275 matches
-
și a justificat aprecieri evaluative, semnate de scriitori și critici literari de prestigiu. Edițiile succesive apărute în timpul vieții (la Iași, București, Brașov și în alte locuri), traducerile în limbi străine, precum germana, franceza, suedeza, ceha și sârba, lau impus între nuveliștii de seamă ai prozei românești. Acest fapt explică și numeroase comentarii critice care au văzut lumina tiparului până în 1916 (anul morții), dar și mai târziu, sub semnătura de prestigiu a lui Maiorescu, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acest hobby: Al. Cazaban, G. Topîrceanu, I. Al. Brătescu-Voinești și, îndeosebi, Mihail Sadoveanu). Un alt palier este reprezentat de activitatea literară propriu-zisă (cu memorabile pagini despre "Junimea" și "Convorbiri literare"), iar al treilea de activitatea politică, cetățenească. În această direcție, nuvelistul a desfășurat și o activitate excepțională ca primar al Iașilor în cinci rânduri, cu inițiative ferme privind asfaltarea municipiului, aducțiunea apei, refacerea și dotarea Teatrului Național, rețeaua de electricitate și de tramvai în bătrânul oraș moldav (cf. Parlamentari, prefecți, primari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nuvele : Zgârcitul și Stejarul din Borzești. La 27 aprilie este numit pentru a doua oară primar al Iașului (până la 23 iunie). 1882. În traducerea lui Gane apar, în Convorbiri, primele șapte cânturi din Infernul lui Dante Alighieri. La 23 martie nuvelistul este ales membru corespondent al Academiei Române, la secția literară. Titu Maiorescu publică, în Convorbiri, studiul Literatura română și străinătatea, în care Gane este citat, alături de Slavici și Iacob Negruzzi, între prozatorii reprezentativi ai epocii. În nr. 19 (9-21 mai) al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Sunt de model. Nicăieri, nici un rând care ar jigni simțământul bunei-cuviințe" (textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21, 27 mai/9 iunie). La Iași, editura "Librăriei nouă" tipărește volumul Pagini răzlețe (206 p.), însumând o parte din publicistica nuvelistului: Amintiri din timpurile "Unirei", Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu, Slănicul de ieri și de azi, Mărțișor, Cercului Convorbiri literare, Lettre ouverte à M. Anatole France, An nou, veac nou, Cânele călcat pe coadă, Serbarea comemorativă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Editura comitetului organizării serbării la Borzești (județul Bacău) a celui de al patrulea centenar de la moartea marelui domn al Moldovei, 4 iulie 1904". Colaborează la revista bârlădeană Făt-Frumos. 1905. Luceafărul publică în nr. 15-10 din 15 august (p. 296) răspunsul nuvelistului de la Iași la chestionarul publicației, adresat de profesorul Sextil Pușcariu scriitorilor români. Tradusă în limba germană, nuvela Astronomul și doftorul apare în Rumänischer Lloyd. 1906. În cel dintâii număr al revistei Viața românească (apărut la 1 martie la Iași), după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
P. Hasdeu, I. L. Caragiale, N. Iorga, Duiliu Zamfirescu. În nr. 2 și 3 (25 februarie și 25 martie) apare în Convorbiri critice, sub semnătura lui M. Eliescu, o severă critică la adresa operei lui Gane, în studiul intitulat Nicolae Gane ca nuvelist. Editura Sfetea tipărește ediția a doua din Spice, întregind-o cu 2 lucrări: 24 ianuarie 1859-1909 și B. P. Hasdeu. Ministerul Instrucțiunii și Cultelor numește de la 1 aprilie pe Nicolae Gane în comitetul de lectură al Teatrului Național din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
volumele Calea robilor de N. D. Ciotori și La moara calicului de Caton Theodorian. Nicolae Gane este ales președinte al secției literare a Academiei Române. 1914. În volumul O luptă literară, Vălenii de Munte, articolul Povestitorii de ieri și de astăzi: nuveliști și scriitori de schițe (p. 110-122), Nicolae Iorga face o amplă analiză a nuvelisticii lui Gane, comparată mai ales cu opera lui Slavici. Editura Alcalay din București începe publicarea unei ediții de Opere complete ale lui Gane. Din cauza morții scriitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Climescu, din partea epitropiei Sfântul Spiridon, și Mihail Sadoveanu, în numele oamenilor de teatru și al scriitorilor români. I.D. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Ediția de față cuprinde întreaga memorialistică a lui Nicolae Gane, urmând ca cea viitoare să includă publicistica prozatorului junimist. Amintirile nuvelistului, ale omului politic și ale unui "stâlp" al societății Junimea, al cărei mentor era Titu Maiorescu, sunt acum publicate integral. Fragmentar, ele au văzut lumina tiparului în două apariții postume: Amintiri (cu o introducere și note explicative de Ion Șiadbei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori - singur, prin urmare, scriitorul multiplu N. Davidescu, după lectura numai a câteva pagini [memorialistice] ale mele, a adormit. Dar nu pentru atâta lucru i-aș purta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din București sunt pe bună dreptate indignați. „Parcă s-ar da bani cu camionul, nu cu plicul“, spune un poet angajat de curând la Guvern, la departamentul „Integrarea. Ode, lozinci și strigături de protocol“. Un nuvelist interbelic din Dolj umblă ca năucul pe coridoare și întreabă pe toată lumea: „Nu știți unde e biroul «Impostori»?“. Unii îl trimit un etaj mai sus, alții îl îndrumă spre biroul „Plagiate și contrafaceri“. În holul central, la o masă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale au fost povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiul meu, Alexandru, care și el le-a auzit la Curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simplu. Și lirismul, și „poeticitatea” textului se transmit direct. Realitatea care a fost și a rămas atât de diferită - dar nu chiar ca în timpul lui Dinicu Golescu! - nu are priză asupra versului. Uitați-vă, de pildă, la Cărtărescu: poet și nuvelist fantastic, a fost acceptat în Occident mai ușor decât Breban, prea marcat de tematica dictaturii, sau decât Crăciun, prea rafinat pentru reprezentarea pe care o are Occidentul despre literatura română. În ultimul timp, recunosc, eu i-am privilegiat pe poeți
