9,947 matches
-
scrisul, cît lectură, cele mai adesea mie plictisitoare, a cărților - a caror lectură completă adesea nici macar n-am folosit-o parțial cînd am trecut la redactare! Te rog să crezi că și eu sînt bolnav (ficatul: îmi dă stări de oboseală care diminuează sensibil capacitatea mea de lucru). Și apoi, chiar în ce priveste scrisul Istoriei, nu uita că pe parcursul ei bibliografia aproape n-a contat. Eu n-am făcut o operă științifică (deși sper că n-am lezat în ea
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
o piesă a sa, eroul e neputincios pentru că e obsedat de întrebarea "dacă literatura are o valoare oarecare, daca scrisul îi poate aduce mîntuirea. De cînd am început să scriu, mi-am pus întotdeauna întrebarea de a ști dacă merită oboseală să scriu și chiar dacă merită să faci ceva, orice ar fi asta". Această opinie se asociază bine cu aprecierea că "cea mai mare parte a operelor literare nu rezistă după un anumit număr de ani". Totul depinde, aici, de noile
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
mic inventar al stărilor infernale care însoțesc vîrsta adultă, atunci cînd aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare exasperata, adresată indirect unui cititor niciodată suficient de frustrat în
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
noapte si o zi pe drum, dintre care 16 ore în avion! Taximetrul de la aeroport până aproape de centrul orașului (cam 30 de Km), nu a costat decât 70 de RMB (Bani ai Poporului) adică aproximativ 10 dolari US. Cu toată oboseala și diferența de fus orar de 12 ore dintre Montreal și Beijing, o mică plimbare prin oraș nu strică - să mai îndrept oasele îndoite, așa am socotit, mai ales că îmi era foame și aveam nevoie de o nelipsită, banală
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de oboseală care determină, permanent, ca distanță dintre autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
sugestive sunt și fotografiile realizate de Dora Stănescu la lansarea cărții lui Cristian Popescu, Arta Popescu, în 1994, în Piața Universității. Autoarea fotografiilor a știut să vadă umorul tânărului poet, plăcerea lui de-a se juca, dar și o anumită oboseală de om care a înțeles mai multe decât alții. Deși mozaicat, portretul care rezultă din combinarea acestor evocări-caracterizări este coerent. Cristian Popescu avea destin de scriitor, nu era doar o persoană care scria. Scrisul reprezenta sensul însuși al vieții lui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Document). O "reușită" i se pare a fi însăși moartea: Mîna-mi întinsă/ acum către tine:/ dovada că moartea/ mi-a reușit" (ibidem). Notațiile devin cinice, atît în registrul obiectiv ("pe ecran, o muscă/ a ațipit// direct pe lama/ unei săbii" - Oboseală), cît și în cel subiectiv: "Benign, oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un dar strivitor", poeta cîntă pe corzile unor stări-noțiuni declinante, care o conduc la limita inefabilului, deci a unei
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
fi însăși moartea: Mîna-mi întinsă/ acum către tine:/ dovada că moartea/ mi-a reușit" (ibidem). Notațiile devin cinice, atît în registrul obiectiv ("pe ecran, o muscă/ a ațipit// direct pe lama/ unei săbii" - Oboseală), cît și în cel subiectiv: "Benign, oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un dar strivitor", poeta cîntă pe corzile unor stări-noțiuni declinante, care o conduc la limita inefabilului, deci a unei noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
pe frontispiciul ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram pe
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
zbuciumat interval de frecușuri obositoare și ineficiente cu Primăria Capitalei, cea care răspunde din punct de vedere financiar de teatrele din București. Gestul criticului de teatru și directorului Mihaela Tonitza- Iordache este mai mult decît unul de dezamăgire, silă și oboseală - să nu uităm, toate astea la un veritabil om de teatru. Gestul este, în fond, un semnal de alarmă. Prin demisie, locul a rămas vacant. Primăria a organizat concurs în data de 28 ianuarie. Foarte mulți dintre noi au bănuit
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
de Mozart. Este o voce mai mult decât promițătoare ce dispune de componente armonice expresive ale timbrului. El însuși dezvoltă atitudini scenice bine argumentate dramatic. Dar igiena profesională, cea vocală, trebuie atent întreținută, căci suprasolicitările de tot felul, o anume oboseală a emisiei, pot fi deja observate - prea devreme! - în evoluția de la București, spre exemplu. Ulterior, în Studioul de Concerte Radio, aceeași lucrare a fost reluată în condiții de participare solistică mult mai bune. În mod cert, soprana Mariana Nicolesco știe
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
Europa... Și totuși/ țara mea/ asemeni țării tale/ asemeni țării lui se află/ peste nouă mări și nouă pustiuri de tristețe..." (Harta Europei). Amintirea sinistrei "revoluții din octombrie" apare înecată într-o mixtură de falsă mitologie și aspru cotidian: "De oboseală sau de praful drumului înghițind în sec/ la lăsatul secolului (XX firește)/ vine Hermes înțolit în uniformă albastră de poștaș/ spunînd că ne aduce un mesaj important despre o retro-revoluție. "Nu, nu! i-am zis protestînd/ numai nu ne aminti
