37,536 matches
-
și, în al doilea rînd, din aceea a capacității de a comunica liber, fără inhibiții și fără crispări, cu datele mai mult sau mai puțin vizibile pe care spațiul ți le pune la îndemînă. Iar spațiul Deltei nu este unul obișnuit și el seamănă suspect de puțin și cu atelierele din Budișteanu, și cu perimetrul cuprins între Piața Amzei și Sf. Iosif. Aici, ca într-o demonstrație aproape didactică a structurării lumii, se găsesc, într-o perfectă coeziune, dar și disociate
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și, în ultimă instanță, din spațiul său securizat? Dacă în simpozioanele obișnuite răspunsul este mai greu de formulat din pricina participării restrînse și a criteriilor de selecție de multe ori rigide, în cazul simpozionului de la Sf. Gheorghe, el s-a impus oarecum de la sine. Pentru că numărul relativ mare al participanților și mobilitatea criteriilor
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
Începutul cărții pare să indice că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
de dragoste după chipul și asemănarea tranziției românești. O relație bolnavă între doi oameni obosiți de goana zilnică pentru supraviețuire, mutilați sufletește de șirul nesfîrșit de umilințe și dezamăgiri cărora trebuie să le facă față la tot pasul. O poveste obișnuită care, pe ici pe colo (prin punctele esențiale?), seamănă cu a fiecăruia dintre noi. Este imposibil ca citind romanul lui Stelian Țurlea să nu dai peste experiențe de viață încercate și de tine, de vreo situație la care ai fost
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
carne de struț fără os costă între “10-25 de euro”, iar kilogramul de carne în carcasă “8-10 euro”. Să fie sănătoși crescătorii de struți, dar să ceară subvenție pentru păsările lor, cînd țăranul care crește găini la prețuri accesibile românilor obișnuiți nu primește nimic, e ușor deplasat spre sfidare. Povestea cu struții care erau cît pe-aci să primească binecuvîntarea bănească a fostului seminarist ajuns în fruntea Agriculturii, amintește de ordinul, plecat de la același minister, ca măgarii autohtoni să poarte microcipuri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
bucuriile sau la necazurile lor. Însă nu mai aștept pe nimeni și nimic. Spre deosebire de tatăl meu, care n-a vrut să se cumințească. Nici vorbă pentru el să admită că anul prezis de Zohar n-a fost decît un an obișnuit. E convins că s-a întîmplat ceva în anul acela, de care noi n-am auzit vorbindu-se, dar care ni se va dezvălui în curînd, atît nouă cît și lumii întregi”. De atunci, tatăl lui Maimun nu face decît
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
-i vede, izbutind astfel să se ferească de vrajă și să-și continue călătoria. “După ce se putea recunoaște caravana fantomă?” întrebară tovarășii noștri de drumeție cei mai neliniștiți. “Nu există nici un mijloc”, răspunse el. “Ea seamănă întru totul cu caravanele obișnuite, călătorii ei sînt aidoma tuturor călătorilor, și tocmai din acest motiv atîția oameni se lasă înșelați și vrăjiți”. La auzul istorisirii făcute de conducătorul caravanei noastre, unii dintre ai noștri dădeau din umeri, alții păreau speriați și se uitau mereu
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Despre Johannes Sartorius de Junge știm mai mult: este fiul compozitorului cu același nume considerat de O. L. Cosma cel mai proeminent compozitor transilvănean din epoca a trăit la Sibiu, Tâlmaci, Sighișoara și a scris pentru uzul bisericii sale traseul obișnuit al cantorului de provincie. Două arii sacre demonstrează asimilarea aprofundată a rețetelor verificate, însă fără personalitate pregnanta. Mult mai interesantă se anunță Simfonia a VI-a de Andreas Schencker; el a activat la Viena și Paris că instrumentist în cele
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
același timp ai fost foarte fericită. Vezi? E o formă de a fi fericit de unul singur... D.P.: Stările pe care le exprimi în mai toate poemele tale - deznădejde, durere acută, stridentă, violență, amărăciune, venin - sînt, par coordonatele tale afective obișnuite. M.P.: Și leacul lor e munca. D.P.: În același timp, știi să rîzi cu o poftă cum eu n-am rîs niciodată. Ce anume te face să rîzi? M.P.: Cînd eram copil și mergeam la școala din Jucu, în clasele
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
și strînse acum în volumul Război cu Doctor Blues prezintă o versiune sensibil diferită de ce am văzut la CNN și pe celelalte posturi de televiziune occidentale și/sau sîrbești. Radu Ciobotea, vede conflictul iugoslav de la nivelul străzii, cu perspectiva omului obișnuit. Rezultatul este o realitate incertă, în care zvonurile și cacealmalele mediatice o iau cu mult înaintea faptelor propriu-zis. Bizare și cu totul cețoase sînt, din perspectiva lui Radu Ciobotea, faptele din perioada premergătoare acțunii armate a NATO împotriva regimului Miloșevici
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o înfrîngere a marii culturi europene, ci pur și simplu semnul unei epuizări de
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
aproape zilnic pe lângă sediul unei „agenții de badigarzi" celebră pentru isprava de-acum un an, când din seiful inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am uitat să spun că mijlocul de transport în comun care ne poartă spre centul orașului donație a municipalității din Lyon, dacă nu
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
niște pensionari care ar cerși, dar se rușinează de vecini, mi-au demonstrat că aceste averi sînt plauzibile. Mai mult decît declarațiile de avere ale demnitarilor, discuțiile provocate de ele ar merita să fie subiect de investigație în presă. Omul obișnuit dorește din toată inima să-l creadă pe demnitar. {i dacă i-a văzut declarația de avere, mai degrabă ar lua de gît presa "cu minciunile voastre", decît să pună la îndoială declarațiile demnitarilor. Aceste declarații, făcute cu mare întîrziere
