396 matches
-
Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine, de rău, ne acomodăm. Capitolul 5 Deontologie Dar autorul se așteaptă înainte de toate la acuzații teribile de imoralitate. Poate se va merge până la obscenitate... Balzac Lumina neagră a sentimentelor Începem târziu să apreciem acest lucru. Mult timp, Caravaggio a șocat. Mai exact, pentru că se încăpățâna să picteze ceea ce vedea: oamenii pe care îi întâlnea pe stradă, pe aceia cu care petrecea în locurile rău
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un singur zeu real, dolarul, un paradis artificial pe care americanii îl trăiesc, din câte înțeleg, încă de la aeroport, unde sunt instalate automate pentru jucătorii nerăbdători, și o fac cu o sinceritate ce-i ajută să nu fie deranjați de obscenitatea luxului de reclame. "Las Vegas nu e America", zice doctorul Costin. Desigur. Dar America e și Las Vegas. Vechea goană după aur din "Vestul sălbatec" își trăiește, aici, iluziile într-un talmeș-balmeș de legende comercializate. Inclusiv kitsch-ul poate fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o atace. Își repetă asta tot drumul spre Farview. Dar deja nu mai credea nimic din ceea ce-și spunea singură. Toate speranțele care o ajutaseră să meargă mai departe săptămâni de-a rândul se dizolvaseră în acest șuvoi de obscenități batjocoritoare. Găsi drumul spre Homestar prin bezna totală. Înăuntru, se duse glonț la telefon și formă numărul lui Robert Karsh. Evoluția ei constantă, de ani întregi, către autosuficiență era gata să depună iar armele. Răspunse fetița. Mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat și tentative de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un caracter funcțional
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce o tăcere absolută. Se lăsa asupra lui ca o bulă de cristal care umplu vîrful cortului și-i apăsă țeasta: o putea sfărîma în orice moment strigînd o obscenitate, dar își mușcă adînc buzele să împiedice acest lucru. Monboddo începu să vorbească. — Unii oameni se nasc modești. Alții o dobîndesc modestia. Altora li se impune să fie modești. Mi-e teamă că sir Trevor m-a pus definitiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea bani, așa cum spuneai, poate ar fi fost bine să te-nsori cu ea. Ați fi putut să v-aranjați undeva și s-aveți un copilaș sau așa ceva. Nu pot crede că de pe buzele propriei mele mame iese o asemenea obscenitate și murdărie! urlă Ignatius. Acum fugi și fă-mi ceva de mâncare. Trebuie să ajung la timp la cinematograf. Este o comedie muzicală din viața circului, care a făcut mare vâlvă și pe care aștept de mult timp s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care o primesc de la tine mi se pare că găsesc câteva referințe despre degradarea vieții tale personale. Te rog să te limitezi la discuții legate de soluționarea unor probleme și alte asemenea chestii. In felul acesta vei evita cel puțin obscenitățile și jignirile. M-am gândit totuși că metafora cu șobolanul și veverița, sau șobolanul-veveriță sau veverița-șobolan a fost evocatoare, ba chiar excelentă. În noaptea întunecată a conferinței tale dubioase, unicul tău ascultător va fi probabil vreun bibliotecar bătrân, disperat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile aduse de ea bunului-gust și decenței au fost descrise în amănunțime cititorilor, în scopul de a elimina munții de ignoranță și obscenitate pe care îi va fi împrăștiat în diversele săli de conferințe ale națiunii noastre. Poate totuși se va găsi printre primii ei auditori o persoană de calitate, care s-o dea jos de pe podium în pumni și să-i tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să-și dea poalele peste cap. Dorian făcu o pantomimă rapidă și dezlânată ca să ilustreze acest lucru. — Mamă Doamne, spuse Ignatius. Termină cu obscenitățile astea dezgustătoare. — Mai mulți dintre ei vor fi pe de-a-ntregul ruinați după seara asta. Va urma un exod în masă spre Mexico City mâine dimineață. Dar Mexico City e atât de minunat de sălbatic! — Sper din tot sufletul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspuns Petite-Ma, părând ușor jignită. Ești persoana cea mai potrivită. Ai hotărârea, tăria de spirit și furia de care e nevoie. — Furia? La ce-ți trebuie furie? Aș fi fost candidatul perfect dac-ar fi fost vorba să urlu obscenități unor oameni nesuferiți, Însă mă Îndoiesc că ți-aș fi de vreun folos când e vorba să-i ajut pe alții. Mătușa Zeliha a Început să zâmbească. — Nu subestima binele din tine, a răspuns Petite-Ma. În momentul acela mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de sine Însuși“? Totodată, articolele astea se transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe procurorul general, alias Franz Weyergraf. