8,125 matches
-
Uite, domnule, s-a făcut dimineață, gândi el cu mirare." În Ediția Opere, Editura enciclopedică, 2002, dispare "ziua cea mare" și încărcătura filozofardă și Ilie Barbu își trăiește trezirea cu o inocență care pune accentul pe renașterea personajului. Deși fusese obosit, "murise", iată, e liniștit, cu ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Dintr-o dorință interpretată nepotrivit Cum ți-ai prelungi visul pînă ce trupul extenuat Ar lua forma cearșafului ud Și fantomatic ar da buzna în orașe interzise Ori ar escalada munți demult prefăcuți în cenușă Locuri pe care oamenii au obosit să le locuiască Și s-au urcat urlînd pe acoperișuri, au sucit gîtul păsărilor, Au înnebunit, au zburat, s-au înecat, Au fugit cu măruntaiele ieșite murmurînd cîntece de luptă Și au părăsit patria fiecărei zile a săptamînii Unde distanțele
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
-sa i-a lăsat geamul deschis la coridor, așa că abia a deschis el ușa, când a venit acasă, că vântul a și trântit fereastra, făcând sticla țăndări. - Niciodată nu ești atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se iște curentul sau că, pentru a putea pătrunde în casă, un om
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să zboare. Înainte de căderea amurgului, când mă întorceam acasă, atunci aveam cea mai mare nevoie de Maharajah, întrucât, obosită peste poate, îl puneam să îmi povestească la nesfârșit patru istorii din O mie și una de nopți, în ordinea următoare: Sindbad Marinarul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Aladin și lampa fermecată și Povestea lui Abu Hassan. Apoi
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ea nu mai ascultă nimic, în locul ei nu mai e nimeni, atît de ușor zboară îngerul prin interiorul văzului încît îi văd fața, atît de frumoasă încît frumusețea lui mă vindecă și mă aruncă în lume, învins ca tot omul obosit după o secundă de viață, - și atunci cad peste mine ca peste un trup inert, - era atît de frumoasă încît numai gîndul că o pot privi prin mine ca o adiere peste florile care mă vor obloji peste răni mă
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci, truda cea mare de a vedea mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
de nu se auzea nimic așa cum la tropice nu vedeai stropi nu auzeai răpăit și brusc erai ud statut de realitate îmbinare născută dintr-un viciu de asociere cum savantul nu prin formule ci din te miri ce descoperă când obosit de calcule se-nvârte ca tot omul prin bucătărie care spune sunteți aici și dincolo acel gest eliberator din frigul singurătatea și rătăcirea ...ascultam și iar ascultam păduri norvegiene în acea bucătărie împărțită de un om cu dureri închipuite ce
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
cum un tigru o panteră cum un turn un tunel cum bucuria camerelor unde se bea ceai ar privi tristețea coridoarelor de tribunal am auzit de străpungerea acului când deja îmi îngăduiam să fiu oricum încă mă speria nicicumul când oboseam să-mi ascult moartea ascultam muzici abia când obosesc să ascult încetez să-mi cos un contur insula sabie sau sân există întâmplări cari sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
tunel cum bucuria camerelor unde se bea ceai ar privi tristețea coridoarelor de tribunal am auzit de străpungerea acului când deja îmi îngăduiam să fiu oricum încă mă speria nicicumul când oboseam să-mi ascult moartea ascultam muzici abia când obosesc să ascult încetez să-mi cos un contur insula sabie sau sân există întâmplări cari sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de răni ca un turn într-un tunel plopul diapazon
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce la capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry Miller, Virginia Woolf, H.G. Wells, Salman Rushdie, Raymond Federman, Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Lawrence Durrell, Iris Murdoch, Charles Frazier și încă vreo cîteva plutoane. Sînt roluri care încap anevoie într-un corp
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
rost să te trezești așadar eram o scară mă întrebam ce-or fi găsit de reparat deasupra mea și ridicînd privirea l-am văzut pe Heidegger dădea să coboare să se spovedească deși cam asta făcuse toată viața numai că obosise să tot urce și apoi de la o vreme nu se mai vedea țipenie de ființă s-a uitat la mine și mi-a spus mai sînt cîteva evenimente cîteva firimituri împrăștiate după ospăț nu le dă nimeni nici o atenție privește
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
spus totodeauna povești Lisei și multă vreme m-a ascultat topită de emoție, încât, deseori, nici eu nu mai știam dacă mint sau nu. Când mă născusem, prematur - accident prevestitor de haos, în ceea ce mă privește -, prea bătrâni și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Nu am timp, nu am vrere, nu am curajul. Nu mai am nimic din ce mi-ar trebui să termin această baladă pe care am început-o în somn într-o joi: Some lives ago, One death ahead. Săgețile au obosit. Pe coarda arcului se odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a ruginit îngropată în pămînt - mînerul ei l-am folosit drept arac pentru altoiul de roșii premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur și omenesc bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri, de filme și cuvinte, Atît de diferite și atîta de la fel, O să mă-opresc de-odată, și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
și cu folos." Și-acum: resturile din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii, cu fețe de noroi și hîrtie, Așteptînd, rînjiți, să plătești tot ce s-a consumat. Reclam N-am nici un chef să dorm. Deși sînt obosit. Mă voi trezi peste un secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid Va merge înainte, același, în eternitate: Iubire, milă, ură, crimă, suicid... "Dar, înainte să mă nasc, eu am plătit
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
încredințat că vei scrie și după vârsta când, în general, poeții și prozatorii se opresc." "Văd că nu vei semna ultima carte la treizeci de ani. Sporul de producție cu care debutezi vine de la ascendenții dumitale. Intelectualii de prima generație obosesc curând și se istovesc. Mă uit și la «cheresteaua» dumitale. Se armonizează și ea cu prognosticul meu." Cum se știe, prognostic pe deplin confirmat. Relațiile au devenit atât de strânse, încât vizitele tânărului s-au repetat, Maiorescu alcătuind raportul de
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de sărbătoare el nu e fitecine, ci prietenul cel mai drag care-ți alină dorurile și căruia i te adresezi prin hori: Zi Văsîcă după mine Că eu nu poci după tine. Zi
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
foarte de mult, cu quadrigele lor de lut, cu fibule vechi pentru toga ta nouă. Nu trebuia decît să cobori puțin - numai că tu pe alte drumuri umblai, pe trepte de litere, urcînd, coborînd, străbătînd vers după vers, Infernul, - ah, obosiseși, abia ajuns pe primele trepte din Purgatoriu. Și nu vom ști niciodată cum te-a primit Dante. Va fi tremurat măcar o frunză din laurii de pe fruntea lui din tencuiala sfîntă? Pe-a noastră, abia-nmuguriseră. Pe-a noastră, a
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
vorbeau deodată cu cele zece mii de sfîrcuri albe ori roz tari ori zemoase în chineză în engleză și în franceză în română germană și japoneză în greacă ivrit și dac-o fi existînd filipineză și țîțele ei visau cînd erau obosite o mie de visuri unul după altul într-o singură carnivoră clipă și țîțele ei mă vedeau intrînd în teba străveche călare pe un elefant paradisiac cu spinarea stomahul și trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la margine, credeam că după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta, dar rar. cel mai adesea dârdâiam până la ziuă; mă întorceam acasă numai când groaza obosea atât de mult încât îmi lăsa în pace pielea metodistă, oasele ortodoxe și carnea catolică, știind prea bine că nici una dintre ele nu salvează și că noaptea următoare o vom lua de la capăt. * luni de zile, auzind că circulă din
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
însoțit apoi pe Doctor până acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]