881 matches
-
mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-te. Ridică-mă. Du-mă afară de aici. Și dacă s-ar fi ridicat cu adevărat În zbor, ei nu i s-ar fi părut ciudat. Parcarea era plină. Benzile galbene și albastre ale posturilor pentru mașini desenau străzi fosforescente În obscuritate. Emma nu mai fusese niciodată aici. Credea că doar turiștii și provincialii foloseau parcările subterane. Romanii preferau să riște o amendă, numai ca să fie mai aproape de străzile marilor magazine. Dar Sasha era venețian, sau cine știe de unde. Și romanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să ne gândim la viitor: am vedea doar o nebuloasă de hotărâri și regrete. Trebuie să ne scufundăm, fără a ne Întoarce Înapoi și să ne abandonăm Întunericului, dedesubtul tuturor lucrurilor. Să cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă, de istoria noastră și de viețile noastre. Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
concizia (în acest sens, 1. este utilă utilizarea unor fraze scurte, în sensul echilibrării conținutului mesajului cu lungimea frazei - vorbitorul să poată exprima clar tot ceea ce dorește, fără însă a intra în detalii inutile deoarece acestea din urmă pot crește obscuritatea frazei; 2. vorbitorul să încerce să exprime o singură idee într-o frază - din acest unghi de vedere trebuie bine cumpănite erori frecvente cum ar fi digresiunile, în sensul că se dezvoltă prea mult un subiect secundar în loc să fie urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu. Este, în fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a se manifesta altfel decât predecesorii, acceptă începuturile simbolismului și ale impresionismului, dar critică decadența spre care s-au îndreptat și consideră expresionismul o aberație, conchizând cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură comparată, încercând să prezinte receptarea unor autori în România. Cea mai reușită este Heinrich Heine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
eșecuri și de dorință” (I, 73). Pagina aceasta e un moment cheie pentru mutația radicală din opțiunile lui Cioran. Căci continuă: „Să mă străduiesc întru anonimat, să fac eforturi de a nu ieși în față, să rămân în umbră și obscuritate Ă e singurul meu țel. Înapoi la sihaștri! Să-mi inventez o singurătate, să clădesc în suflet un schit cu resturile de ambiție și de orgoliu ce mi-au rămas” (idem). Numai că sfaturile acestea imperative, exprimând voința disperată a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mare ca 7 este în mod necesar adevărată 305. Alături de Kneale, Quine a fost unul dintre filosofii care au considerat că necesitatea se poate referi doar la propoziții, dar nu și la fapte. El încearcă să arate că există o obscuritate referențială în ceea ce privește contextele modale. Această obscuritate referențială împiedică mai departe generalizarea existențială. Principiul indiscernabilității identicilor propus de Leibniz, arată că în cazul unui enunț de identitate unul din cei doi termeni poate fi substituit în orice propoziție adevărată și rezultatul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
necesar adevărată 305. Alături de Kneale, Quine a fost unul dintre filosofii care au considerat că necesitatea se poate referi doar la propoziții, dar nu și la fapte. El încearcă să arate că există o obscuritate referențială în ceea ce privește contextele modale. Această obscuritate referențială împiedică mai departe generalizarea existențială. Principiul indiscernabilității identicilor propus de Leibniz, arată că în cazul unui enunț de identitate unul din cei doi termeni poate fi substituit în orice propoziție adevărată și rezultatul va fi adevărat. Acest principiu aplicat
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
verbală și nonverbală), filtrarea analitică a informațiilor beneficiind de suportul generos al semioticii. Prima parte a lucrării atrage atenția prin obiectivitatea cu care autoarea transcende zona conceptuală a semioticii verbale, a cărei structura este bine închegata în tipare definitorii, spre obscuritatea ce descrie semiotica nonverbală, în legătură cu care nu se poate vorbi încă de o terminologie descriptiva consacrată și unanim acceptată. Prin succedarea etapelor aferente unui astfel de demers, cu menționarea rolului fiecăruia dintre nivelurile constitutive ale semioticii, se ajunge la ideea
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă lăsăm deoparte marele număr al „făcătorilor de cuvinte” și al alcătuitorilor de poezie aparentă, care mimează ermetismul, obscuritatea, simbolul etc., într-un mod, dacă nu convingător, cel puțin derutant, încă ne rămâne un mare număr de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
