350 matches
-
din spatele casei. Abia aștepta apoi să vină sorocul, pentru a-și chema entuziasmat porcinele, în timp ce-și ascuțea meticulos cuțitul de-njungheat: „Hai, Nicule, hai, Eleno, care vrei să te sacrifici primul?” Mama sărea la el, apostrofându-l plină de obidă: „Taci mă că te-aude vecina, primărița! Parcă văd că mâine oprește duba la poartă și te duce de-ți scoate toți gărgăunii din cap!” „Dar, ce-am făcut?”, se prefăcea tata, inocent. În pivniță, butoiul cu varză la murat
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
păun! Ca ieri parcă-l văd și-l aud strigând în fața oglinzilor din toaleta băieților de la liceu că e frumos, e deștept și e moarte fetele după el! Nu i-a trecut nici la vârsta asta?! se pronunță cu aceeași obidă Papa. Trecut acest mic intermezzo, toată lumea tăcu uimită, dar și ușor amuzată, descoperindu-și chipurile adolescentine. După ce-și priviră îndelung unul altuia trăsăturile întinerite, își pipăiră fețele, brațele, părul pentru autoîncredințare, căzură cu toții într-o stare de apatie paralizantă
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
știind că în scurtă vreme vor veni altele și mă vor încovoia. Parcă e tragicul bilanț contabil al veacului trecut și care n-a mai încăput la locul și în timpul său. Se moare nebunește. Se moare torențial. Se moare cu obidă. Se moare în contratimp. Se moare la nevreme.”... „Fac socoteala viilor și morților în existența cărora am intervenit de-a lungul vieții mele. Încă sunt destui vii, dar numărul morților crește înspăimântător. Parcă se trage în mine din toate părțile
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
să-și încarce bateriile energetice de la surse neașteptate, deseori născocite, un fel de robinsonadă, o pendulare dramatică între deznădejdea temeinică și optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște expectorații ale amărăciunii și obidei unei generații, niște rejecții, motivate de resentimentele unor vinovați fără vină, frustrați împotriva voinței lor și a oricărei logici umanitare; rostul lor este dublu: să reamintească tuturor celor în cauză, peste timp, toate necazurile pe care a trebuit să le
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post” / Pe șarlatanii trădători de țară / Dar îi votăm tăcuți și fără rost / Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă în glasul poetului protestatar! Dar puțini mai sunt poeții din ziua de azi care au curajul acesta de a striga adevărul. Împotriva tuturor acestora poetul este necruțător și merge până la măsuri extreme: „Țara n-are apărare / Granițele sunt
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
nu interveniră cu nimic. Doar expresia fețelor le trăda nerăbdarea descărcării prin râs. Așteptau plecarea sancționatului ca să se elibereze de un prea plin de satisfacție. Dădu Sfantu’ că tânărul se ridică și, în drum spre Matiz, își descătușă el întâi obida printr-un baritonal plăcut, în discordanță cu silueta-i minionă: Dați-o-ncolo de treabă! Să fiu al naibii, nici azi nu vă deschid!!! Referință Bibliografică: Dați-o-ncolo...! / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere atroce. Intră în casă ca o vijelie, aruncă pantofii și geanta pe fotoliu și se prăbuși pe canapeaua din salon
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc, arătându-se voios până la cecitate de atâta „belșug de bine”. „Brigadierul”, „tractoristul” sunt eroii pe care acum îi exaltă, în vreme ce „speculanții”, „sabotorii”, „yankeii” îi reactivează vechile îndârjiri. SCRIERI: Demonii
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
dumitale; sânt sigur că mis Henrietta nu se va supăra pe mine căci în locu-i am făcut o faptă bună! Trimisul plecă capul și nu răspunse nimic... - Dar ce ai? îi zise Pergoleze cam supărat. - Ce am!! strigă Henrietta în obidă, și glasul fetișoarei se vădi îndată printr-un țipăt sublim în care fără voia-i își descoperea tot amorul. Pergoleze rămase ca împietrit... Atâta fericire la dânsul, ce se credea părăsit de lumea întreagă! Of! prea multă generozitate, zice el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să ascunză de ochii slugilor greșala fiesii, o duse singur în apartamentul ei. Henrietta, pusă mai moartă în patul său, deschise ochii după un leșin de două ceasuri. Văzu lângă dânsa pe tatăl său plângând, dîndu-i ajutor și așteptând în obide să-și vie în simțiri. - Iartă-mă, taică, iartă-mă, am făcut o nebunie, dar încă sânt vrednică de dumneata. Contele Serrei, fără a o întreba nimic asupra purtării ei, nici asupra pricinilor ce au adus-o să facă acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
