621 matches
-
frumos se contura și în ființa lui Brâncuși înșXși, de la care ne-a rămas această vie mărturie: „Mi-ar plăcea să-mi fac Coloana în Central Park. Ar fi mai mare decât orice construcție, de trei ori mai mare decât obeliscul vostru din tashington, cu o bază de lățime corespunzătoare - 60 de metri sau peste. Ar fi făcută din metal. în fiecare piramidă ar exista apartamente și oamenii ar locui acolo, iar sus de tot mi-aș pune pasărea - o pasăre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
când în când look-ul, nu esența. Cititorii simt că scriitorii au trecut de la seducție la viol. În cultură, nepăsarea poate face mai mult rău decât dictatura. Narcisismul în artă e masca ce ascunde spaima ratării. Arta poate fi un obelisc de superlative. Și cu o limbă pitică poți izvodi o cultură mare. Arta încearcă să exploreze și fața nevăzută a lumii. E totuși o minune că, după Gulag și Auschwitz, mai vorbim despre artă. Uneori, poezia actuală e o formă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu pe a toate știutorul. Prietenul meu nu se lasă și continuă: A fost
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu pe a toate știutorul. Prietenul meu nu se lasă și continuă: A fost ridicat după proiectul lui Gheorghe Asachi. La început “clirosul și noblesa” au închinat monumentul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spirală, spre un punct oarecare; scopul, ținta, meta; ajungerea țintei: lumină eternă, atotștiință, atotputernicie. {EminescuOpXV 280} {EminescuOpXV 281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. [2] 2255 Sfinx la intrare (?? ) Piramidă - obelisc = Raportul finitului cătră infinit. Perspectivă [3] 2267 Pitagora după ce fusese în Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezând în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
piramide și moartea. Ce este piramida? La un patrat care se repetă în infinit cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf - obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la noi. Dar care este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deci în ochii noștri toate dimensiile la cari putem ajunge, dar depărtarea preface în aparență: repetiția de cuburi în piramidă, repetiția de sfere în Kegel, adecă într-o mărime pururea descrescândă, ale cărei linii longitudinale convergează într-un singur punct. Obelisc, piramidă, sfinx (un mormînt) (înlăuntru) ["OPTICA... "] 2255 Optica = Geometria proporțională cu distanța obiectelor văzute. CUADRATURA CERCULUI 2255 [1] Când un șarpe se-ncolăcește, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încrețită, cea dinafara cercului e încordată. Dar pielea e în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
modificare), muzeele din zona South Kensington (din 1851), complexul de clădiri guvernamentale din Whitehall (din 1861), Tower Bridge (1886-70), muzeul de figuri de ceară Madame Tussaud și Planetarium (1884), catedrala (catolică) Westminster (1895-1903); deschiderea Galeriei Tate de pe Millbank (1897), ridicarea obeliscului Cleopatra's Needle pe malul nordic al Tamisei (Victoria Embankment, 1878)****; începerea construcției metroului (Metropolitan Railway, the Tube, din 1863; în 1900, Central Line era terminată). Sub Eduard VII: deschiderea arterelor Aldwych și Kingsway (1905), construcția magazinelor universale Harrods (1901-5
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că statistica Națiunilor Unite a luat în calcul nu metropolele, ci conurbațiile (Marele New York cu New Jersey etc., Marea Londră/Greater London, Marele Paris, Marele Berlin etc.). Observația lui John Hajnal (v. supra) se aplică și aici, la Extremul Orient. **** Obeliscul datează de pe la 1475 î.Hr., adică din vremea reginei-faraon Makare Hatshepsut (dinastia XVIII tebană) și nu are nici o legătură cu Cleopatra (51-30 î.Hr., dinastia ptolemeică). Cel mai înalt dintre ele, Canary Wharf, are o înălțime de 235 m, fiind cea mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Iuțesc pașii, ajung cu ușurință la gang, trec printr-o curte interioară și apoi dincolo în cealaltă stradă, ridic ochii să caut denumirea străzii și dau de cele două turnuri hexagonale ale bisericii Trinita dei Monti, printre ele țâșnind vârful obeliscului, fusesem atât de aproape de Piazza di Espagna, cred că am înconjurat mult, caut numărul 23, trec de cealaltă parte a străzii, 23, aici e și împing nerăbdător ușa, derutat în prag de treptele ce urcă aproape din ușă, lângă scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre tâmple, ușor umflat cu calamistrum, poartă o diademă, o bijuterie dintr-o epocă foarte veche, aproape barbară. Obeliscul din Circus Vaticanus. Imensul monolit adus din Egipt a fost ridicat în locul dorit de împărat. În 1586 a fost mutat în apropiere, înălțându-se spre cer din ceea ce astăzi este piața San Pietro. De-a lungul secolelor, amintirea civilizației de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astăzi este piața San Pietro. De-a lungul secolelor, amintirea civilizației de pe malurile Nilului a fost îngropată atât de adânc, încât abia în seara zilei de 20 octombrie 1883 un cercetător, Orazio Macchi, a reușit să descifreze pe unul dintre obeliscuri numele lui Ramses al II-lea, faraonul care trăise în urmă cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și astăzi, puțini dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
