13,698 matches
-
Yannick Carré a arătat că era vorba, într-adevăr, de un angajament cu mare greutate. Politica sărutului O întreaga ierarhie a geografiei corporale organiza în consecință relațiile, de la sărutul picioarelor sau a genunchilor, sărutul mîinilor și pînă la sărutul pe obraz sau pe gură. Era vorba de obiceiuri vechi, de vreme ce Herodot relata deja despre astfel de uzanțe: ,Cînd se întîlnesc pe drum, putem să ne dăm seama după următorul gest dacă cei care stau de vorbă sînt de același rang: în loc să
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
să ne dăm seama după următorul gest dacă cei care stau de vorbă sînt de același rang: în loc să se salute prin cuvinte, ei se sărută pe gură. Dacă unul dintre ei e de condiție puțin inferioară, ei se sărută pe obraz. Dacă unul dintre ei este de origine net inferioară, el se aruncă în genunchi și se prosternează în fața celuilalt 2.". Guillaume Durand, arhiepiscop din secolul al XIII-lea, insista mult asupra caracterului egalitar al sărutului pe gură: ,Pontiful care îl
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
supără. Nu poți să acuzi, aici, vreo slăbiciune de prințip. Cel mult o tactică de-a dezamorsa, cît se poate, conflictele printr-un umor șfichiuitor pe care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
pâinea altora (!), în fine, întreaga tagmă a jefuitorilor ce exploatează în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
îl adulau și i se întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. Cînd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și își dublă comanda. În săptămîna aceea veni în fiecare zi cu plăcere la întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
șoricel ca tine... Și a stat, s-a gândit cu o mână sub bărbie, și pe urmă a zis: ție ți-ar sta cel mai bine să te cheme așa... Valerică! Și a oftat și și-a șters repede de pe obraz o lacrimă... După aceea aflai că avusese și ea un nepoțel pe care îl chema tot așa și care se înecase într-o zi de vară fierbinte, la țară, în gârla venită mare de ploile căzute și căreia i se
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
înțelege, dar literatura erotică nu și-a adjudecat ea partea ei de glorie reușind, între timp, să doboare tabuurile!? Adevărul e că suntem încă o nație de cititori extrem de pudibonzi, iar aceste sonete care fac deschis elogiul sexualului vor îmbujora obrajii multora dintre cei care se vor încumeta să deschidă cartea. Tinerii prozatori și poeții fracturiști, la care s-a repezit multă lume acuzîndu-i de-a dreptul de pornografie - un pretext convenabil pentru a înfiera și respinge la grămadă întreaga generație
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Sufletul meu, ți-e sete/ Din nou roua-n tăpșane de lobodă să-ngîni?/ Îți place iarăși bruma topită-ncet pe case/ Loiale-n care sînul femeilor e sfînt?/ Hai să luăm o lungă vacanță de mătase/ Cu păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
veselie și conservă în scrierile lor imaginea rea a șaizeciștilor, citindu-le cărțile prea în răspăr, ca unor tolerați, și într-o cheie ușor alterată de prejudecăți de dată recentă, neuitând să le dea peste nas și să le bată obrazul, pentru privilegiile pe care le-ar fi avut... l în primul număr pe 2005 al îNSEMN|RILOR IEȘENE (revistă scrisă excelent și elegantă în totul, a cărei apariție în serie nouă intră, iată, în cel de-al doilea an, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
Unii se oglindeau pe dos, cu picioarele în sus și cu capul în jos, alții nici nu mai aveau trup, atât erau de subțiați. Chipurile erau strâmbe, de nerecunoscut. Un singur pistrui părea că se întinde ca o peltea pe obraz, cuprinzând nasul și obrajii. ș...ț Dacă un gând cuminte și pios scăpăra prin mintea omului, oglinda se încrețea și tremura. Diavolul, încântat, râdea și făcea haz de născocirea lui. Drăcușorii care veneau la școala lui, fiindcă era profesor de
