2,575 matches
-
fanoane”16. E un scenariu de succes personal (indiferent la eventualele costuri) care, însă, ar fi putut fi citit și altfel, în registru politic (și e de necrezut cum a trecut acest paragraf de birourile Cenzurii): Un înger cu privirile oblice coboară cu un colet pe care scrisul lui Dumnezeu, încet, mi-a pirogravat muianul. Pentru tine, florin, știm bine, prea bine ce vrei, ce visezi îmi zice și din colet sar microfoane cabluri ecrane și tu urli învăluită de viziuni
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
al meu bolid de curse-oi compara un fulger ce erupe-n luminiș! Mai vreau, - cât sub pământul povârnit n-ajunse larvă trupu-mi, cât aluna, - să-aud cum de sub șina mea, nebuna, sare argint de praf - plâns hohotit... Ținând strâns volanul oblic și vibrant unde aș zbura? Vreun adăpost uitat mi-ar aminti de vatra mea natală; Iar la drum de-ntors, apăsând cu talpa pedala și pârghia laterală, voi porni din nou în iureș pe șosea. Cuburi Să ne-mpăturim aripi de
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori cînd adormeam/ iar acum cînd e gata noapte de noapte sting lumina și numai bănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă”. Iată un manifest post-expresionist, în care frapează realismul oblic al reprezentării. Un singur termen („desăvîrșeam”) aparține ariei stilistice Mureșan, în care ironia și autoironia sînt prezente și active. Minus acest predicat, textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
de opțiunea pentru fantastic - câte o ipostaziere a cititorului. Dacă orice tehnică de defamiliarizare implică în mod automat prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi că și virgulele sau punctele de suspensie sunt tot invocații oblice ale tipologiei vreunui lector... E și motivul pentru care multe dintre comentariile lui Ioan Fărmuș par simple glose despre modernitatea unor opere etichetate deja, cu vârf și îndesat, de critica anterioară, drept moderne. Scăpat din mână în plasa cu ochiuri
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
făcut duminică, la Cluj-Napoca, o declarație incredibilă, în timpul unei dezbateri publice organizate de Fundația Mișcarea Populară. În tentativa de a demonstra că este greșită orientarea României către Uniunea Euroasiatică, șeful statului a spus: "încă n-am văzut români cu ochii oblici", jignindu-i astfel pe cetățenii asiatici, dar și pe cetățenii români cu origini asiatice. "Vreau să știți că a ține la respectarea partenerilor noștri nu este o slugărnicie. Nu este pentru un motiv simplu: ei ne fac observații în momentul
Băsescu jignește China și pe asiatici: "Încă n-am văzut români cu ochii oblici" () [Corola-journal/Journalistic/32504_a_33829]
-
stăm în genunchi!». Fraților, nimeni nu ne cere nimic mai mult decât lucrurile la care ne-am angajat să le facem. Sigur că e mult mai ușor să privești la Uniunea Euroasiatică, dar încă n-am văzut români cu ochii oblici", a spus Traian Băsescu, în aplauzele celor prezenți în sală. Ivan: Băsescu se pregătește de afaceri cu chinezii Purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, a comentat declarația președintelui, în exclusivitate pentru : "Traian Băsescu i-a mai atacat și jignit
Băsescu jignește China și pe asiatici: "Încă n-am văzut români cu ochii oblici" () [Corola-journal/Journalistic/32504_a_33829]
-
1941. Cităm, spre edificare, câteva suculente paragrafe din el: " N-a fost cine știe ce arătos Wladimir Ilici Ulianoff, cu toate că masca lui asiatică nu era lipsită de forță. Sculptorii însă, sub influența legendei lui, i-au speculat pleșuvia, țuguiată și lucie, ochii oblici, pomeții agresivi și bărbia lui prognată, acoperită de fire de păr rare. Astfel s-a popularizat o imagine pentru posteritate, a unui răzvrătit mongol, înalt și pietros, dominând, cu mai mult de un cap, popoarele pestrițe și nenumărate pe cari
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
spiritului creator: ,Scânteia, ca un punct de myosotis, aprinzând amestecul gazos, va determina detunătura în tempo alternativ, calculat, a exploziei motrice. În sala de ajustaj, mii de curele, de transmisii, sute de strunguri și de mașini fantastice, pentru lucrat orizontal, oblic, vertical și circular materia diamantină, dau atelierului fără margini aspectul unui parlament al industriilor universale". Ioana Pârvulescu știe să caute și să găsească asemenea ,detalii", făcând dintr-o cantitate brută de informație oferită de biblioteci și arhive o lume vie
