274 matches
-
și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții forme precum biurou, cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor, ministeriu, novelă, orizon, hotel, statua ș.a. De asemenea s-au păstrat în text: forme arhaice, frecvente și în opera altor scriitori (în special moldoveni), ca în cazurile: dacal, iartagan, monastire, nimărui, nicăiurea, priimi, potrivnic, sălbatec, vecinică, voace; formele de genitiv-dativ singular ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și am dormit un somn adânc și neîntrerupt pănă a doua zi când m-au deșteptat marturii. Nu aș putea mai bine să-mi exprim mișcările sufletului în acest ciudat moment al vieței mele decât reproducând întocmai un pasaj din novela mea Ura din copilărie, care este icoana exactă a celor simțite de mine în peripețiile acestui duel, a cărui amintire a influențat scrierea mea: "A doua zi mersei fără bătaie de inimă la fața locului într-o poieniță din pădurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sânul altuia, n-au rămas neroditoare. Atunci a luat naștere un șir lung de poezii izvorâte din pana lui Iacob Negruzzi. Atunci a luat naștere Durerea lui Leon Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco departat al unor vremi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se părea bună. Îndată ce am sfârșit-o, a început să-mi lipsească această încredere, iar acuma, când eram pe punctul de a o ceti unui cerc de oameni gata să o scarmene fără milă, mi se părea proastă, oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de iluziune și inima plină de dor...". Dar un nod mi se puse în gât și glasul îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de poloboc 107. Era cu neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
copilărească. După ce isprăvi lectura, Maiorescu zise: Eh bien...! Messieurs, voilà une nouvelle!109 Mihai Cornea, care era ușor de entuziasmat, mi-a promis o epistolă în versuri pe care a și publicat-o în volumul al II-lea al Convorbirilor. Novela a fost, deci, primită cu voia tuturora și peste câteva zile mă văzui tipărit în numărul al III-lea al Convorbirilor literare din 1867, april 1, onoare ce nu avusesem încă în viață. O! nu puțin lucru e pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
creadă autori mari, pentru că au produs cărți care mai târziu au ajuns hrana șoarecilor. Dar, în sfârșit, cine-i acela care să creadă că copiii lui sunt sluți? Odată primul pas făcut, am prins curaj, am scris repede a doua novelă, Piatra lui Osman, care e o reminiscență a primei mele călătorii la Dorna făcută cu ocaziunea incidentului ce-am avut cu birjarul evreu, și când m-am înfățoșat la "Junimea" cu manuscriptul subsoară, aveam de astă dată mai multă încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tineri și nu făceam literatură pentru scopuri egoiste, sau poate că unde lucram fiecare într-o direcție deosebită după înclinațiunile noastre, de aceea invidia nu ne otrăvise inimile. Astfel: poezia lirică și satirică, comedia, comedia, drama, critica literară, filosofia, istoria, novela, romanul, pănă și pictura, erau îmbrățoșate și cultivate cu mai mult sau mai puțin succes de anumiți membri care căutau să se perfecționeze fiecare în specialitatea sa. Este un fapt unic, nemaipomenit în istoria țărei noastre, ca o societate compusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oarecare mici satisfacțiuni de autor care mi-au încălzit inima. Așa, de exemplu, am avut mulțămirea să văd de mai multe ori numele meu citat în diverse critici și dări de samă publicate prin ziare române și străine. De asemenea novelele mele au avut favoarea să fie editate de trei ori, cu oarecare avantaje materiale pentru mine, lucru rar în România, și multe din ele au fost traduse în limba franceză, germană , italiană și chiar suedeză, ceea ce nu puțin m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
despre scriitorii din "Junimea": Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Negruzzi, Conta, Creangă etc., când deodată îl auzii pronunțând și numele meu. L-ai cetit pe acesta? îl întrebai eu... Cum de nu, îmi răspunse el, și imediat începu să citeze unele dintre novelele mele și să le laude într-un mod destul de măgulitor pentru amoriul meu propriu. Am tăcut și am surâs. Ajuns la Brașov, preotul, pregătindu-se să se scoboare din tren, îmi întinsă mâna și îmi zise: Să mă norocesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de mâna ei în semn de mulțămire pentru plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni care vorbeau de vreme bună și vreme rea. Mâni are să se strice vremea, zice unul. De unde știi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
premiul. Apoi nu mai departe decât în ziua de 3 iunie anul curent pe când încă nu isprăvisem de scris acest volum, primii o carte poștală timbrată de la Brădățel, județul Suceava, adecă tocmai de la locul descris de mine în prima mea novelă Fluierul lui Ștefan cel Mare, publicată la 1867. Acea cartă poștală poartă pe dânsa următoarele cuvinte: "BRĂDĂȚEL 2 iunie 1902" Apoi urmează iscăliturile: "G. Tutoveanu A. Scriban Isak Iuliu Marinescu" Nu-și poate cineva închipui cât de mult m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din zile, m-am dus cu mai mulți prietini să vizitez o preafrumoasă localitate cunoscută în județul Suceava, sub numele de Brădățel, situată în mijlocul unei păduri la poalele munților Carpați. Am descris odată, acum 36 de ani, prin întăia mea novelă Fluierul lui Ștefan, această încântătoare poiană înzestrată cu tot ce are natura mai frumos, mai atrăgător, deci nu voi reveni cu o a doua descriere. Voi zice numai că întipărirea ce mi-a lasat a fost neștearsă atât din cauza