369 matches
-
aproape nu se gîndise la asta, În orice caz Îmi Închipuiam că ești altfel, Santiago, deziluzionată?, Julius mi-a spus că ești stăpîn pa jumătate din Peru, Santiago, la fel mi-au spus de tine, Susan, Îmi Închipuiam că ești oacheș, uriaș, Santiago, deziluzionată, Susan?, de ani de zile nu-mi spusese nimeni așa, era scund, blond, dar repetă cuvîntul deziluzionată, e atît de ironic, are o barbă foarte deasă, n-am putut să-i suport privirea, e mai scund ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că, într-adevăr, a lipsit mult din Rusia, peste patru ani, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și râse cu poftă când, la întrebarea: „Și v-au vindecat?“, blondul îi răspunse că „nu, nu l-au vindecat“. — He-he! Asta înseamnă că le-ați dat o groază de bani, iar noi, aici, îi credem, observă caustic pasagerul cel oacheș. — Ăsta-i adevărul gol-goluț! se insinuă în discuție un domn de alături, prost îmbrăcat, care părea a fi un funcționar încărunțit în rangul de uricar, de vreo patruzeci de ani, solid, cu nasul roșu și fața coșuroasă. Ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital de două milioane și jumătate? Dar tu de unde ai aflat că a lăsat capitalul curat de două milioane și jumătate? îi reteză vorba oacheșul, necatadicsind nici de data aceasta să-i arunce funcționarului măcar o privire. Ia te uită! spuse el și îi făcu prințului cu ochiul spre celălalt. Ce folos au ăștia că-și bagă îndată nasurile ca niște lingăi? Dar e-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copil sugar în brațe, o fată de treisprezece ani, tot în doliu, care râdea foarte mult, căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de ani, destul de frumos, oacheș, cu părul lung și des, cu ochii mari și negri, cu tuleie de perciuni și barbă. Acest ascultător, s-ar părea, îl întrerupea adeseori și îl contrazicea pe Lebedev, care perora; probabil că din acest motiv râdea restul publicului. — Lukian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina. Abia acum observă că și-a albit pielea. Cu alifie de crocodil probabil, singura care are efect. I se face milă de sărmana ei surioară. Numai ea a moștenit tenul oacheș al tatălui lor. Își mută privirea pe stola cu care e îmbrăcată și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de lână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ajunge!” strigă Amparo și adăugă câteva cuvinte Într-o limbă pe care nu o cunoșteam. L-am văzut pe pai-de-santo făcându-se palid, sau vânăt, cum se zicea În romanele de aventuri că se Îngălbeneau la față bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi făcurăm pe plac, dar cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aparențele, faianța amplifica sunetul, iar Juliei Îi venise ideea că vocile lor, lipăitul apei și frecatul picioarelor În cadă ar putea fi auzite În camerele de jos. — Uite ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă ca o țigancă. Presupun că apa mă face să par mai neagră, răspunse Julia. — Dar pe mine nu mă face să par mai neagră, zise Helen. Își Îndesă carnea rozaliu-gălbuie a stomacului. Mă face să arăt a șuncă presată. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vagabond. Poliția s-a comportat cu destul de multă decență. Crezi că arăt ca o străină? Căuta o cheie, dar Își ridică fruntea cînd puse Întrebarea. Helen Îi privi fața, apoi se uită În altă parte. — Presupun că din cauza tenului tău oacheș. — Da, și eu cred asta. Acum ar trebui să fie totu-n regulă, de vreme ce ești cu mine. Tu ai o față de floricică britanică, nu-i așa. Nimeni nu te poate confunda cu altceva - arăți a Aliată. Iată-ne. Locul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plăcea că uniforma nu stătea bine pe el. Și-l putu imagina Într-o haină oarecare, cu o cămașă, o cravată și o vestă. Se mai uită o dată la mîinile lui de maimuță și-și imagină cum arată În rest: oacheș, cu fuoiare de păr pe piept, pe umeri, pe fese și picioare... MÎnerul de la ușă fu Încercat din nou și el tăcu brusc. Urmă o bătaie și un strigăt: — Hei! Ce tot faci acolo? Era unul dintre canadieni. Reggie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Riverside Drive și începură să cerceteze de la distanță clientela. Sachs îl apucă brusc pe Bell de braț și îi arătă lângă casa de marcat o pălărie de catifea și un bici de piele. Sachs se grăbi către patron, un individ oacheș, probabil din Orientul Mijlociu. - A fost o femeie pe aici mai devreme? întrebă ea, făcând un semn către cele două articole de călărie. - Da, dar a plecat. Acum zece minute. Era... - Era însoțită de un bărbat? - Da. - Bărbos și îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gândul că nu va găsi calul doctorului și nu va putea pleca mai repede în sat. Când ajunse mai aproape, îl văzu Klapka și îi făcu semne cu mâna să se grăbească. In mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai ușor. Gândindu-te la mai multe, te gândești de fapt la o noțiune. Și-ascultați-mă pe mine, cu noțiunea te descurci mult mai ușor. închipuiți-vă ce-ar fi dacă în toiul unei bătălii m-ar apuca dorul după una oacheșă sau bălaie lăsată acasă! Cum aș mai lupta eu? Pe când așa, te gândești c-ai lăsat acasă o noțiune și lupți ca leul! De-aia vă și batem pe toți, din Caucaz la Pirinei. Toți vă gândiți aiurea. Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă! Da vină, măi, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dai seama că ai Întârziat la ginecolog, s-ar putea să te hotărăști să nu te mai duci deloc. Un taxi galben, cu mai multe autocolante lipite pe apărătoarea roții din spate, a tras brusc lângă ea. Șoferul, un bărbat oacheș, cu o figură aspră, mustață a la Zapata și un dinte de aur chiar În partea din față, care putea foarte bine să fie violator În timpul liber, coborâse toate ferestrele și asculta la maximum un post de muzică rock local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu altceva. Deși făcuse această observație, nu prea știa cum s-o interpreteze. Poate zborul imaginației celor de aici era orientat fie spre mutarea Într-o țară din Vest, fie spre fuga Într-o țară exotică Îndepărtată. Un vânzător ambulant oacheș și slab s-a strecurat Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un minut s-au uitat unul la altul fără nici o expresie. Sergentul a fost cel care și-a revenit primul din uimire. A făcut un pas Înapoi și l-a măsurat pe celălalt din cap până-n picioare. Era un bărbat oacheș, care ar fi avut o față tinerească și binevoitoare dacă n-ar fi fost asprimea privirii. — Ce se Întâmplă aici?!a exclamat Hovhannes Stamboulian. Și-a zărit soția și copiii și pe Marie aliniați lângă peretele din spate al bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără să le vadă Într-adevăr: Omul se naște liber Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și suna așa cum strălucește În continuare: Căpcăun din Creta, minotaurul sălășluiește În propriu-i domiciliu, labirintul: pe când eu, folcloric și oacheș, lipsit sunt de-adăpost la orice oră. În ce privește titlul, Să te trezești cu noaptea-n cap, el comportă o modernă elipsă a secularului și mereu proaspătului proverb Nu se crapă de ziuă mai devreme, oricât de cu noaptea-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pâine și cu apă de la robinet. Tertio, a pus pe ele o mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime negre. A avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]