1,007 matches
-
din punct de vedere calitativ (în funcție de calitățile lor: "ușa era frumoasă", "peretele era verde"), sau funcțional (în raport cu funcția sau folosința lor: "camera era folosită numai în cazuri speciale"). O descriere poate fi mai mult sau mai puțin detaliată și precisă; obiectivă, sau subiectivă; tipică și stilizată sau, dimpotrivă, individualizatoare; decorativă sau explicativă/funcțională (stabilind tonalitatea unui pasaj, transmițînd informații relevante pentru intrigă, contribuind la caracterizare, introducînd sau întărind o temă, simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
forța membrelor inferioare și superioare, cât și a spatelui. Deasemeni, datorită ritmului alert de joc, a reacțiilor și acțiunilor adversarului se dezvoltă și viteza de execuție și de reacție, dar și îndemnarea. Variantă O forma mai avansată dar și mai obiectivă este următoarea variantă: jucătorii sunt plasați într-un cerc cu diametrul de 200 cm, pe care nu au voie să-l părăsească în timpul luptei, dar după ce au reușit să ridice adversarul de pe sol, trebuie să-l scoată înafara cercului. Dacă
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3018]
-
Prodan formula monografică „în care empiria se împletește fericit cu meditația sistematică”. Istoriografia este o prelungire a istoriei reale, este - notează Alexandru Zub - „emanație, parte componentă și conștiință de sine a acesteia”, ea „simte o nevoie sporită de a-și obiectiva devenirea în timp. Ea își construiește propria istorie, nu din slăbiciune narcisiacă, ci fiindcă această istorie ține de resortul ei intim”. În acest spirit a conceput Alexandru Zub studiile sale de istoriografie românească, care se apropie de stadiul asamblării lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se substituie diviziunii grosolane a lumii într-o realitate subiectivă și o realitate obiectivă și să se desfășoare între acești poli ai subiectului și obiectului în așa fel încît la limita sa inferioară să se afle regiunile în care putem obiectiva complet. Apoi, ar trebui să vină regiunile în care stările lucrurilor nu pot fi complet separate de procesul de cunoaștere prin care ajungem să le formulăm. În fine, cel mai sus ar trebui să se afle nivelul de realitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de drept avem deja un germene al dreptății 213. 1.4.3. Dreptul și justiția Raportul dintre drept și morală se bazează pe raporturile dintre Just și Bine. Justul, consacrat de dreptul obiectiv în vigoare, are în vedere ordinea socială obiectivă între indivizi și instituțiile și organizațiile lor, îndatoririle lor unii față de alții. Binele, dimpotrivă, privește ordinea virtuoasă din conștiința individului, ca impuls pentru integrare într-o ordine socială normată, îndatoririle morale sunt ale individului față de sine, determinând îndatoririle față de altul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mult deasupra lui Dumnezeu, este abisul fără margini, cu adevarat liber. Totuși, aici, spune M. Eckhart, în urcușul Deității, sufletul nu se mai cheamă suflet, ci "nemăsurata esență"188). Enion tinde să se întoarcă în "nonexistența" și abia acum se obiectivează Spectrul lui Tharmas că "Moarte Veșnică"189. El nu existase înainte, ținînd, prin definiție, de nonexistență-negație. Mai mult, în concepția lui Blake, Spectrele nu au Emanații 190, deci sînt incapabile de a crea (sînt de rangul Devoratorilor), pentru ca le lipsește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Închipuirii (Imagination) a fost contractata și atunci piatră va conține energii uriașe; ori Închipuirea se contractă în sine lăsînd în afara o substanță spațială golita de inteligență, vida (că un fel de Prakriti) sau cel mult păstrînd rămășițe de memorie arhetipala, obiectivate prin chimismul organic. Credem că la Blake despre primul caz este vorba, căci Blake insistă asupra energiilor înrobite în materie, asupra sufletelor legate în lanțuri. La Böhme, Lucifer este cel care se contractă, dar nu lasă nimic în afara (crezînd că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a mării negre iarbă"; ori, avînd în vedere un sens arhaic al lui weed, "al mării negre strai" / "al mării negru strai". 179 (VI, 278) Probabil referire la fiii și fiicele lui Urizen care ajung în manifestare, în creația căzută, obiectivînd haosul (fiind "atractori haotici", agenții destructurării). 180 (VI, 281) Tharmas, care pleacă din Vest spre Nord. 181 (VI, 283) Voia: Blake face distincție între "hîș own will" și "the Will"; "will" este "voința", aspectul dinamic, temporal, al Sinelui (jungian)-conștiinței
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