frumuseței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sacrificiului vieței ambilor înamorați. Cu vârsta însă, devenind mai îngăduitor, mai blajin, n-am mai fost așa de crud cu eroii mei. Cu toate aceste, mărturisesc că nici la început, nici mai la urmă, n-am avut vreodată în compunerea novelelor mele deznodământul de mai înainte pregătit. Îl alcătuiam în cursul lucrărei după cum îmi venea la condei, după cum rezulta din țesătura intrigei, din dezvoltarea firească a subiectului și niciodată chiar subiectul nu l-am ales așa din senin, după capriciu, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din dezvoltarea firească a subiectului și niciodată chiar subiectul nu l-am ales așa din senin, după capriciu, cum fac unii care se așază la biurou pe un jilț îndemănatic și își zic: Am să scriu o poezie sau o novelă". Din contra, subiectul mi-a venit totdeauna fără veste, neprecugetat, prin un impuls exterior, ca o comoțiune electrică ce mi-a pus nervii în mișcare, ca o zare de lumină ce mi-a deschis năprasnic un orizon nou; și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să publice cât mai multă literatură populară și cultă, aceasta inspirată din folclor. În intenția redactorilor revista trebuia să devină și o publicație de informare bibliografică, dar inițiativa, ca și altele, nu se va realiza. Într-o cronică dedicată volumului Novele din popor al lui I. Slavici, se dezvoltă un program literar ambițios, bazat pe refuzul importului de literatură străină. Scriitorul român, se spune în același loc, trebuie să plece de la realitățile autohtone, iar rostul literaturii naționale este acela de a
FOISOARA PENTRU RASPANDIREA CUNOSTINŢELOR FOLOSITOARE SI A IUBIREI DE CARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287063_a_288392]
-
țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1912; Împăratul Rogojină, Orăștie, 1912; Volintirii, Orăștie, 1912; Povești de sărbători, Orăștie, 1913; Povești de Crăciun, București, 1914; Sărăcuțul, București, 1915; Firimiturile lui Dalib, București, 1916; Bucovina, București, 1916; Jurământul, București, 1916; Cântecul eroilor, Fălticeni, 1918; Povestea cucului, București, 1921; Novele și schițe, București, 1921; Novele și povestiri pentru copii, București, 1922; Odiseia bătăliei de la Mărășești, București, 1923; Codreanu haiducu, București, 1924; Icoane vechi și noi, București, 1924; Nuvele și povestiri, București, 1924; Povestea crinului, București, 1924; Poveștile florilor, I-II
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Volintirii, Orăștie, 1912; Povești de sărbători, Orăștie, 1913; Povești de Crăciun, București, 1914; Sărăcuțul, București, 1915; Firimiturile lui Dalib, București, 1916; Bucovina, București, 1916; Jurământul, București, 1916; Cântecul eroilor, Fălticeni, 1918; Povestea cucului, București, 1921; Novele și schițe, București, 1921; Novele și povestiri pentru copii, București, 1922; Odiseia bătăliei de la Mărășești, București, 1923; Codreanu haiducu, București, 1924; Icoane vechi și noi, București, 1924; Nuvele și povestiri, București, 1924; Povestea crinului, București, 1924; Poveștile florilor, I-II, București; Povestiri biblice populare, îngr
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
femei, București, 1938; Învățători folcloriști, București, 1940; Meșteșugul văpsitului cu buruieni, București, 1943; Literatură populară, I-II, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1977-1985. Ediții: Teodor Vârnav, Istoria vieții mele (Autobiografie din 1845), pref. edit., Râmnicu Sărat, 1893; Nicolae Gane, Novele, pref. edit., București, 1938. Repere bibliografice: Angelo de Gubernatis, Dictionnaire international du monde latin, Roma, 1905, 752; Tudor Pamfile, Artur Gorovei, „Șezătoarea”, „Ion Creangă” (Bârlad), 1912, 3; M. Lupescu, Artur Gorovei, „Calendarul revistei «Ion Creangă»”, 1913, 49-51; Mihail Sadoveanu, Folticenii
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de aur pare, totuși, prefigurat în acest roman. Note de drum în munții Moldovei, alte narațiuni fantastice, care urmau să alcătuiască volumele Legende și novele sau Carpații și Balcanii, se află în periodice, ca și prelucrările după romane aparținând lui Émile Zola și Jules Verne. De la G., scriitor fecund, cu suficientă imaginație, dar cu exigență minimă în definitivarea paginii scrise, au rămas și încercări de
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
publicist. Intrat voluntar în armată în timpul primului război mondial, A. devine ofițer de carieră. A debutat cu o povestire în revista școlară „Omnia” (București, 1914), al cărei „director” era. După alte colaborări, ziarul „Steagul” îi premiază și publică în broșură „novela istorică” Din împărăția durerii (1915). Stabilit mai târziu la Sibiu, A. face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” și semnează (folosind și pseudonimul Angel Casianu) proză, cronici teatrale, plastice, muzicale, articole literare în periodicele locale „Sibiul literar”, „Provincia literară”, „Acțiunea”, „România
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
nestimate [...] reîntoarcerea formelor, cuvintelor și espresiunilor învechite" (Aron Densușianu, "Starea criticei literarie la români" (1868), în Cercetări literare, ediție îngrijită de Georgeta Antonescu, Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 44). 104 Cum e de pildă cartea lui V.A. Urechia, Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii, Iași, 1854. 105 D. Bolintineanu, "Prefață la Cântecele poporane ale d. V. Alecsandri", în Opere, X, Publicistică, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, Minerva, București, 1988, p. 160. 106 Ibidem, p. 161. 107 Ibidem. 108 Ibidem, p.
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]