19,332 matches
-
și groaza mustește în el, se rostogolește de pe-o parte pe alta. mai are puțin și cade. se ține de tatăl kirilă și tatăl kirilă: trebuie să fii bărbat, când o să mor eu ce o să faci, trebuie să te obișnuiești. cât poate ține o inimă, și kirilă repetă: cât poate ține o inimă. așa e viața, îi spune tatăl kirilă lui kirilă și covrigii din mâna lui se fac grâu, și spitalul ilfov un lan de grâu cu maci, bătut
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
este aceea dacă ai în față o confesiune sinceră sau un produs de ficțiune, ambalat în haina autenticității, pentru ca șocul să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte, în mod firesc, fantezia lucrează, în același sens, și la nivelul imaginarului poetic, astfel încît, în pofida aspectului de comunicare directă, nefardată, ar fi greșit
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
istoria universală să fie cuprinsă într-o manieră completă și perfect echilibrată. - Poate că tocmai de aici pleacă reacțiile de care pomeneați. Din nevoia de manual, de rețetă. Schema dată simplifică lucrurile, iar pluralitatea naște, mai ales când nu ești obișnuit cu ea, sentimentul de insecuritate. Mulți caută rețete de trăit. De ce nu ar fi la mare căutare și manualele definitive de istorie ? - Nu vreau nici eu să exagerez. Sigur că avem nevoie de modele, uneori chiar și de rețete. Toți
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
s-a cantonat într-o antecameră a umorului mobilată mai mult cu vechituri decât cu noutăți; în schimb, la România 1, Cosmin Cernat a reușit, fără nici un efort vizibil, să mențină la aceeași joasă înălțime ștacheta cu care ne-a obișnuit postul public nr.1(?) pe care îl și plătim noi. Așa ne trebuie! Este meritul prezentatorului că a vrut să facă bici din ceva care, fiind noaptea de Revelion, ar fi trebuit să și pocnească. Unii spun că a și
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
Barbu Cioculescu Se obișnuiește la început de an, dorit a-și petrece anotimpurile cu mai multă înțelepciune, întru confort sufletesc și nu numai, efectuarea unui bilanț al celui tocmai cu turbat tărăboi târnosit în Tartarul tiribombelor. De la asemenea tradiționale exerciții pornind, pe care sondajele
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
numai Templul Coral și Catedrala metropolitană, a cărei descriere mi se pare însă prea fugitivă. Diagnosticul cade într-o manieră șocantă: “Această Mitropolie nu emoționează” (p.59), fără ca autoarea să explice ce a născut această impresie. Călătorul venit din Occident, obișnuit cu catedralele romanice și gotice, se așteaptă cu siguranță la o biserică impunătoare, de mari dimensiuni și este decepționat de ceea ce vede la București. Totuși aici este vorba de a înțelege specificul arhitecturii ecleziastice românești în general, înclinația pentru construcțiile
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
nu numai o dată. - Da, dar nu am ajuns niciodată la concluziile dumneavoastră filozofice. ș...ț - Doctore Feitelsohn, Țuțik și-a găsit o mireasă pe strada Krochmalna. Feitelzohn își lăsă jos furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
tot materialul teoretic de care aveau nevoie în varianta cea mai soft. La Borges, Creatorul (în sens literar) nu există, el este doar un Spirit proteic care împrumută constant câte una din atât de înșelătoarele măști cu care ne-a obișnuit cultura. Creatorul e un intermediar care nu poate decât să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi ideale, posibile în condiția lor de substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație, între visul recuperator și cel proiectiv, Sasha Meret este mai curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
arie destul de mare; foarte răspîndite fiind formele aspirate ale demonstrativelor - hăla, hasta, hăl. Pușcariu atestă însă și cealaltă manifestare a fenomenului, legând-o de obișnuințele de pronunție ale limbii țigănești: „Aspirația se aude cu deosebire în țigănește, unde ea e obișnuită și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
Cristina Poenaru Profesorul Mac Linscott Ricketts este unul dintre cei mai energici intelectuali care, „dincolo de Ocean” (cum ne-am obișnuit să reperăm America) continuă, ani buni după moartea lui Mircea Eliade, să completeze portretul unei personalități universale, care fascinează și astăzi, cu o prospețime uluitoare. Profesorul american încearcă să aducă lumină în “conurile de umbră” prin traducerea prozelor lui Eliade
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
care nu intră în categoria celor ușor asimililabile. Ca în toate lucrările mari de George Enescu o muzică de extremă densitate. Ultima premieră semnată în regie și decor de Petrika Ionescu pătrunde în cea mai simplă filozofie “estetică” a spectatorului obișnuit cu teatrul și cu muzica prezentă în concertele simfonice: “Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
maximă nesiguranță. Aceasta trădează fie o experiență traumatică trăită de autoare, fie o obsesie literară. Felul în care se vede România (fie ea și comunistă) prin ochii unui minoritar de origine germană nu este deloc unul de invidiat. Ne-am obișnuit să gîndim Banatul ca pe un spațiu al multiculturalității, un mic paradis al bunei înțelegeri între români, germani, unguri, sîrbi, bulgari, evrei, țigani. Or, cartea Hertei Müller spulberă acest mit. Umilința cotidiană a germanilor, făcuți responsabili de crimele lui Hitler