l-a determinat pe James Frazer (În celebra lucrare Creanga de aur) să considere magia ca o „pseudoștiință”, care aplică În mod riguros anumite reguli, la fel ca activitatea tehnică modernă, dar care Își Întemeiază aceste reguli nu pe cunoașterea „obiectivă” a naturii, ci pe o imagine subiectivă despre natură. Ca știință, magia consideră că toate fenomenele naturale sunt legate Între ele și că există relații cauzale care pot explica sau anticipa anumite fapte. De asemenea, magia și știința au În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit de lecturi bogate) prevalează asupra realului. Poetul se refugiază în estetic și în referințe culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Figuri ieșene. Fără să exceleze ca portretist, D. prinde liniile mari ale unei personalități, strecurând câteodată observații pătrunzătoare. O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu rare inserții propriu-zis memorialistice. Interesul este diminuat și de neglijarea cronologiei, de o anume părtinire și de unele ticuri în caracterizarea „figurilor ieșene”. SCRIERI: Fără noroc, Iași, 1897; De la alții. Reminiscențe și traduceri, Iași, 1915; Povestea unui vis, Iași
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
condiții, studiul evoluției și expertiza stilistică, domenii în care C. este neîntrecut. El și-a conturat de la început o metodă cu care apoi a întâmpinat producția literară a momentului. Metoda derivă din poziția intelectualistă a criticului. O atitudine, mai întâi, obiectivă în analiză, ceea ce presupune frânarea și, de este posibil, eliminarea subiectivității. O altă idee privește limitele actului critic: analiza nu epuizează niciodată frumosul. Acest relativism asigură, de altfel, viabilitatea unei discipline care, în alte condiții, s-ar epuiza repede. C.
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
metodice moderne, menite să-i ajute pe elevi În formarea unui stil superior de Învățare a fizicii. a) instruire programată În contextul preocupărilor pentru modernizarea procesului de Învățământ, programarea s-a impus ca o direcție novatoare a “tehnologiei” didactice; ea obiectivează o viziune nouă - cibernetică - asupra procesului de Învățământ, permițând o mai expresă valorificare a formelor de dirijare, comandă și control, a conexiunii inverse, a unor forme independente și individualizate În activitatea de Învățare. În virtutea acestor aspecte, integrarea lecțiilor de instruire
Aspecte metodice în realizarea lecțiilor de fizică, în vederea îndrumării activității independente a elevilor. In: Învăţământul românesc în context european by Coman Marian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2354]
-
generală, psihologia socială și alte ramuri aplicative ale psihologiei Din domeniul psihologiei generale sunt extrase noțiunile referitoare la procesele psihice fundamentale, implicarea lor în suferința bolnavului, atributele generale ale psihicului, formarea unor deprinderi de feedback personal, bazate pe o introspecție „obiectivă”. Noțiunile referitoare la: relația dintre medic și pacient, inserția psihosocială a pacientului, impactul profesiei medicale cu alte profesii conexe (farmaciști, biologi, etc.), cu lumea tot mai variată a medicamentului, fenomenele psihologice legate de administrarea unor noi tratamente sunt asimilate din
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
impresiunea pe care ne-o dă naratorul despre obiectul său. Daca însă sufletul întîrzie mai lung timp la zugrăvirea narațiunii, atunci această întîrziere cere un tempo mai încet, pentru că aicea sufletul nu e nemijlocit pornit de impresiune, ci și-o obiectivează. în părțile zugrăvitoare a unei narațiuni se probează mai mult elementu 1 epic, retardiv, și acestui element îi corespunde un tempo moderat. Aceste indicațiuni ar fi să procure în genere intuițiunea nemărginitei varietăți a declamațiunii dramatice și mulțimea nuanțărilor ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea sa obiectivă față cu toate obiectele cari sânt sau pot fi date vreodată simțurilor noastre. Și fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va putea [fi] dat vreodată-n experiență un obiect care n-ar sta sub condiția timpului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar de origine nici empirică nici estetică, ne plănuim de dinainte ideea unei științe a inteligenței pure și a cunoștinței raționale, prin care ne-am cugeta obiecte cu totul apriori. O asemenea știință care ar determina originea, cuprinsul și valoarea obiectivă unor atari cunoștințe ar trebui să se numească logică transcendentală, căci n-ar avea a face decât cu legile inteligenței și rațiunei, dar și cu acestea numai întru cât [ea] s-ar referi la obiecte apriori și nu ca