iei de la capăt și să faci experiența asta mai accesibilă decât este aici, printr-o simplificare, printr-o ordonare a textului. Corin Braga: Mi se pare că toată problema receptării - și anume dacă există un public dispus să accepte fragilitatea, obscuritatea sau greutatea textului - vine din faptul că, În textul acesta, Horea chiar are revelații. Textul este dificil pentru că Horea Își provoacă și se luptă cu propriile revelații, construindu-l din mers și Întemeindu-se pe sine pe măsură ce scrie. Or, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că, la orizont, discurile Soarelui și Lunei, sunt turtite din cauza refracției și au acea culoare roșiatică aprinsă. Lumina nopții Într-o noapte cu cer senin și fără Lună, dacă ne-am afla pe o câmpie întinsă, am avea impresia unei obscurități absolute a unei nopți negre, deoarece primim o slabă lumină difuză, ce vine de la cer. Apare întrebarea de unde provine această lumină, ea se datorează stelelor? În realitate lumina stelelor nu contribuie decât cu 3/10 la lumina totală a nopții
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mai sus vizează asumarea în mod conștient a dimensiunii clasice, acest angajament fiind, totuși, mult mai evident la nivelul scrierilor teoretice prin care Eliot stabilește câteva repere concrete ale gândirii sale estetice decât la nivelul operelor care, printr-o anumită obscuritate a limbajului, o încifrare a sensurilor sau prin diversele licențe poetice în ceea ce privește versificația, par a se distanța de principiile tradiționale trasate în critica autorului. Din multitudinea analizelor la textele lui Eliot, au fost câteva care au insistat asupra rupturii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
extrem de cultivat și un personaj sofisticat (Chandler, 1977, p. 54). Dacă citim cu atenție acest fragment, constatăm că distanța de la Ross Macdonald la T.S. Eliot nu poate fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale ponderabilului”, să surprindă „spiritul ascuns al lucrurilor”. Câteva eseuri aduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
tot ce este subteran, înăuntru, în centru vine de la negru. Pe de altă parte, din cauză că absoarbe, negrul sperie. Din acest motiv, este culoarea funerară în Occident. Însă nu este simbolul durerii ori al tristeții, ci al necunoscutului și al non-manifestării. Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină, smârc, iaz Mlaștina evocă mai ales lentoarea, împotmolirea și confuzia. Este o reprezentare a apelor tulburi, stătute și neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea este simbolul matricii universale, al apelor primordiale, al locului originar. Marea este, prin excelență, mama universului, a cosmosului și a umanității. Prezența ei în vis pune adesea accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
glisează în planul ficțional, ispitit de ludicul unui scenariu hilar, plasticizant: "angajasem cu domnia sa o spadă de vârful căreia neîncetat a fugit și, de câte ori am căutat să-l opresc, urmărindu-l prin colțuri, pe subt paturi, pe după sobă, prin toate obscuritățile în care se ascundea regulat, am găsit, ca atunci când mă iau prin casă după pisoiul meu delicvent, în locul domnului Banu, câte un rotogol cleios. Erau răspunsurile sale literare la articolele mele"82. În planul argumentativ, anecdota, prin presupusul ei, joacă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
antic al lui Leandru sau o reluare a iconografiei Sfântului Cristof). Focul de pe țărm devine metafora unui alt foc capabil să lumineze spiritul. Luminând țărmul, Clarice își răscumpără propria greșeală printr-o dragoste atât de mare încât strălucirea ei rispește obscuritatea tragicului destin al lui Iulian. Focul lui Clarice trimite la atributele Sfintei Clara, Clara din Assise, care era sfânta invocată de la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XIII-lea, de către bolnavii de ochi, pentru a vedea limpede
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui forma nouă a cunoașterii, cunoașterea tainică, pe care o putea suporta numai luând arta drept scut și leac". (Originea tragediei, în vol. miscelaneu De la Apollo la Faust, "Meridiane", 1978, p. 246, 249). Întinzându-și aripile peste teritorii ascunse, clătinând obscuritățile și sugerând scenarii de început de lume marea poezie se situează sistematic sub un cer al ei, punând între paranteze logica lui trei ori trei fac nouă. Într-un context ca acesta, Macedonski din al său Curs de analiză critică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintr-o fântână a veșnicei tinereți, și care se ferea ca de foc de orice gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind abia acum tonul oracular al lui Hölderlin și "măsurile de aur" ale lui Goethe: cum aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]