531 matches
-
e trăit la o vârstă înaintată. Nu știm întotdeauna că tot ceea ce primim în predica sa, dar mai ales în conferințele susținute curtenitor și afabil, e fructul unei ortopraxii nevăzute: asceză continuă, fără crispare, dar sinuoasă. Monahul care recită poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi și, deodată, aidoma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și care, spălînd-o, i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
par proiectate în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
E culoarea cochiliei, dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru a lua parte de acum înainte la cel al capilor de familie. Orice căsătorie implică o tensiune și o primejdie, declanșează o criză; de aceea se face printr-un rit de trecere. Grecii numeau căsătoria telos, consacrare, iar ritualul nupțial îl amintea pe cel al misterelor. În ceea ce privește moartea, riturile sânt cu atât mai complexe cu cât este vorba nu doar de un "fenomen natural" (viața sau sufletul care părăsesc trupul), ci și de o schimbare de regim deopotrivă ontologic și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul ar fi fost o biserică și ziua ar fi fost o duminică, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu-mi dăruise nici un băiat și nici o fată în trei ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor intimitate. Dar cum mă puteam aștepta la așa ceva din gura Fatimei care, nu mai departe decât ieri, leșinase doar văzându-și odaia nupțială? M-am întors spre ea. Își ținea mâinile lipite de obraz. — Cine te-a învățat să-mi spui asta? Îi era rușine, îi era frică, plângea. Am liniștit-o râzând îndelung și am strâns-o lângă mine. O iertasem. Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care am primit în dar de la cumnații mei patru oi întregi și blide pline de dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea să-i azvârle peste picioarele miresei, urându-i sănătate și fecunditate. Înainte de sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care intrau în cort și de dulciurile apetisante care se prăjeau în ulei limpede chiar afară. Un covor roșu se întindea de la intrarea în cortul nupțial până la fântâna din centru. Sampath se clătină pe toată lungimea lui, aruncându-și inelul din nas, lovind cu picioarele. Domnul D.P.S. și soția sa, copleșind familia viitorului ginere cu băuturi și gustări, întâmpinară venirea lui cu o tăcere uluită. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă, sub pretext că a uitat fierul de călcat În priză, s-a Învoit de la șeful de birou și s-a Întors acasă mai devreme ca de obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul extazului. Soția nu s-a putut abține și l-a lovit În cap cu poșeta. De spaimă, Otto a leșinat, iar când și-a revenit În simțiri, era cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asurzitor de dincolo de ziduri. Mai că mă lasă picioarele și servitorii se reped să mă susțină. Mi se spune că sunetul e de la gongul chinezesc. Acesta e momentul în care împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo intră în marele iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare. Sunt familiară cu patul nupțial și cu perdelele sale din voal de culoarea soarelui, acoperite cu modele simbolizând fertilitatea. Îmi amintesc cum mi-a descris Fann cuvertura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se spune că sunetul e de la gongul chinezesc. Acesta e momentul în care împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo intră în marele iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare. Sunt familiară cu patul nupțial și cu perdelele sale din voal de culoarea soarelui, acoperite cu modele simbolizând fertilitatea. Îmi amintesc cum mi-a descris Fann cuvertura din satin galben aprins, brodată cu o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fann cuvertura din satin galben aprins, brodată cu o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a povestit că parfumul din iatacul imperial era cel mai dulce din câte a întâlnit vreodată. Mirosul venea chiar de la patul nupțial, care era făcut din lemn parfumat de santal. Mi-a descris cum a fost primită. Purta pe cap trei păsări phoenix din aur și era însoțită de eunucul-șef Shim, care îi ducea însemnele. După ce a coborât din palanchin, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
descris cum a fost primită. Purta pe cap trei păsări phoenix din aur și era însoțită de eunucul-șef Shim, care îi ducea însemnele. După ce a coborât din palanchin, a mers prin Sala Binecuvântării Materne. A intrat apoi în iatacul nupțial, care se afla în Palatul Seninătății Pământești. În această cameră dulce mirositoare, Nuharoo s-a schimbat din costumul ei de un galben rece într-unul de un galben cald. Cu o bucată de mătase de culoarea soarelui acoperindu-i capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a schimbat din costumul ei de un galben rece într-unul de un galben cald. Cu o bucată de mătase de culoarea soarelui acoperindu-i capul și ochii, ea s-a juruit împăratului Hsien Feng și a băut din cupa nupțială. — Pereții iatacului erau atât de roșii, încât am crezut că e ceva în neregulă cu ochii mei, și-a amintit peste ani Nuharoo, zâmbind. Camera părea goală, din cauză că era extrem de mare. În partea de nord se aflau tronurile, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în șapte‐opt districte. Cei mai slăbuți pe grandomani admiră o căciuleală de poltroni, nativă; vorbesc unii șoptit, iar alții urlă; apare‐ apoi și câte‐o hetairă cu lac pe unghii, pentru ofensivă; așa începe‐ un zaiafet cu surlă. BALADĂ NUPȚIALĂ Voi mai veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai o zi când apa se va zbate‐n cupe. Voi scrie mult, vei scrie mult într‐ un album din altă vreme. Voi risipi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fond, ce altceva poți să-i spui unei femei care poartă o astfel de capodoperă? Amândouă ne holbăm la mine în oglinda poleită cu aur. Nici una dintre noi nu se obosește să zâmbească. O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e un mic terorist. șoldul nerăbdător îi iese în evidență, fața îi e roșie din cauza furiei, iar în mână are un carnețel. Nu, nu, nu! urlu eu fără cuvinte. E imposibil ca Vivian să dea buzna peste mine în apartamentul nupțial, cu o privire în ochi care nu poate să însemne decât un singur lucru - — Am nevoie de zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu mâna, către largul camerei în care mama, Lucille și Bea stau acum cu gurile căscate - pentru ceva atât de frivol și atât de insignifiant cum e cariera ta? Preț de-o clipă, mă gândesc să alerg la fereastra apartamentului nupțial, s-o deschid și... — Credeam că ești făcută dintr-un aluat mai tare, Claire, rânjește Vivian în bătaie de joc. Am crezut că ești mai dură. Dar presupun că acum, de vreme ce te măriți... știu că e nebună. Are o piuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]