coloniști ai Planetelor Agricole. Arătau în toate felurile, uneori abia dacă își puteau înțelege limba, dar Universul alesese să îi unească sub denumirea aceea care părea ușor peiorativă. Erau clone și atât pentru populația imperiului, care punea în cuvântul acela obida anilor în care foștii sclavi Preluaseră puterea și o folosiseră în mod absolut. Deși imensa sală centrală a psiacului era plină, atestând că întreg Statul Major era reunit, Durdrin știa că deciziile erau luate de fapt doar de trei conștiințe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împreună. Diribal și Vassur îl priviră cu ochi strălucitori. 5. - Popo, de ce am impresia că îmi ascunzi ceva? - Fiindcă așa este, zâmbi Abatele. Îți ascund supărarea mea pentru că mi-ai omorât o mare parte din frați, îți ascund disperarea și obida mea, îți ascund dezamăgirea că unul dintre cei mai promițători novici pe care i-am văzut vreodată s-a dovedit a fi un spion asasin... Vassur râse cu poftă: - E și în asta o lecție, moșule. Poate că nu îți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIREA SE... CULTIVĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Femeia-i veșnic rostul unui braț să o cuprindă. Iar de rostirea-mi e cumva prilej de vreo obidă - Că brațul așteptat nu vrea să se ivească -, Ea, brațul să-l sădească! Femeia-i veșnic rostul ochilor porniți s-o soarbă. Iar de ursita-i nividește ei o soartă oarbă - Că ochii așteptați n-apar să o privească -, Ea
IUBIREA SE... CULTIVĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381308_a_382637]
-
lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se simte în linia poeziei satirice (Lor este un ecou al Junilor corupți
NECULUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
părăsirea locurilor natale după iunie 1940. În Poeme de peste graniță, primul ciclu din Furtuni pe Nistru, „crâncena tocmeală de norod” are drept urmare un „exod” ce ia înfățișarea unor apocaliptice calamități naturale (secetă, viscol, prăbușiri de stânci uriașe). Revolta cedează locul „obidei”, disperării, pe care o traduce un țipăt universal, interminabil, ca în gravura lui Edvard Munch („A țipat azi-noapte un plod/ [...] Parc-ar fi țipat o țară”). Cel de-al doilea ciclu, Versuri natale, dă fundament mai amplu tristeții apăsătoare, vecină
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
pildă Artimon, secretarul organizației de partid din Alba. Dintr-o familie de pescari săraci, Artimon a rămas de mic copil orfan (...). Ura lui Artimon s-a călit an cu an. Secretarul organizației de partid de astăzi, nu va uita niciodată obida îndurată în trecut. El își închină puterile ridicării pescarilor la o viață nouă. Nu-i singur. E ajutat în muncă de Toma, pescar în care trăiește tineretul patriei noastre, cu avântul său spre mai bine, cu visurile îndreptate către viitor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în „Arta română”, „Flacăra”, „Vremea”. La cotidianul „România”, în 1917, este autor de stihuri mobilizatoare, patriotice, iar la rubrica intitulată „Carnetul unui pribeag”, folosind semnătura Ac., poate și pseudonimul Idem, scrie note critice, uneori adevărate pamflete, precum și articole izvorâte din obida și suferințele acelor zile de restriște. Tot la Iași mai colaborează la „Unirea”, apoi, după întoarcerea la București, numele îi va apărea, în decursul următoarelor trei decenii, sub articole, nuvele, fragmente de roman sau de piese de teatru, în paginile
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic la școală Pachiței mele ? Gâsculeasa hohoti gros : - Domnișoara Pak, fa ! - Ptiu, bătu-i-ar ! făcu cu obidă Soltana „Dar asta cine ți-a scornit-o, fa ?” zic. - Nu, mamă, zice, c-așa se spune acu”. De l-aș prinde eu pe- acela, să-i arăt eu cum se zice acu !... Numai c-a lui Găină e, că
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu obidă. Câte ceasuri o să-și mai piardă vremea pupându-i pe toți în bot? Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are dreptate! Alt obicei luat de la greci, dovada asta de intimitate nelalocul ei, bună doar să-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu adevărat prea înghesuiți. — Următorii zece vei face ceea ce ai învățat, iar în ultimii zece le vei învăța la rândul tău pe altele. — Abia după aceea vei fi eliberată din slujba ta sacră, încheie Pontifex Maximus. Vestala Mamă suspină cu obidă. Cel devreme, la 36 de ani ți se va da dreptul, micuțo, și puterea să te dezlegi de jurământul pe care l ai făcut azi. Cătrănită, mișcă în neștire din cap în dreapta și-n stânga. Pu ține sunt vestalele care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină cu obidă. M-am vândut, căci altminteri aș fi avut negreșit un loc asigurat printre cei două mii de răzvrătiți crucificați de Quinctilius Varus. Nimeni nu-și mai pierdea atunci vremea să te întrebe dacă ești cetățean sau nu. Odată capturat, sfârșeai pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]