371 matches
-
poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de dimineață până seara. De la mama înspre perete eram noi, cei cinci frați, începând cu sora noastră, Țuki. Oarba dând curs întru totul semnalului fiziologic presant, s-a executat rapid luând poziția clasică în vederea realizării în condiții optime a unuia dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența rumegătoarelor cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și are nevoie de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați auzit ce-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
povești ce întorsături și ce surprize ne rezervă viața. Fiecare dintre noi avem câte o poveste a vieții noastre. Cine nu o are? Viața ne pune în față multe schimbări, obstacole și așteptări... Carlinei, intrând în casa lui ca o oarbă, îi veni în minte să spună o rugăciune chiar înainte de a-i păși pragul: ,,Doamne, dă-mi putere să suport situația în care mă aflu acum! Fă ca toți demonii din lume să nu creeze umbre în iubirea și înaintea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
casei lui, inima îi bătea ceva mai repede, ca la o luptă între două animale. Valentin avea o privire pătrunzătoare sau chiar tăietoare și era mult mai inteligent decât își închipuia oricare dintre noi. Intrând în camera lui ca o oarbă, un abatjur violet împresura o lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să îl cresc cu toată dragostea mea. Pentru mine, sinceră să fiu, îmi pare ca o binecuvântare cerească și mă simt mâdră să cresc acest suflet nevinovat și abandonat de propria mamă. Îi venea să strige în gura mare! - Privește oarbo și vezi că peste tot Dumnezeu a creat cerul și pământul și tot ce atingem. El are cheia oricărei soluții și un plan cu fiecare. Discuția ar fi continuat dar Carlina fu nevoită să răspundă la telefon și să cheme
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai plecat, mi-a întunecat iar toată ființa; m’a crispat. Este cel mai nelămurit și complex sentiment: mă simt amputată, nu cred în plecarea ta și totuși cred; mă simt imens de singură și bâjbâi după tine ca o oarbă; mi-e frică să-ți pun întrebare (sic) de teamă ca depărtarea imensă dintre noi să nu se precizeze. Aștept întăia scrisoare care îmi va spune cum a fost; oricum între prezentul tău și al meu va fi mereu un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
43 (patruzeci și trei) doamne și domnișoare onorabile au văzut în mandantul meu o persoană căruia merită să-și încredințeze nu numai sufletul, ci și trupul, putem noi pretinde că toate cele patruzeci și trei doamne și domnișoare au fost oarbe? Nu putem! Ele au văzut în domnul Raikovic un suflet nobil și fiind atât de numeroase și de bună condiție toate, nu putem să le punem la îndoială alegerea! După toate astea putem să-l credem pe J.R. un nemernic
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și Meritul agricol clasa a III-a, iar activitatea didactică i-a fost răsplătită prin “Gradația de merit”. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat sau mobilizat cu intermitențe pe front, participând la luptele de la Cotul Donului, Oarba de Mureș și cele din Munții Tatra, fiind rănit, în aprilie 1945, în Moravia. Pentru actele sale de vitejie săvârșite pe front a fost decorat cu Ordinul Steaua României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtutea militară
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
i-a folosit în Siberia la diferite munci necalificate mulți ani după terminarea războiului; că în timpul operațiilor militare, pe front, ca și în 1916, nu a cooperat dar a încredințat armatei române misiunile cele mai riscante, cum a fost la Oarba de Mureș, unde s-au sacrificat mii de vieți omenești; că prizonierii luați de armata română în operațiile sale erau notați și considerați victorii ale ostașilor sovietici; că la 1 septembrie, după 8 zile de la declararea Alianței, aliatul nostru, Armata