logica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cineva să admită pentru moment această teză și totuși (ca însemnarea unui drum fals din numărul celora pe cari le poți lua) servește la aflarea celui adevărat. Teză problematică este așadar aceea care exprimă numai posibilitatea logică (care nu-i obiectivă), adică liberul arbitru de-a lăsa să treacă ca admisă o asemenea teză, o accepție prin urmare arbitrară a inteligenței. Cel asertoric predică realitatea sau adevărul logic, precum bunăoară în concluzia rațională ipotetică antecedentul provine în major problematic, în minor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se raportă totdeauna la puterea reproductivă a imaginației, care această recheamă obiectele experienței, fără cari timp și spațiu n-ar avea nici o însemnătate; și astfel stă lucrul cu toate noțiunile fără deosebire. Posibilitatea experienței este dar aceea care dă realitate obiectiva tuturor cunoștințelor noastre apriori. Dar acuma esperiența se bazează pe unitatea sintetică a fenomenelor (Erscheinungen) peste tot, adică pe sinteza după noțiuni despre obiectul fenomenelor în genere, fără de care ea n-ar fi cu cunoștință, ci o rapsodie de afecții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omului două căi: −devoțiunea și acțiunea (bhakti și karma) −cunoașterea (jnana) ”, căi care de fapt reprezintă cele două moduri de percepere a reîncarnării: 1. aceea curentă, subiectivă, egoistă, de purificare a carrierului de către el însuși, ce presupune devoțiunea; 2. aceea obiectivă, de spiritualizare a Universului, prin transformarea materiei în informație, ce presupune cunoașterea. Pe ambele căi, carrierul obține spiritualizarea − prima dată direct, a doua oară în consecința îndeplinirii rolului său în Univers − însă Universul obține spiritualizarea numai pe a doua cale
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
poți mișca trupele. Referindu-se la problema unirii, el arată că ungurii au construit căi ferate străpungând Apusenii în multe locuri, în timp ce noi am rămas doar cu ce a realizat Carol I. Este nevoie ca dorințele de unire să se obiectiveze și în drumuri, în căi de acces în general. O atenție aparte se cuvenea capitalei. Aceasta ar fi trebuit așezată undeva în mijlocul munților, așa cum doriseră unii, de partea cărora era și el. Nu doar elementul strategic era considerat important în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dezvoltate state ale lumii ar fi fost Germania sau Japonia, am fi putut vorbi despre "germanizare" sau "japonizare". În orice caz, atunci când vorbim despre globalizare, chiar când parcurgem literatura de profil, trebuie să facem distincția între cele două componente, cea obiectivă și cea de întemeiere, cea interesată, fără de care nu putem dobândi o imagine clară despre ceea ce are loc astăzi în lume. 3. Răspunsul comunităților "cucerite" de globalizare Există o legătură mult mai importantă decât suntem dispuși să recunoaștem la o
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
apreciată, intervin alți factori care să sugereze o apropiere desigur aparentă între genialitate și dezechilibrul mintal. 3.3. Natura creativității Creativitatea este un fenomen deosebit de complex, fără a fi misterios, putând fi cunoscut. Unii autori deosebesc două laturi ale creativității: obiectivă și subiectivă. Din punct de vedere obiectiv, creativitatea se determină prin produsul său final care poate fi o invenție, o descoperire științifică, o operă de artă, realizarea unei probleme de producție, învățământ. Produsul final creat trebuie să îndeplinească în mod
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care o anunța Creon în drama lui Sofocle. Pe de altă parte, așa cum știm cu toții, sfârșitul lui Socrate e comparabil cu cel al Antigonei: dreptul e judecat și condamnat de rațiunea Cetății (rațiune care, de data aceasta, nu mai e obiectivată în persoana unui conducător, ci e diseminată democratic la scara adunării care dă verdictul). În fine, e și acesta un lucru știut, întreaga tradiție a interpretării platonice consideră Republica drept textul cel mai puțin socratic și cel mai personal platonic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fundamentare onto-cosmologică, adică o sesizare a felului în care lumea - în totalitatea ei - ni se deschide și ni se oferă, care, pentru Platon, rămâne în chip definitoriu o mișcare permanentă a sufletului (o căutare, un praxis) ce nu poate fi obiectivat sistemic. În al doilea rând e vorba de fondarea unei comunități organizate pe baza acestei priviri în interiorul a ceea ce este și, în al treilea rând, de un examen al sufletului însuși în raportul său cu corpul, cu moartea și cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]