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă sub regimul fanteziei laice, în suprarealism, bunăoară, unde asociațiile se îmbulzesc în actul
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
asta și acum, în primul "solo" cu care Kallen Esperian se arătă tot emoțională, locuită de pasiune teatrală. Dar aria "Vissi d^arte" din "Țoșca" de Puccini are capcane (atacurile rafinate, din acut în acut) și la colț pândea o oboseală a glasului; timpurie, după cât putem aprecia "la vedere". Secvență lirica desăvârșită a fost "All things You Are", arie din "Very Warm for May" de Jérome Kern (muzică) și Oscar Hammerstein (libretul). Americanii consideră "comedia muzicală" o formă originală (?!), specifică teatrului
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
suprarealism și expresionism, estetică Angelei Marinescu permite asemenea blocaje semantice intermitențe, ca pe niște momente de rupere a corzilor. Din cauza însă că prea des și pentru prea mult timp se suspendă comunicarea dintre poet și cititor, se ajunge la o oboseală deloc favorabilă lecturii. Îți trebuie o răbdare supraomeneasca ca să parcurgi noi și noi "mesaje" de acest gen: "Căci posesiunea niciodată completă din/ spatele ferestrei/ și expectativa și liniștea îmbrățișate/ se adaugă steagului înfipt într-o mare curte/ interioară Disimulata/ și
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
pornesc acestea e prilej de veșnică frământare. Pentru cel înconjurat de personaje ale căror nume le arăta felul de a fi (onoma îl conține pe on, ca la Platon), ruptura dintre dogmă și realitate e cea mai bună dovadă a oboselii zeilor; întrebarea este dacă se va ajunge la situația inversă, în care cuvintele să transforme realitatea, ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt uitase de îndatorire și, amintindu-si pe drum de
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
prin 1990-1991, ai lui Iliescu. Ei țipă că din gură de șarpe că a spune adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu înseamnă a lucra pentru dușmanii acestuia, care sunt și dușmanii democrației! Falsitatea unor astfel de aserțiuni nu merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul bazat pe probe aflate la îndemâna oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din ticăloșie, te pui în slujba dușmanilor dovediți ai
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
constatare regretul lui Updike că nu există o nouă generație în proza americană, sau dimpotrivă, propriul său orgoliu generationist. Important este ca ultimii douăzeci de ani nu au adus ceva realmente nou în proza de peste Ocean. Să fie această o oboseală a ficțiunii? O scădere a interesului unui public refugiat cu arme și bagaje în brațele serialului sitcom de televiziune? Și una, și cealaltă, în directă legătură. Updike e convins că în ziua de azi nu prea mai exista cititori de
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
vămuie/ stoarce panza copilăriei uleioasa"(Exerciții ăntr-o jumătate de vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se prin discursul liric, ăn cadrul căreia confesiunea
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
an care m-aflam ași pierduse orice/ ănteles!// Oirce contur.../ Iată-mă așadar plin de mine și tot singur/ un pic mai stăpăn pe o așezare de vorbe" (Așezare de vorbe). Sau cu o remarcabilă limpiditate a sufletului, transcriind simplitatea oboselii, a inadaptării, a deziluziei: "M-am ăntors acasă cu sufletul frănt/ de găndurile zvăcnind an zidul cuvintelor/ și dacă s-ar mai putea povești ăntămplările/ așezate vrăjitoreste la temelia catedralei sau/ cele trecute dintr-o mana an altă/ atunci/ știu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei profunde suferințe fără pricina aparentă, a unei dezolări fără leac
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
se "face" prin-tr-o mare știință a negarii prejudecăților de orice fel și se desface printr-o credință idealista în prejudecăți. Poemele lui șunt poemele celui care neagă, la început, totul, chiar faptul că le scrie, ca apoi, să construiască, cu oboseală, obiectul desfigurat (descompus) cu furie. Cînd concentrate și interiorizate (Poeme sororale, Sobolanca) cînd desfășurate pe spații mari și intangibile, poeziile lui Sergiu Filip șunt o fugă, permanentă, șunt un fel de acțiune ideală, centrifuga, însă, din care cad, uneori, picături
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
precum scriu unii critici, S.F. scrie, ca orice aristocrat, la modul feudal, adică, fără dorința de a se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau, dimpotrivă, limbaj desfășurat pe spații întinse, de multe ori frizînd patologicul
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
reprezintă o "ruptură" care provoacă durere și o căutare fără sfîrșit. Prăbușire în sine și proiecție ideală, acestea ar fi cele două capete între care se petrec poemele lui S.F. Sergiu Filip este un aristocrat (al scrisului) nu numai pentru că oboseală textelor lui este plină de noblețe cît pentru faptul că, proiectîndu-se în ideal, rămîne indiferent la concretul atît de repudiat. Relația cu persoana iubită este singurul "concret" acceptat, dar, cu atît de multă patimă și melancolie, încît, din nou, textul
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]