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de a nu mai avea moștenitori 37. În Cetatea Literelor, catastrofismul este opinia cea mai împărtășită. Ca să vorbesc fără înconjur, aceste interpretări mi se par funciarmente inacceptabile. Nu prin lipsa spiritului de observație al autorilor lor, ci pentru că se dovedesc oarbe în fața forțelor antagoniste care acționează în prezent, în fața tensiunilor dintre valori, în fața așteptărilor, cerințelor și motivațiilor antinomice cu care se hrănește epoca. Că societatea de hiperconsum este însoțită de o criză a culturii, a școlii, a politicii este puțin îndoielnic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mult așteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici. Să te ferească bunul Dumnezeu să ajungi pe culoarele tribunalelor și Judecătoriei. La noi justiția e cu adevărat oarbă, iar adevărul umblă mai mereu cu capul spart. De la porțile tribunalelor până la cel al ministerelor vei constata atâta putreziciune, hoție și arbitrariu încât îți vine să-ți iei lumea în cap. Am cunoscut pe propria piele binefacerile justiției din țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște. Mai mult decât atât: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe. Față de aceste imagini dominante ale zborului-plutire, se găsesc, contrapunctic în poem, două imagini ale unui alt fel de zbor: Și s-arunca fulgerător; Părea un fulger ne-ntrerupt. Aceste două ipostaze ale zborului țin de dinamica diferită a motivației interioare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
meargă spre oraș... Ajunse într-o ulicioară strâmtă, de a căreia amândouă laturile se-nalțau case negre și lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al lui Katsuie, prezența unor oameni ca Shogen și Ogane În armata lui Hideyoshi oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai Încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
interes (2); încercare (2); jucării (2); loto (2); mic (2); minte (2); mișcare (2); pervers (2); popular (2); rol (2); șah (2); table (2); telefon (2); test (2); voiciune (2); activ; activități; afară; alb; arme; ascunsă; v-ați ascunselea; baba oarba; bile; bine; brîu; candy crush; captivant; carte; castel; cazinou; chef; cîine; cîntă; cîntec; cîștigă; concurs; pentru copii; creativitate; cuburi; cultură; cuminte; curat; cuvinte; D.O.T.A; dame; de dame; dansează; deosebit; diavol; în doi; dureros; ea; echipă; eliberare; energie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
anii ’70 cu o bogată colecție de texte comice, în care păstrează același spirit „voios, semimemorialistic” (Marian Popa), anunțând parodia prin titluri împrumutate de la jocurile de copii: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia-gaia (1975), De-a baba oarba (1976), De-a bâza (1977), cărți subintitulate Jocurile detectivului Conan, reeditate în 1978 cu titlul Extravagantul Conan Doi (1978). Este și un traducător înzestrat, predilecția lui mergând tot către literatura pentru tineret, de factură polițistă ori de spionaj și aventură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Magdalena și Târțoi, Craiova, 1943; La sud de lacul Nairobi, București, 1945; Apa vie, București, 1948; Pogonici, București, 1949; Aventurile lui Tûskés Dónci, București, 1949; De-a v-ați ascunselea, Cluj-Napoca, 1974; De-a puia-gaia București, 1975; De-a baba oarba, București, 1976; De-a bâza, București, 1977; Extravagantul Conan Doi, I-II, București, 1978; Contratimp, I-II, București, 1981-1983; Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi, București, 1982; ed. (Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi ostrogoții), București, 1991; „Aventuri” aproximative, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Lumina oarbă, Galați, 1993. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un prozator jovial, RL, 1974, 15; Sorin Titel, Două romane polițiste, RL, 1975, 48; Valentin F. Mihăescu, Aventură și umor, LCF, 1976, 5; M. Costea, „De-a puia gaia”. „De-a baba oarba”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8509; Eugen Seceleanu, „De-a puia gaia”, FLC, 1976, 40; Artur Silvestri, Proză ironică și barocă, LCF, 1977, 2; Grigore Beuran, Un roman polițist de factură aparte, TR, 1977, 29; Alex. Ștefănescu, Giumbușlucuri, boroboațe, ghidușii, LCF, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
aur (1979), două secvențe ale uneia dintre „elegiile precare”, a patra, sau, din Podul de vamă (1986), unul (Prund) cu suavități din speța celor existente la St. O. Iosif. De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
două secvențe ale uneia dintre „elegiile precare”, a patra, sau, din Podul de vamă (1986), unul (Prund) cu suavități din speța celor existente la St. O. Iosif. De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]