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Izlaz. PANTAZI GHICA, I. M. BUJOREANU Fratele lui Ion Ghica, Pantazi Ghica (1831-1882) a fost făcut celebru de Eminescu, căci el este ...uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom... Prozatorul, nuvelist și romancier, e de puțină însemnătate. Însă omul era cult, fin și sub numele de Fantazaki a trecut în vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale curții din Petersburg, călătoriile "pe drumul cel cu stîlpi", "po doroghi stalbovoi", în faeton, "dormeză", "tarantas", aceste toate sunt înfățișate cu un mare pitoresc. RADU ROSETTI Tot memorialist este și Radu Rosetti (1853-1926), boier de viță veche, istoric și nuvelist. În Amintiri vorbește mai mult de familia sa în stil anecdotic. Poveștile moldovenești alcătuiesc un adevărat decameron, cu subiecte de predilecție erotice, în care accidentul castrării joacă un mare rol. Scriitorul posedă în cel ma înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care, fost ocnaș, se teme, cu prilejul unei crime de care e nevinovat, să nu fie tras la răspundere tot el. Pleșa nu se lasă până ce nu prinde pe adevăratul criminal și numai atunci iese la iveală. Tema e scumpă nuveliștilor dinaintea războiului: omul simplu intrat în mrejele justiției. Din această viziune lirică scriitorul a scos un roman solid, obiectiv. Alte romane însă descoperă un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică și colorată. Sfârlează cu fofează, Maistorașul Aurel, ucenicul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ghica s-ar fi născut în Moldova, negăsind aici un mediu favorabil pentru a se dezvolta politicește, ci unul tocmai dimpotrivă - mediul intelectual moldovenesc -, poate că azi istoria literaturii ar fi mai bogată cu un poet liric și cu un nuvelist. Talentele poetice din Muntenia se resimt în cea mai mare parte de lipsa de cultură și de spirit critic a provinciei lor. Dovadă Bolintineanu, ale cărui defecte se reduc, mai toate, la lipsa lui de cultură; dovadă un Depărățeanu, victimă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
puțin din realitatea obiectivă, principalul fiind și în acest gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo, Leconte de Lisle etc., comparați cu romancierii și nuveliștii din literaturile respective. Poezia - și mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului -, exprimând mai ales afectivitatea unui individ și concepția lui de viață -, e națională adesea numai întru atâta întru cât sufletul unui individ poartă pecetea sufletului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ion Ghica din Muntenia - în Moldova avem, ca să dăm câteva exemple, bogatele Suvenire contemporane, singurele pagini de valoare ale lui G. Sion; încîntătoarele Legende, singura operă viabilă a mult productivului V. A. Ureche, care a fost, dealtfel, și istoric, și nuvelist; evocatoarele Amintiri 1 Despre curentele critice moldovenești, vezi volumul nostru . Apariția acestor curente în Moldova este o altă dovadă, și cea mai importantă, pentru teza acestui articol. de la "Junimea", ale lui G. Panu, pline de tipuri vii ca un roman
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
epoci. El a apărut unde era lumea de tranziție, adică burghezia. A apărut deci în Muntenia. E Caragiale, care e "Alecsandri" al epocii sale. La opera lui Caragiale trebuie să adăugăm și o parte din proza lui Delavrancea, unde acest nuvelist își arată aversiunea pentru clasa creată de formele noi. În schimb, lirismul se mută în Moldova (Eminescu și școala lui), pentru că, dacă în vremea idealurilor de redeșteptare, sentimentul dominant al păturii culte, speranța, era mai puternic în Muntenia - și deci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numește romancier. Baltagul 1. Date despre autor 2. Prezentarea conTinutului momentele subiectului 3. Personajele romanului; caracterizarea personajelor 4. Caracteristicile romanului 1. Date despre autor Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcanid. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Fiind numit de Geo Bogza “Ștefan cel Mare al literaturii românești”. Opera sa se poate grupa în câteva faze
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un strat în altul, redate în contextele lor originare. Neînsoțit de descrierea împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește în pagina de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă închipuiam nuvelist și romancier, n-am știința improvizației epice. Știu totuși să decupez anecdote, să scot dintr-o „materie de șuetă” (vorba unui reputat eseist) idei morale, dominanta unei persoane și atmosfera unui timp. Împrejurările m-au instruit și m-au stimulat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani de aramă și de argint, tămîie de la o mînăstire, flori de sînziene, de trandafir, de busuioc, de crăițe, toate culese după o anume
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. A colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” ș.a. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”. Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporare, susține rubrici ca „Revista politică” și „Revista
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment de referință în
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]