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
declarațiile demnitarilor. Aceste declarații, făcute cu mare întîrziere la noi, îi determină pe mulți dintre concetățenii noștri să respire cu satisfacție aerul democrației românești. Privilegiul de a afla cîte case are ministrul Cutare sau parlamentarul Cutărescu e pentru destui români obișnuiți un semn că în România se ține seamă și de curiozitatea lor. Vaccinat cu ideea că în țara noastră una e democrația despre care se vorbește și cu totul alta democrația care se întîmplă, românul care își împarte existența între
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
existența între temeri personale că mîine ar putea fi mai rău, speranța că totuși va veni o zi mai bună și informațiile pe care le primește din presă, preferă varianta optimistă. La prima vedere s-ar putea spune că omul obișnuit îl creditează pe demnitarul care își declară averea, din pura și stimabila dorință de a-și regăsi o relație normală cu cei care îl conduc. În realitate, cred că într-un sistem în care toți avem cîte ceva de ascuns
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
care îl conduc. În realitate, cred că într-un sistem în care toți avem cîte ceva de ascuns, nimeni nu-și face iluzia că declarațiile de avere ale demnitarilor sînt foarte exacte. Vînat de impozite, obsedat de cheltuielile curente, românul obișnuit e atît de preocupat să dribleze statul, încît are impresia că demnitarul are și el de-a face cu aceeași unitate de măsură. Amărîtul care nu-și plătește întreținerea la bloc se simte mai bine cînd vede că demnitarul își
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
vecinii, neplătindu-și datoriile la bloc, se vede brusc nepătată, cînd se confruntă cu declarațiile de avere ale demnitarilor. Ceea ce îmi place la demnitarul român e că, pus să-și declare averea, el își reamintește de condiția sa de om obișnuit. Astfel că, vila sa de la țară se metamorfozează într-o casă de vacanță. Proprietățile sale urbane, despre care presa zice că ar consta în case cu două, trei etaje, se fracționează în apartamente la bloc uneori fiind chiar apartamente la
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea locuțiunea rânduri-rânduri azi asociată poeticității eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens folosite doar în documentele oficiale: "fiind fost isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o căruță", "nefiindu-să fost întîmplat oameni în preajmă" etc. Pentru aspectul lexical-stilistic al textului, un exemplu destul de caracteristic îl oferă
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
sau pentru că avea "colțul mare". De vreo două luni încoace, Andreea Pora, jurnalista căreia îi aparține întrebarea care a făcut carieră în presa autohtonă "După 22, cine-a tras în noi?" a început la Europa Liberă un serial despre oameni obișnuiți care au avut de-a face cu Securitatea. Și asta nu pe simple povești. Oamenii ăștia au ca probe, dosarele lor de Securitate, pe care le-au citit la CNSAS. Cu unii am stat de vorbă. Nu știe nimeni de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
sau pentru că avea "colțul mare". De vreo două luni încoace, Andreea Pora, jurnalista căreia îi aparține întrebarea care a făcut carieră în presa autohtonă "După 22, cine-a tras în noi?" a început la Europa Liberă un serial despre oameni obișnuiți care au avut de-a face cu Securitatea. Și asta nu pe simple povești. Oamenii ăștia au ca probe, dosarele lor de Securitate, pe care le-au citit la CNSAS. Cu unii am stat de vorbă. Nu știe nimeni de
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
totodată, un stil mai "curat": excesul de neologisme neomologate, de termeni tehnici, apelul la jargon sînt caracteristice inexperienței. Stilul critic adult e normal, echilibrat și transparent. Jargonul e boala copilăriei criticului, cînd el crede că se diferențiază astfel de cititorul obișnuit. Cu vremea, descoperă că e mult mai greu, dar și mai eficient, să te deosebești de alții vorbind ca toată lumea. În al optulea rînd, criticii i se cere adecvare. La text, desigur, dar și la context. Criticul nu trebuie să
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
cum a fost acela pentru teatru al Ministerului Culturii și Cultelor de anul trecut. Și mai este și inflația fără precedent de pe piața cărții. Deși puțini își permit să cheltuiască peste o sută de mii de lei pentru o carte obișnuită ( altele pot trece de un milion, iar albumele de cîteva milioane), se publică enorm și monstruos. Rare sînt editurile care au criterii de calitate ori de prestigiu. Majoritatea vor să cîștige bani, indiferent pe ce cale. Rezultatul este apariția unui
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
Merci d’être vigilant") și cu trei numere de telefon la care să suni de urgență în cazul în care remarci vreun obiect suspect sau vreo atitudine suspectă Să sperăm că singurii "suspecți" ai Cannes-ului vor fi tot cei obișnuiți, adică oamenii bolnavi de ( prea mult) cinema.
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Pentru copilul de lângă ea, farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat, izvora, dimpotrivă, tocmai din noutatea lor, ca și din ceea ce s-ar putea numi "străinătatea" lor. Să pleci de-acasă, să părăsești locurile obișnuite, prea bine știute..., visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de acasă, atât de sumbră încât trebuiau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]