2,642 matches
-
semne bizantine și apusene) de G(eorge) Breazul, București, Fundația Culturală „Principele Carol”, Cartea Satului nr. 7, 1934; footnote> . Urmează, respectând criteriul cronologic antologia de Colinde, voluminoasă antologie cuprinzând cele mai diverse creații populare de acest gen, prezentate în dublă notație, hrisantică și guidonică - prima lucrare de acest gen din istoria muzicii românești<footnote Colinde, culegere întocmită de G(eorge) Breazul, cu desene de Demian, Colecția Cartea Satului, scoasă de Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, Editura Scrisul Românesc, 1938. footnote> și
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
străinătății, publicarea fiind considerată „o sărbătoare a muzicii”, culegerea concurând „cu mult succes cam tot ce s-a elaborat până acum în domeniul didacticii muzicale” și se sublinia că „se pot învăța cântecele cu ajutorul acestor desene, fără a apela la notația muzicală tradițională înscrisă în josul paginilor”<footnote Dogaru, Anton - Carte de cântece pentru copii Restituiri. Retipărirea unui cunoscut manual de muzică; în: Tribuna României, București, An XV, nr. 325, 1 octombrie 1986, p 12; footnote> . În ultimele zile ale anului 1937
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
este deplină în momentul în care, după ani de tergiversări, locatarul părăsește casa și, prin strădania lui Gabriel Liiceanu, ideea înființării unei case memoriale Eugen Lovinescu începe să prindă contur tot mai clar. La fel ca timpurile în care trăim, notațiile din acest ultim jurnal sunt făcute cu sufletul la gură. Majoritatea sunt scurte, scrupuloase, nervoase, factuale. Diarista notează cu acribie conținutul convorbirilor telefonice, al corespondenței, rezumă în câteva vorbe conversațiile pe care le poartă cu unii și cu alții. Într-
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
conține. Uneori, pe neașteptate, un cântec de demult, o imagine sau o vorbă o transpune, proustian, în cu totul altă lume, din alt timp. Sufletul se umple de o strivitoare melancolie, iar stilul devine cel al unei mari prozatoare. Dacă notațiile factuale au o inestimabilă valoare istorică (memoria noastră mereu capricioasă și, uneori, afectivă, are tendința să uite unele episoade foarte semnificative din perspectivă istorică sau să așeze faptele într-o altă ordine decât cea reală - de exemplu, mintea mea situa
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
politețe spirituală, de jocuri” (Francezii mai vechi). Mai aproape de realitate, el are cuvinte de laudă pentru Ioan Pintea, M.H.Simionescu - „Țoncu”, dar și pentru G. Andreescu, deși se află în dezacord în mai multe privințe. Se cuvine să amintim și notațiile despre lectură și literatură. Ele sunt, în genere, optimiste. Virgil Nemoianu crede că opiniile apocaliptice despre amurgul lecturii se referă, de fapt, la sfârșitul literaturii. Iar agresiunea actualității informatice este organizată și disciplinată de literatură, în funcție de trecutul nostru: „Literatura se
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu (Ed. Paralela 45, 90 000 lei); Henry Miller - Zile liniștite la Vichy (Ed. Est, 160 000 lei); Nancy Huston - Amprenta îngerului (Ed. Univers, 129 000 lei); G. Brătescu - Ce-a fost să fie: notații autobiografice (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Dacia Moraini - Voci (Ed. Paralela 45, 149 000 lei); Miloš Crnjanski - Romanul Londrei, vol. I (Ed. Paralela 45, 199 000 lei); Sesto Pals - Omul ciudat (Ed. Paideia, 75 000 lei). l Vă recomandăm l
Agenda2003-22-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281076_a_282405]
-
orice carte”, o să încerc să-mi înfrâng (sper că) temporara aversiune față de jurnale, propunându-vă o mică și nevinovată pastișare a formulei pe care o întâlnesc mult prea des inclusiv în revista la care lucrez, „Orizont”. Am să transcriu câteva notații, mascate în rânduri de jurnal, pe care le-aș fi scris oricum, în această săptămână, în cadrul rubricii de față: despre bucuria de a asculta noul disc al lui Bruce Springsteen, High Hopes (apărut oficial pe 14 ianuarie 2014): 12 noiembrie
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
mai vizita pământurile patriei/ ordinea socială era desăvârșită/ anotimpurile minunate/ românii fericiți/ iar toate acestea/ se întâmplau/ într-o dimineață...“: dimineața acelei Românii e și dimineața poetului, în utopie, în idealitatea surpată pe o săgeată îmbrăcată în roșu. Poezie de notație în Seară pogorînd, Eglogă, Stonehenge, cu explicite mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi, pe linia subțire unde sînt în balans universul și inima
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
Nu poți spune din această primă afirmare publică încotro o va lua. (Expoziția a avut loc în luna iunie în sala Parlamentului). Toate tentațiile și drumurile îi sunt deschise. El știe asta, dar nu e grăbit. Stările lui sunt niște notații concise dintr-un jurnal al trecerii, al traversării, al defilării în fața unei lumi căreia nu-i reține decât jaloanele, semnele, mișcarea, impulsul. O face desprinzându-se de tradiție, rupându-se de ponciful imaginilor obișnuite, nu însă propriu-zis negând-o, ci
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu chemările unui eu neliniștit: Când am intrat în lume/ peste mine s-au prăbușit zodiile./ Doar luna drum a făcut,/ panglică de lumină/ peste mlaștină sângerie/ a viscerelor scoase
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt mistere ale destinului pe care poezia le încercuiește, desenându-le hartă și, în momente faste, forându-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează apelul de farmec al unei personalități cristalizate lucid, cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din spume boboci de fier/ sub soare fără de soare să/ străjuiască sub