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
dos, cu picioarele în sus și cu capul în jos, alții nici nu mai aveau trup, atât erau de subțiați. Chipurile erau strâmbe, de nerecunoscut. Un singur pistrui părea că se întinde ca o peltea pe obraz, cuprinzând nasul și obrajii. ș...ț Dacă un gând cuminte și pios scăpăra prin mintea omului, oglinda se încrețea și tremura. Diavolul, încântat, râdea și făcea haz de născocirea lui. Drăcușorii care veneau la școala lui, fiindcă era profesor de îndrăcire, alergară să împrăștie
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
Tot mai aud clopoțelul / cînd trece peste gropi, / suflarea grea a mesagerei / cu aripi la picioare./ Ne vom iubi printre șirurile de vie,/ vom alerga, ținîndu-ne de mînă / pe potecile abrupte. / Se vor deschide într-un zîmbet / pupila-ți verde, / obrajii rumeni, ca un măr. Ne vom încrusta numele / în pădurile de mesteceni / și nimeni nu va șterge Rezistența noastră, / lumină pură în noua nebunie criminală. Dar dacă cei familiarizați cu opera lui Pavese reconstituie spontan situațiile, găsind versurile lui Catalfamo
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
lumina responsabilității contemporane: ,Schiller ne arată că există un echilibru pe cântar între simțământul înrădăcinării în germanitate și mentalitatea de Weltbürger (cetățean al universului). Cei care caută o nouă conștiință națională nu vor să li se mai suie roșeața în obraji după abisurile istoriei în secolul XX și asimilează cu ajutorul lui Schiller o înțelegere cosmopolită a rostului civic." E benefică transformarea săvârșită, indiciu de speranță. Liceanul supraînzestrat (nu avea decât 19 ani când a încheiat cea dintâi piesă, Hoții) i-a
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
o trapă. În plin biografism apar subtile referințe livrești, după cum cultura înaltă, Arta consacrată ca atare, sînt privite și abordate dintr-un unghi personal, cu un polemism implicit de bună factură. Așa cum versurile tînărului Geo Dumitrescu aruncau cu vitrion în obrazul pur al poeziei moderniste din interbelic, mai multe pagini din antologia lui Alexandru Mușina par a fi replici directe și fine parodii la neomodernismul nichitastănescian. Crenelurile abstracte din 11 Elegii, toată acea tensiune a speculației care înghite și consumă realul
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
juriilor, și a independenței. Într-un fel sau altul, pe canale niciodată previzibile, sublima artă a intervenției, a pilei, a șantajului continuă să facă ravagii. În România, oameni, altminteri, de excelentă calitate profesională, nu se sfiesc să-ți ceară, de la obraz, favoruri pe care, la locul lor de muncă, probabil s-ar simți jigniți să le acorde altora. Cu alte cuvinte, legea dublului standard a devenit o componentă a personalității noastre: nu permit nimănui să se amestece în treburile mele, dar
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
care mi le exprimam în articolul incriminat. Resentimentul, invidia, revanșa au devenit idealurilor multor indivizi (doctori sau nedoctori) ce cred că dacă țin un pix în mână chiar știu să și scrie. Că unii dintre ei mint cu nerușinare, de la obraz, mă așteptam. Dar nu mă așteptam să mintă atât de prostește. Adică să falsifice cuvinte și expresii și să pună în gura celui pe care l-ar dori exterminat idei ce există doar în mintea lor. Delațiunea cadriștilor româno-americani începe
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Vă salut. În drum spre ușă. Mâna pe clanță, de fapt nu pentru a deschide, ușa este pe jumătate deschisă. Preotul Zota se repede pe neașteptate spre el, se oprește la jumătatea drumului, pare mai înalt, pieptul lat, umerii osoși. Obrazul lui de anahoret se schimonosește. Nu huli, urlă el. Proptit pe picioarele larg desfăcute, bărbia repezită înainte, mâna întinsă spre Antipa care fără să se întoarcă tocmai deschide larg ușa. Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
