1,690 matches
-
de la masă și am plecat Îngândurată. Știam eu că „fântânile cu apă limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de care nu mă știam În stare. Am Început cu: Homer, Platon, Hegel, Schopenhauer, Baudelaire, Schiller, Nietzsche, Pușkin, Goethe, Goga, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Kafka, Camus, Esenin, Dostoievski, Tolstoi, Octavian Paler, Martin Heidegger, s.a. Lectura scrierilor lor au adus o oază de lumină pe drumul vieții mele. Scrierile lui Octavian Paler sunt, pentru sufletul meu, un adevărat balsam și fac mărturisirea de credință că au devenit rugăciunea mea de seară. Sub Îndrumarea regretatului maestru și neprețuitului prieten M.Borger, a apărut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță vreun gest de durere. Urmară fetișcanele ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vedea! Noaptea aceea li se păru ambilor soți nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră fel de fel de întrebări, răspunsul nu venea de niciunde. Rătăceau prin ei ca printr-un deșert în căutarea unei oaze, nutrind să găsească o fărâmă de deslușire. Neliniștile lor erau asemenea unor nisipuri mișcătoare, care purtate de intemperii, amânau clipa așteptată. * A doua zi, încă înainte de ora fixată de colonelul Priboi, familia Georgescu se afla în camera de primire a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru etaje. Oaza de vegetație sănătoasă, care-mi scaldă vecinătatea, Îmi oferă un sentiment deplin de liniște. Cei din bloc sunt oameni respectuoși (mă Întâmpină de fiecare dată cu un "să trăiți" sau "vă salut" ori "hai noroc, vecine"). Unii dintre ei, Însă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Forever este pentru mine un curent continuu și mă alimentez permanent, Forever nu înseamnă doar niște produse de calitate, mai înseamnă și o terapie de grup foarte benefică pentru întărirea și echilibrarea forțelor fizice și psihice, mai înseamnă și o oază de iubire necondiționată, exprimată nestingherit de liber, mai înseamnă și empatie, afectivitate și emoții, iar toate acestea reprezintă ingredientele necesare pentru ca o persoană decăzută fizic și psihic să-și recapete echilibrul și în final să reușească. Nu fac reclamă gratuită
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
poetizarea imundului, "estetica urâtului" determină configurația romanului și a protagoniștilor săi. Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi cloșarzi care împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea Bucureștiului. În acest cartier sumbru cu un singur bloc (devastat
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul În deșert. Deschise larg mâinile În fața ei: — Da, trebuie să dormi acolo. Aranjez eu cu conductorul. Și haina mea - trebuie s-o iei. O să te Încălzească. La Köln Îți fac rost de cafea, dar ți-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Stătea lipită de el, iar el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poziție importantă în medicina tradițională chineză. Xinjiang este una din cele patru zone din lume unde speranța de viață este foarte mare. Multe medicamente sunt preparate pe baza resurselor vegetale și animaliere care cresc în munții înzăpeziți, deșerturi, stepe și oaze. În prelucrarea medicamentelor se folosesc, adeseori, ingrediente făcute din mirodenii sau plante veninoase. Medicina naționalității coreene Medicina naționalității coreene s-a formată în secolul al XIX-lea, pe baza culturii coreene, a asimilării teoriei medicinei tradiționale chineze și a practicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
munte. Până în perioada dinastiei Tang (618-907 e.n.), numărul acestora ajunsese la peste o mie. În urma unor îndelungate cercetări, experții au dovedit că alegerea locului pentru construcția Grotelor Mogao este o dovadă a înțelepciunii înaintașilor. Grotele au fost construite într-o oază, loc care întruchipează doctrina budistă a izolării de lume și contopirea cu natura. În fața Grotelor Mogao, curge apa râului Dangquan, ce ajută copacii din jurul acestora să supraviețuiască deșertului. Porțile grotelor mici sunt situate una lângă alta pe partea de est
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin deșert. Aproape toate cărțile de pe rafturi proveneau de la anticariat sau din biblioteca publică a cartierului, excepție făcînd David Copperfield și Magazinul de rarități, pe care Rowe le citise și răscitise cum citesc unii Biblia, ajungînd să Învețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei și mulți alții. Obținerea unei locuințe și siguranța unui loc de muncă ne fac să uităm de marile neajunsuri ale comunismului, împiedicându ne să fim obiectivi și să analizăm lucrurile la rece. S-a scris în presă despre imensitatea oazei de «fraieri» din România, care s-au lăsat păcăliți nu numai în politică dar și financiar de tot felul de escroci, culminând cu Caritasul pornit din Cluj. Lipsa de informare i-a lovit și pe investitorii de la Fondul Național de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Aici nu există nici o persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva sute de kilometri, acolo trebuie să acționați, să convingeți, nu aici. Aici, e așa, o oază izolată, o insulă uitată, orice s-ar întîmpla la Vladia n-ar constitui un exemplu pentru nimeni și n-ar influența cu nimic evoluția evenimentelor în restul țării." Ar fi vrut să se așeze, se simțea foarte destins, eliberat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta Matira se transformă în acea oază de liniște unde, conform tradiției, zeului Taaroa îi plăcea să se retragă să reflecteze atunci când avea probleme cu oamenii. Marea, de un verde-smarald, părea să se fi solidificat și, daca suprafață ei n-ar fi fost străpunsa din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numea Jakatraweg, ajungând În cele din urmă să construiască un cartier elegant, cu clădiri trainice, albe, cu verande sprijinite de colonade, Înălțate pe marginea unor alei străjuite de arbori și alternând cu agreabile spații deschise. Îl numiseră Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade ale secolului al nouăsprezecelea, intensificate odată cu sosirea guvernatorului general Daendels, a cărui poreclă, Mare șalul de Fier, ori cinci șase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei din Aceh erau tratați În marele spital militar de lângă Koningsplein, rămas pentru cei din Weltevreden drept amintire a ceea ce fusese cu adevărat prezența lor În Indiile Orientale. Dacă pe atunci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut pe plac la toți. Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece, să se atingă de ea, ai înțeles? Clipi către ea de câteva ori. Părea foarte hotărât. Stătea cu cotul pe volan, pe jumătate întors spre Sidonia. Pe urmă privi plafonul mașinii. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]