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
Între stele și el a fost așezat/ un vitraliu înfricoșat" (Carte de versuri). Îndemnîndu-se, vag ironic: "să lăsăm/ rotile minții/ să ne măsoare durerea/ cu o dulce încetineala!" (Hei, rup!), poetul se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
a Parisului să pălească simțitor prin prisma indispoziției cauzate de înrăutățirea sănătății Elenei Negri și de perspectivă cîtorva zile petrecute departe unul de altul. Parisul noaptea se impregnează astfel în percepția subiectivă a celor doi prin "duhoarea infecta a străzilor". Notația devine din ce in ce mai sumara către sfîrșitul călătoriei, cînd boală Elenei se agravează, iar jurnalul se încheie cu o frază impresionantă prin lapidaritatea ei: La 4 mai, la ora trei dimineața N. moare pe vapor, la intrarea în Cornul-de-Aur." Așa ia sfîrșit
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
lui C. Rădulescu-Motru e, negreșit, un document al unei mărturii probatorii din anii întunecați. Doamnele Gabriela Dumitrescu și Rodica Bichis s-au îngrijit de impecabila apariție a jurnalului, înzestrînd-o cu note lămuritoare foarte bune și corecte. În capul volumului cuprinzînd notațiile anului 1946, dl Dinu C. Giurescu semnează un solid (că informație și interpretare) comentar, care clarifica, sub raport istoriografic, toate complicațiile acelor ani de tristă amintire. C. Rădulescu-Motru, Revizuiri și adăugiri 1946, 1947, volume îngrijite de Gabriela Dumitrescu și Rodica
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul că experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecată morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în 1998 la Editură Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume propriu", cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a celor 50 de ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de a pierde clipa (și de aici de multe ori notația eliptică) dublată, pentru realizarea instinctivă a unei atitudini simetrice, de aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
o criză morală: "Tu poți a-mi spune:/ ai învins -/ documentul adînc/ și incontestabil al trădării/ este viața" (Document). O "reușită" i se pare a fi însăși moartea: Mîna-mi întinsă/ acum către tine:/ dovada că moartea/ mi-a reușit" (ibidem). Notațiile devin cinice, atît în registrul obiectiv ("pe ecran, o muscă/ a ațipit// direct pe lama/ unei săbii" - Oboseală), cît și în cel subiectiv: "Benign, oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
Elmer Harris, cu o interpretă total nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
fost în jurul Jurnalului lui Sebastian, întâmpinat de majoritatea comentatorilor ca un eveniment al culturii noastre. A interesat în primul rând ca document sufletesc și moral și abia în al doilea rând ca document istoric. Doar nu din această scriere de notații intime aflau românii prima dată ce s-a întâmplat în țara lor în deceniile trei și patru, despre ascensiunea extremismului de dreapta, despre sucombarea democrației, despre persecuțiile rasiale și celelalte. Interesant în Jurnal era de văzut reacția unui suflet complicat
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
îngrămădind cumva evenimente de vitală pondere politică, istorică. Oricum, eroul de la capătul cărții avea 28 de ani... Stilul este hașurat, astmatic, augmentativ în suita propozițiunilor, cumva în genul prozelor lui Zaharia Stancu, rupând din frază membre, pentru un grafism accelerând notația, inculcându-i patosul vibrației: "Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am nici un venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele.// Cartea noastră cea de toate zilele/ dă-ne-o nouă astăzi..." (Tatălui meu). Iată și un peisaj al Chișinăului, care, spre deosebire de cel propus de Leo Butnaru, se compune din notații ale concretului, așternute cu o aparentă seninătate, metaforizant-constatative, în afara unui aparat de sancționare: "Nicăieri nu se cos atîtea rochii de vară/ nu se coc atîția struguri nu ard atîtea punți./ Nicăieri nu vei întîlni un soare atît de punctual/ numai
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Fanny și Puia Rebreanu), care au făcut carieră, scriind cărți despre prozator și făcînd un mare tapaj în jurul operei scriitorului dispărut la 1 septembrie 1944. Pentru acest gest incalificabil, fie-le pe veci memoria întinata. Rebreanu a început să scrie notații de jurnal tîrziu, la 42 de ani. La 24 iunie 1927, începîndu-si jurnalul, se mărturisea: "Încep acest jurnal cu gîndul să-mi spun aici tot ce am în inima și-n suflet - o spovedanie pentru mine însumi, care altfel n-
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
a ținut alte trei jurnale, care, firește, se publică în al 18-lea volum al ediției d-lui Niculae Gheran. Primul e jurnalul de la vie (chiar așa l-a denumit autorul), ținut între anii 1935-1943, un jurnal de bord, conținînd notații de călătorii despre voiajurile întreprinse între 1928-1929 pînă în 1942-1943 și, în sfîrșit, însemnările de la directoratul Teatrului Național din 1941-1942. Nu sînt, aceste trei fragmentare jurnale, atît de interesante cît cel propriu-zis. Dar, oricum, ele cuprind însemnările lui Rebreanu și
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă spontaneitatea actului creator, însă doar ca efect. Aventură scriitorului se desfășoară la hotarul dintre "adevăr" și "minciună", dintre notația lucida a trăirii directe și tentația cuvîntului supus unei presiuni alterante din partea multiplelor limbaje care și-l revendică. Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) este o confesiune deghizata a conștiinței creatoare, încorporată în realitatea literei. Aceasta se mișcă că un duh
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]