arată Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1992), de la care preia datarea și Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (2004). E un context caracteristic pentru situarea termenului în limba veche (în care echivalentele sale erau față și obraz). E regretabil că Micul dicționar academic (MDA, vol. III, 2003) nu a folosit toate sursele disponibile, oferind pentru cuvîntul persoană o atestare cu un secol mai tîrzie: 1768. Ca de obicei, ne interesează mai ales uzul actual al cuvintelor și
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
șsubl. meaț mele nu te vei supune/ Care eu acuș' de-amărunt ț'oi spune...ť// Tocma când fărșea ceste cuvinte,/ Copila cu fața coperită/ Ce-l făcuse de jele să cânte/ Doară vrând să-l aducă-n ispită,/ Desvăluindu-și obrazul s'arată,/ Și iacă povestea lui curmată". Romica nu rezistă până la capătul cântecului, iar punctul critic se arată a fi simpla rostire a unei norme. în continuarea acestei idei vom găsi și explicația eșecurilor succesive ale intervențiilor cerești. Altfel decât
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
patibular: "Mult curaj i-a mai trebuit lui să scrie toate astea. Să le spună de-a dreptu'./ Multă nerușinare. Mult iresponsabilitate față de nație,/ care-o să intre, așa, cu măgăriile lui în Europa.// Va fi o pată veșnică pe obrazul patriei./ Galațiul va fi șters de pe hartă./ Ibovnica-i va fi executată.// Va fi dus și spînzurat/ sau legat, cum îi obiceiu' la români,/ de cozile a patru cămile". Poate din acest scepticism față de sine (un complex de inferioritate ținut
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
nuntașilor, să ajungă la situații conflictual-ialteze. Așa cum s-a întâmplat cu soții Haralampy: doamna vroia Big Brother, iar domnul, Gregorian Bivolaru; în consecință, televizorul a rămas în sufragerie împreună cu doamna, iar Haralampy la mine împreună cu o arătură de unghii pe obrazul stâng. După ce l-am consolat și ne-am omenit ardelenește cu slană, ceapă de Turda și-o juma’ de trăscăuă*), Haralampy a constatat privindu-se în oglindă: -Io, mă, da’ nici nu-mi șăde rău cu zgârieturile astea! Într-adevăr
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună dimineața răscruce rea// unde-i dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
mătură transformată în lance și ținută pe braț, cu un simulacru de coif pe cap, interpretam rolul Geniului Roman, în care calitate adresam României, întrupată de o fecioară din rândurile noastre, brunetă și, cum spunea poetul, cu rușinea zugrăvită pe obraz încurajări în situația destul de îngrijitoare în care se afla, sub puzderia de năvăliri barbare. Sceneta, era în versuri ample, de factura lui Mircea Dem. Rădulescu, tâlcul îi era, desigur, patriotic, fusesem ales pentru mușchiulatura de biciclist a pulpelor, vădind descendența
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze aurii și reci. Profesorul Andrew își ținea valiza pe genunchi. Apoi, când își luă rămas bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii nerași de două zile. Ce putea să-i spună profesorul de rămas bun? Își controlă limba nesupusă și îmbătată, apoi șopti nesigur: «Viu sau pe loc?» Polonezul îl privi nedumerit. «Viu», răspunse.
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
cînd nu ucidem prin mînuirea armei de foc, prin explozie de șarje și mașini-capcană, prin înfometare, strangulare și otrăvire a mediului ambiant, asasinăm cu vorba, cu mica și marea bîrfă, cu fabulațiile veninoase, cu colportările, lăturile și noroiul aruncate în obrazul altora, de obicei cei mai vulnerabili, mai fragili, mai incapabili de a răspunde pe măsură sau uneori, măcar de a se apăra. Pînă cînd? Și pentru ce?, te întrebi, din ce în ce mai dezolat, revoltat și nevolnic totodată. Urmărești la televizor scene apocaliptice
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]