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
nu erau singurii. Ironia, care ar fi avut loc într-un roman de Vonnegut Jr: unul este făcut de un austriac născut în München, celălalt se petrece în timpul celui de-al treilea Reich. Da, ambele tratează rasismul într-un mod oblic, ceea ce întotdeauna mi s-a părut mai relevant decît o corectitudine politică forțată, cel puțin raportîndu-mă la peisajul cinematografic. Diferența dintre cele două pelicule rezidă cel mai săritor în ochi în termeni de claritate, dar acest lucru se va vedea
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
Un fel de jurnal (1973-1981) pendulează permanent între cele două lumi, de extracție și de adopție, și între cele două sisteme, comunist și capitalist, documentate de autor pe propria piele. Mărturia politică a lui Matei Călinescu (fie ea și indirectă, oblică, subsumată unui alt tip de confesiune) este validă prin acuitatea observației și credibilă prin comparația mereu trasată între Vest și Est, putredul, decadentul Occident și sănătosul, înfloritorul lagăr socialist. Component al unei generații lovite de stalinism în plină perioadă formativă
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
nefericiții par fericiți..." (Urechile pe ceață). Trăsătura de căpetenie a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
traseul epistemologic, întâi e de explicat de ce îl numesc așa. Pentru că scenariul e bazat pe romanul din 2001 al lui John Le Carré, care se dovedește a fi autenticul moștenitor al lui Graham Greene. Îi conservă complexitatea psihologică și dialogurile oblice care îți dau de furcă și în text, și în subtext. Tocmai de aceea nu există un raționament liniar, o întrebare de pornire și nici măcar un răspuns definitiv. Deși există omisiuni, analiza psihologică a lui Le Carré fiind dificil de
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
așa cum e. Nimic mai simplu în acest scop decât 1. să îl filmezi doar în detalii, cât se poate de rar să îl prezinți ,întreg", 2. când un detaliu ocupă un cadru, acesta să fie necentrat, permițând doar o vedere oblică a detaliului respectiv. Toate laudele pe care le merită vizualul sunt repede colectate de talentatul operator de imagine uruguayan César Charlone.
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
improvizată, primitiv, o altă scenă, deformată, parcă, de un vînt, de o furtună. În urma furtunii care a învîrtit și sucit totul, revenirea din ceruri pe pămînt a modificat amplasamentele știute și normalitatea lor. Teatrul este delabrat. A căzut strîmb, pe oblic, ca un paralelipiped ciudat, de aceea, fiecare spectator vede puțin din altă perspectivă. Cu toții observăm că sufleuza din culise este acum la vedere, că ține ritmul bătăilor în gong, al saltului din realitate în vis și invers, că bietul copac
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
o carte majoră, care ne poate reaminti, sau învăța, acum când la modă sunt minimalismele și pretextele romanești pentru nombrilism, că în spațiul ficțiunii umanitatea noastră poate fi precizată mai profund decât în oricare altă parte". Circumstanțele, conexiunile sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care nasc monștri în conștiințele tulburate de frica schimbării. Forțând nota politică a cărții, am putea-o considera deschizătoare de drum în seria romanelor obsedantului deceniu, acelea
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
adecvat pentru actanții Syrianei mi se pare ,felia de personaj". Ca și în filmul de acțiune, ei se definesc prin ceea ce fac, adică, în 90% din cazuri, prin modul în care interacționează. Dar ,greutatea" acestor interacțiuni e dialogul, inteligent și oblic, constant o demonstrație de forță, un duel verbal pentru care regizorul/scenaristul Gaghan își merită nominalizarea la Oscar. Intenționat, aceste episoade nu sunt tocmai edificatoare pentru sistemul axiologic al feliilor de personaje, absolut toate părând pătate. Nimeni nu pare să
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