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și care i-ar fi făcut plăcere“. Mă simțeam vinovat, năpădit de celebra obsesie a fiului care ar vrea să-și salveze tatăl Înapoindu-i viața pe care i-o datorează. De ce alesesem să alunec pe cojile de banană ale obscenității, cum spunea cutare? Mi-era rușine de catolicismul tatălui meu. Dacă cercetăm bine, oricui i-a fost rușine de părinții lui la un moment dat, și mai curînd de două ori decît o singură dată. Nevrozatul care eram voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Goriancikov? îl presă Porfiri. Virginski nu își putea lua ochii de la capul acela. Se uită la el cu urgență, ca și cum nu se mai sătura privindu-l și se temea că va fi luat din fața lui. Era obscen, dar ca toate obscenitățile, îi atrăgea sufletul. ă Era el, spuse într-un târziu. ă Îmi pare foarte rău, spuse Porfiri și îi făcu semn doctorului să-i arate studentului și conținutul celui de-al doilea borcan. Îl recunoști pe acest bărbat? Virginski se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fiindcă el vă știa secretul sau, mai bine zis, secretele. Primul secret este că dumneavoastră, Osip Maximovici, sunteți atât editorul Atenei, cât și al lui Priap. Cu alte cuvinte, sunteți editorul unor texte respectabile de filozofie, dar și al unor obscenități dezgustătoare. Goriancikov știa asta fiindcă lucra pentru dumneavoastră în dublă capacitate. Acesta este și înțelesul unuia din citatele interpolate în traducere. „Oare nu a dormit Alcibiade cu Socrate sub același cort și oare nu a îmbrățișat cu brațele sale păcătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
criptic. „ Îi vom duce dorul Doctorului LB. Am comandat o medalie din gloanțele care l-au ucis și o vom Încredința Dlui. MD, cel care, dintre noi toți, are cele mai mari șanse de a sfîrși aidoma.“ Glumițe rasiste și obscenități alese despre sexul femeilor abundă În poezioarele și caricaturile din revistă. Conținutul newsletter-ului actual este cu mult mai reținut, dar sinceritatea debordantă a membrilor este Încă acolo. În primul număr pe anul În curs Wakefield găsește un comentariu satiric semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caut scuze și voi continua să scriu la fel: faptele, așa cum le-am trăit, și nu potrivindu-le cu ceea ce cred și sunt astăzi. Pentru unii, cuvintele mele vor fi motiv de scandal, voi fi acuzat de erezie și de obscenitate, precum și de minciună. Nu mă interesează, fiindcă, în cronica aceasta, Cel de Sus o știe, stă scris doar adevărul despre întâmplările al căror martor am fost. Și vreau să încep prin a spune cum de m-am prăbușit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape două sute de fișe și apoi se blocase. Înregistrase copiii și pe părinții lor. Însă continua să-i lipsească subiectul care putea să-i adune pe toți laolaltă. Ba mai mult, odată cu trecerea timpului, nu mai reușise să ignore violența, obscenitatea și abuzul care se ascundeau În Însuși actul de a studia și de a expune În numele literaturii ființa umană lipsită de orice apărare, fragilă și neputincioasă. Și astfel sfârșise prin a-și abandona cartea. Se limitase la a trăi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pentru ea, o erecție e totuna cu dragostea. Dar Robinson, nihilistul, are principii inflexibile În legătură doar cu un singur lucru: să nu mintă cu privire la puținele, foarte puținele lucruri care contează cu adevărat. Nu se dă În lături de la nici o obscenitate, dar se Înfrânează de la cea din urmă, și târfa, profund insultată, Îl Împușcă pentru că nu poate să‑i spună „Te iubesc”. - Și Céline consideră că asta Îl face autentic? - Consideră că scriitorii trebuie să te facă să râzi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe și-l duce la loc. Ascult cum cartea alunecă în raft, ascult târșâitul papucilor pe hol, deschiderea ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar că am rămas singur. Mă aplec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor sărăntoci în căutare, prin obscenitate, a unui avantaj pentru a se simți bărbați. Tommaso ascultă puțin acel vacarm al glasurilor, în timp ce gândurile sale rătăceau care-ncotro jucând de-a v-ați ascunselea fără să-și găsească pacea. Voise cumva să facă pe eroul? Și-n
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce minune, ni s-a arătat Mântuitorul pe care ni-l aminteam ca prin ceață. Numai că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care a dat-o lumea noastră în ultima jumătate de secol, s-au scurs cu chiu cu vai într-un an și jumătate. Pleșu a scris recent cel mai devastator text din istoria culturii române dedicat unui caz de "obscenitate publică": cel despre Adrian Păunescu. Porcul nostru de serviciu ― " Ei bine, doamnă, da, sânt porcul dumneavoastră, doamnă!", a ținut să precizeze Păunescu atunci când, după '89, a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu și-a făcut harakiri citind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e un dialog, lasă-mă să spun doar o vorbă, nu mă distruge iar, cum ai făcut ieri în Senat, când m-ai făcut pulbere..." ― "Ha, ha, ha, ai tu aerul unui om făcut pulbere, Adriene? Ha, ha, ha." Etcaetera. Obscenitate. Ce te faci când indignarea nu încape în cuvinte? Când adjectivele nu mai ajută la nimic? Când asiști, neputincios, la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public, la giumbușlucurile acestor castratori morali, la acest viol în masă al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]