constatat scandalizați că, deși erau nouă, a fost folosită ca fundație pentru alte edificii. În semn de dispreț față de rafinatele ei decorațiuni, a fost transformată în încăpere pentru păstrarea apei. Astfel am redescoperit dimensiunile ambarcației care a adus la Roma obeliscul din piața San Pietro. Ca să se scufunde și să fie dată uitării, a fost umplută cu un ciment care, solidificându-se sub apă, a păstrat forma și ne-a dezvăluit dimensiunile ei gigantice. În schimb, imensul templu isiac de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o „Madama Lucrezia“. Pământul ne-a înapoiat obeliscurile dărâmate. Unul dintre ele fusese adus de la lacul sacru Sais. Poate fi văzut și astăzi: inventivitatea barocă l-a așezat pe spatele elefantului din piața Minerva. Un alt obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nume. Poporul a numit-o „Madama Lucrezia“. Pământul ne-a înapoiat obeliscurile dărâmate. Unul dintre ele fusese adus de la lacul sacru Sais. Poate fi văzut și astăzi: inventivitatea barocă l-a așezat pe spatele elefantului din piața Minerva. Un alt obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate pe el spun că a fost sculptat de marele Ramses al II-lea. A fost plasat în fața Panteonului lui Agrippa, care între timp fusese transformat în biserică. Alte obeliscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate pe el spun că a fost sculptat de marele Ramses al II-lea. A fost plasat în fața Panteonului lui Agrippa, care între timp fusese transformat în biserică. Alte obeliscuri continuau să zacă însă îngropate, iar când au fost scoase la lumină au fost duse, unul să împodobească parcul gării, un altul la Villa Celimontana, un altul la Florența, unde a fost instalat în grădina Boboli; două au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei, răscolea sentimente mocnite, auzea uneori cuvinte pe care încercam să le citesc de pe fața ei luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o Dalai Lama pe patru canale de televiziune explicînd poporului care-i rețeta fericirii, a descoperit-o el, primul de la facerea lumii: „Nu e să faci ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
până la 4 dimineața) sau rămânea ascuns pe-acoperiș, până trecea controlul. Nici dacă nu te găseau, nu era bine, puteai să ajungi pe vreo listă de la UTC, și-a doua zi te trimiteau pachet acasă. Diminețile, mergeai la plajă, lângă Obelisc (nu mai există, tocmai l-a măturat o tornadă) și te sărutai cu prietena: Felicia, Adina, Oana, cine se nimerise pe vremea aia. La prânz, mulțimea se regrupa la ora 13 în „Ring“, pentru dans pe cimentul stropit cu furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tresar în jur cu foșnet viu de bălți, / potopul fulgilor nu-mi lasă-o rază, / când nevăzuta pulbere de dălți / singurătatea o fărâmițează. // Ajuns într-al ninsorii sacru pisc, / uit numele-i de mare cuviință / și stau cu gândul, unic obelisc, / păzit de vasta albă stăruință. Înalt, ca după plânsul îndeajuns, / văd totu-n linii ample, văd alboarea, / pătrunsul inimii s-a despătruns / și mă dezleagă pentru veci ninsoarea". Unitatea dialogică a lumii-lumen răsare în imaginarul lui C. D. Zeletin chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vegetal în locul lumânărilor de seu, întreținerea și repararea podurilor de pe Bahlui și Nicolina ș.a. Unele edificii și instituții au fost sau au rămas adevărate simboluri ale Iașului și ele își leagă numele de Mihail Grigore Sturza. Vom numi: Grădina Copou, Obeliscul cu lei din grădina respectivă, Podu Roș din lemn, înlocuit cu unul din piatră, Palatul Ocârmuirii, Teatrul Nou de la Copou, Academia Mihăileană, Pompierii militari. După cum am văzut domnia lui Mihail Grigore Sturdza se impune și pe planul realizărilor medalistice românești
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
tema compozițională. Suspendat liber în aer, corpul animalului con stituie o provocare la adresa tiraniei solului. O abstracție geometrică poate desfășura, cu o anumită claritate, o mulțime de forțe dinamice care constituie o compoziție sculpturală. La prima vedere, aspectele excentrice ale Obeliscului spart al lui Barnett Newman au o direcție cu precădere ascendentă. Pornind de la o bază piramidală largă, care pare să și atragă energia din pământ și să o concentreze într-un singur punct, o piesă în formă de coloană țâșnește
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Pornind de la o bază piramidală largă, care pare să și atragă energia din pământ și să o concentreze într-un singur punct, o piesă în formă de coloană țâșnește către cer. Dar această primă impresie se schimbă de îndată ce observăm că obeliscul stă cu vârful în jos și cu terminația sa spartă materializând obiectul virtual - un balans acrobatic care ar putea arăta precar dacă verticala centrală, ca o șiră a spinării puternică din oțel, nu ar fixa axa. Împingerea de jos poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]