scenă. Poate și pentru că atunci poezia a devenit mai greoaie, marcată de filozofie, o „poezie ontologică”, din anii 1950, apoi vorbim despre o poezie dominată de lingvistică, experimentală și, deci, „intranzitivă”. Ea e de fapt tranzitivă, dar într-un fel oblic, indirect. Ceea ce e interesant astăzi, este că poezia revine pe scenă, dar tocmai acolo unde n-o aștepți: în producțiile de artă vizuală, arta video, de pildă, instalații, în opere destinate expozițiilor, dar și în muzică, acolo unde ea mai
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
protagonistul (dacă e corect să vorbim despre un protagonist) nu e sub nici o formă un aheu de acum câteva mii de ani, ci un individ al zilelor noastre, cultivat, cunoscându-i inclusiv pe Pound și pe Eliot, pentru care expresia oblică a crizei a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
modul prolix de argumentare fiind semnul unei gîndiri confuze. Dar chiar și așa, ce anume stă în miezul unui text rămîne „lucru în sine“, cu neputință de atins prin comentarii, de aceea pînă și cele mai ingenioase interpretări nu sînt oblice pe spiritul textului, căci nu vin în atingere cu el. Orice text e un pretext pentru etalarea unei fantezii explicative care adesea îi depășește litera. Prin urmare, modul cel mai onest de a citi un text e cel literal, cînd
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
a unei încurcături compoziționale. Zece ani mai târziu, la reeditare, cam la fel vor proceda Simona Vasilache și Paul Cernat. Ce semnala Ioana Pârvulescu era, în fond, o sincopă de construcție. Argument onest, căruia i s-a răspuns, în schimb, oblic, invocându-se în repetate rânduri „spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenția de a înfățișa în mod mai durabil tipuri ideale [subl. mea, C.C.]” Dacă, deci, la prima ediție, excelentul eseu al lui Ștefan Cazimir a putut da naștere unor interpretări oblice (folositoare, poate, în circumstanțele date), ar fi de dorit ca măcar acum, după douăzeci și trei de ani, să fie citit cumsecade, în litera lui, fără inutile divagații despre kitschul zilelor noastre, pe care, desigur, scriitorul l-ar fi intuit
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
capitolul consacrat lui Cantemir, Răzvan Voncu urmărește strălucit maniera în care, sub aparența unei biografii a tatălui (celebra Vita Constantini Cantemyrii), prințul insinuează, de fapt, o autobiografie morală de toată frumusețea, antedatând abil o sumă de proiecte politice. Ceea ce spune, oblic, multe (sau, oricum, destul de multe) despre prinț. Foarte subtilă e și analiza relației (melanj de vinovăție tardivă, antipatie de lungă durată și cerbicie juvenilă) dintre același Dimitrie Cantemir și figura lui Miron Costin (cronicarul ucis chiar din porunca domnitorului Constantin
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
o singură față dar numai cel încolțit de oribila veste într-o dimineață cu chiparoși ce plonjau în mare de pe falezele bucuriei (iar lumina refuza să devină neagră) înțelege kairos copacul îmbrățișează ploaia iar tu de acum înainte sub rafalele oblice ale trecutului rămîi uscat deși norii îți stau grămadă deasupra casei durezi regretînd așteptarea de pe vremea cînd așteptai viața cu momentul prielnic (kairos pentru vagabonzii care se imaginează călătorind doar fiindcă locuiesc în vagoane abandonate pe linia moartă) sigur că
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
și iute a Bistriței. Vântul nebunatic îl împinge până în turla bisericii lui Ștefan cel Mare, iar de acolo bătaia de clopot îl împrăștie, voievodal, peste toată suflarea, desfătând plămânii si dilatând nările deopotrivă... O curățenie, impecabilă, peste tot. Un zâmbet oblic, în colțul gurii, m-a făcut să zic ștrengărește: “Ti fac io pi tini, uăi!” Adicî ti fac io pi tini un oraș ieuropian, vorba lui Gheorghe Ștefan, primarul pe care unii ziariști locali, chiar și televiziunea locală, l-au
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
mă tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept, nu ca tataie înalt și adus de spate. Tata-mare avea ochii mici și când râdea i se închideau apărând o linie oblică umbrită de sprâncenele stufoase. O claie de păr alb îi cădea pe frunte de sub care îi ieșea nasul turtit de boxer, pe care mă punea să îl mișc, de câte ori vroia să mă impresioneze. Avea mustață albă, stufoasă și lungă, pe
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]