru etape în perioada 2007-2008, cu scopul declarat de a constata gradul de normativitate în folosirea limbii române în sistemul media, considerat ca cel mai activ în influențarea dinamicii evoluției limbii. Această inițiativă, așteptată de specialiști și extrem de binevenită pentru noi toți, utilizatorii limbii române, a avut ca primă consecință benefică constituirea unui corpus
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
contexte discursive în care producerea discursului de tip conflictual înlesnește formulări „extremiste”, aparent ireconciliabile cu discursul public civilizat. Se intră într-un „bulgăre discursiv”, la nivelul unei întregi societăți, care antrenează vorbitori dintre cei mai surprinzători în planul „emanațiilor” discursive. Normativitatea lingvistică și comportamentală sau atitudinală sunt transgresate sistematic, într-o situație de comunicare bazată pe „excepție”. Evenimentul discursiv la care ne raportăm este integrat momentului discursiv din 7 decembrie. Selecția operată este obiectivă și are în vedere circulația cuvintelor, a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
finalitățile vizate într-o situație de comunicare interpersonală, finalități formulate ca "scopuri", "mize", "obiective" sau reflectate în "rezultate", toate plasate în planuri precum: cunoaștere și autocunoaștere, informare, persuasiune, relaționare (construire, menținere de relații, poziționare în cadrul acestora; socializare), divertisment/joc, convenție/normativitate (vezi supra și ritualizare) cf. Iordănescu, 2006, p. 35; Mucchielli, 2005, pp. 80-86; Dinu, 2004, pp. 36-37; Commarmond, & Exiga, 2003, p. 9 etc. Acestor finalități li se asociază funcții specifice, subsumate contactului 10, respectiv schimbului interpersonal (Ezechil, 2002, pp. 46-47
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
conceptuale / 13 I.2. Procesul schimbării în educație / 18 I.2.1. Perspective de abordare a procesului schimbării educaționale / 21 I.2.2. Componentele procesului de schimbare educațională / 29 I.3. Niveluri și tipuri ale schimbărilor educaționale / 35 CAPITOLUL II. NORMATIVITATEA PROCESULUI DE SCHIMBARE EDUCAȚIONALĂ / 51 II.1. Principiile schimbării educaționale. Definire și caracteristici generale / 51 II.2. Caracterizarea principiilor schimbării educaționale / 54 II.2. 1. Principiul fundamentării axiologice a schimbării / 55 II.2. 2. Principiul racordării la social / 57 II
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educație trebuie continuată și susținută prin investiții substanțiale, cu deosebire în planul reabilitării bazei materiale. Deși inițial acuzau lipsa unei pregătiri prealabile pentru schimbare, treptat oamenii și-au intrat în ritmul schimbării, și-au asumat responsabilitatea implementării acesteia. Capitolul II Normativitatea procesului de schimbare educațională II. 1. Principiile schimbării educaționale Definire și caracteristici generale Orice domeniu de studiu, orice acțiune sau proces se fundamentează pe baza unui set de principii, legi, norme sau reguli care capătă valoare de proceduri, acestea asigurând
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
demersului respectiv spre atingerea obiectivelor propuse inițial, precum și legitimitatea sa. Plecând de la aceste considerente, putem afirma că procesul schimbării educaționale nu face rabat de la acest aspect, iar pentru o imagine mai clară, se impune de la început clarificarea unor concepte esențiale: normativitate, normă, principiu. Configurat ca un proces deschis, autoreglabil, ce conține elemente situate într-un raport de intercondiționare, procesul schimbării educaționale urmărește obținerea unor rezultate bine stabilite, mai exact, competența prospectivă. Pentru aceasta se impune asigurarea și respectarea unei normativități structural-funcționale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]