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Pentru că scopul profund al expoziției, acela de a redeștepta Cetatea la o nouă viață, este atins prin însăși organizarea ei. Mai departe se poate discuta oricît și perspectivele de abordare continuă să rămînă deschise. Monitorul ca suport artistic e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
cum era de așteptat - imigranții ilegali. Care sunt privați de orice statut, sunt cei ce nu există și de aceea pot fi exploatați, în cazuri extreme, pentru favoruri sexuale și pentru donații de organe în schimbul unui pașaport; care s-au obișnuit să vadă umilirea ca pe o rutină zilnică. Oricum, în metropola britanică ei sunt portarii, taximetriștii, chelnerii, cu alte cuvinte, oamenii utilizați de alți oameni la fel cum ai utiliza un bancomat. Cei a căror identitate e camuflată de serviciul
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
în domeniul editării, Z. Ornea a putut să-și exprime opiniile și despre munca altora. A și făcut-o ca un expert foarte necesar, într-un domeniu de foarte strictă și delicată specialitate. Cronica edițiilor din "România literară" ne-a obișnuit cu seriozitatea, temeinicia și consecvența analizelor întreprinse de Z. Ornea, timp de aproape două decenii, din septembrie 1983 până la finele lui 2001. Când a murit, în 14 noiembrie 2001, în urma unei intervenții chirurgicale la rinichi, lăsase, înainte de operație, materiale pentru
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
profund și cu oarece uimire, abia după ce și-au ozonat plămânii cu puternicul aer din codrii Predealului și al Poienii Brașov...; pesediștii erau cât pe ce să se organizeze în grupe de partizani prin Carpații de curbură, pentru a se obișnui cu cotiturile sugerate de mârâiturile câtorva... recalcitranți (vroiam să spun lupi tineri, dar nu!). Clujeanul Ioan Rus spunând clar că este împotriva nu numai a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, ci și a bicefalismului pesedist - dacă ar fi știut
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
simte neschimbat, nu s-a petrecut nimic fundamental -, deschide buletinul și înțelege cu stupoare că scrierea vîrstei sale începe cu cifra cinci. Începe să priceapă că imaginea sa în ochii celor din jur este alta decît cea pe care se obișnuise să o creadă. Dar cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
rai, ar fi semn de infatuare, iar Negruzzi, Creangă și Topîrceanu ne-au băgat în cap ideea că raiul, cînd vii din România, e monoton ca un sat helvet, cel puțin în primii o mie de ani, pînă te mai obișnuiești. Să spunem în iad, ar fi prea de tot, n-avem atîta curaj, că am văzut picturile murale de la mînăstiri. Să spună în Purgatoriu, Cronicarul nu poate, fiindcă ortodocșii sînt mai săraci la opțiunile pentru petrecerea veșniciei. Nu ne rămîne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
criticului, situația politică etc.), autorul are capacitatea de a-i determina pe invitații săi să spună, de fiecare dată ce gîndesc. Spectacolul stilistic și ideatic este fascinant, iar surprizele legate de eul profund al unor scriitori, pe care ne-am obișnuit să-i judecăm și să-i catalogăm doar în funcție de performanețele lor literare, pot fi de proporții. Șerban Foarță, bunăoară, este cunoscut ca un geniu al formelor, un spirit eminamente ludic, un om a cărui viață pare pusă definitiv sub semnul
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
gândirii arestate", l-a reprodus în întregime și la loc de cinste (în nr. 47-48), nedezmințindu-și astfel, nici de această dată, numele și menirea. Discursul Regelui Mihai, atât de altfel, stilistic vorbind, decât lemnoasa oratorie de prezidiu cu care fusesem obișnuiți la aniversări, impresionează prin demnitatea expresiei, prin conciziunea sugestivă și, în ce privește atitudinea, prin franchețe. Nimic aluziv, nimic ambiguu, nimic subînțeles în acest text care este, în multe privințe, și unul polemic. Poate întâi de toate unul polemic. "Actul de la 23
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
cîțiva ani înainte, digul Jiului pe care s-au așternut în anii '30 pașii artistului a fost dublat de un al doilea dig, supraînălțat - retezînd o parte din orizontul pe care s-a plimbat ochiul acestuia. Am încercat a ne obișnui, deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva. Introducerea a două rînduri de scări dinspre digul originar spre
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Sînt la fel de mobilizat ca în '90, dar pe alte fronturi!") luat de George Onofrei urmează unei dezbateri clasicizate deja, "Elitele de pradă", la care participă Mircea Vasilescu, Robert Șerban, Vladimir Tismăneanu, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Prelipceanu ș.a. Așa cum ne-a obișnuit, cu o redacție la fel de tânără și cu multe semnături noi (lucru de apreciat, căci piața culturală are nevoie de jurnaliști proaspeți și inteligenți) se prezintă și numărul 39 al revistei Cultura. "1917-1937. Alegeri Ťlibere, dar nu corecteť" este un serial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]