2,880 matches
-
plătești pentru ceva ce nu ai făcut. În același timp, nu e greu știind cauza pentru care lupți. De oriunde voi fi, voi apăra libertatea presei și voi lupta împotriva dictaturii lui Băsescu. Sunt îngrijorat însă că presa din România, obsedată de rivalități, consumată de mize financiare și politice, ratează un moment decisiv pentru garantarea propriei libertăți. Cei care au folosit cazul Voiculescu pentru a servi un sistem de presiune care a încălcat deja voința liber exprimată a 87% dintre români
Dan Voiculescu: Primul mesaj din penitenciar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21816_a_23141]
-
altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est, Africa ugandeză... Vezi plutonul ! - mai notam, recomandîndu-mi mie-însumi... Uitasem. Era vorba de același și același tablou care pe mine mă obseda: partizanii împușcați de plutonul francez, îngrămădiți, zbierînd de groază pe cînd își aruncă disperați brațele-n sus.
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
o realitate iremediabil prozaică. Scriind Marea amărăciune, Ioan Groșan nu s-a jucat de-a literatura, asemenea colegilor săi de generație. El s-a jucat de-a jucatul cu literatura, numai pentru a da satisfacție (cu o secretă ironie) celor obsedați de ingineria textuală. Pe Ioan Groșan îl preocupă, mai mult decât orice altceva, sufletul omenesc. El dovedește, prin scrisul său, că sufletul omenesc este nemuritor, dacă nu ca entitate metafizică, atunci ca subiect pentru literatură. Aceeași atitudine o au, de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
am trăit ce am scris, sau, scriind o carte mi-am scris viața: dublă forță creativă. Romanul este forma prin care dăm spirit... pietrei. Visați în românește? Scrieți în franceză? Nu! Exact invers! Visez în franceză pentru că sînt atît de obsedat de această limbă încît atunci cînd o vorbesc o și aud: rostitor și ascultător. În schimb, scriu în franceză articole, eseuri, meditații. Am păstrat romanul pentru limba română. Dacă un eseu se realizează la nivel mental și rațional, proza se
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
este ultimul Dv. proiect? Să dorm cît mai puțin în fiecare noapte și să trăiesc cu intensitate maximă (pînă la paroxism și epuizare) fiecare clipă. Știu că mai am puțin timp de trăit, fiecare zi este o "amînare"; am fost obsedat de moarte de la vîrsta de 18 ani. În timpul care mi-a mai rămas aș vrea să trăiesc în continuare "bucuria de a cunoaște", să-l însoțesc pe fiul meu Grégoire, să termin Jurnalul infidel și dacă va fi să se
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
un stil oracular, încercînd să nu explici nimic, să rămîi în clar-obscur, în echivoc, așa cum facem cînd scriem despre un subiect pe care nu l-am descălecat bine, așa cum fac contemporanii mei". Ideea că trebuie să scrie, totuși, articolul îl obseda. De aceea, cînd și cînd, meditațiile sale despre subiect revin: "Orice furie împotriva mea sau a celorlalți sfîrșește la mine în furie contra nașterii mele; mai mult, tot ce mi se întîmplă ține de furie, astfel încît această naștere nenorocită
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
-i vorba de curaj. Eu am amînat, asta-i tot. După o vreme, observi că-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic la perioada sa legionară, care îl obseda prin eroarea fatală făptuită. Într-o însemnare datată 28 februarie 1971 observa: "Mi se reproșează anumite pagini din Schimbarea la față carte scrisă în urmă cu treizeci și cinci de ani! Aveam douăzeci și trei de ani și eram mai nebun ca
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
vreo cinci-șase, zăriți în minutele de așteptare la graniță, nu prea semănau cu francezii, italienii sau austriecii văzuți de mine în săptămânile de concediu. Mutre fioroase de borfași, priviri alunecoase de șmecheri, aluri agresive de bătăuși plătiți, faciesuri tulburi de obsedați sexual, ei aflaseră, desigur, că România ar fi țara viselor deșucheate pe care în Occident și le pot satisface mai greu sau mai scump. Vor fi aflat că aici curvele sunt, practic, pe gratis, că românul e atât de generos
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
de o fișă de sensibilitate, care căpăta uneori, e drept, conotații pitorești: "Un incident produs pe cînd colabora la revista Versuri (Iași, 1911) i-a provocat lui Bacovia o reacție disproporționată, cu totul rară în cazul său, și l-a obsedat multă vreme, dovadă faptul că-și amintește de el, după aproape două decenii, într-un interviu. Întîmplarea a fost narată pe larg de redactorul publicației citate, I.M. Rașcu. Acesta subliniase și ortografiase peste tot gris cuvîntul gri, în poezia omonimă
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
ale altuia, clasa politică din România simte, în întregul ei, reproșurile unor alegători care de îndată ce văd o noutate plauzibilă la orizont se îndreaptă într-acolo, uitînd și de votul negativ și de indecizie și chiar de sila față de politică. Îmbătrînită, obsedată de jocurile din interiorul său - asociative sau disociative - clasa politică a primit o serioasă lovitură prin retragerea din competiție a președintelui Constantinescu, indiferent cum ar fi interpretat gestul său. Mulțumindu-se cu responsabilitățile actualului mandat, președintele a aruncat pisica, cum
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
are. De ce? Pentru că de această convingere depinde putința noastră de a ne vedea așa cum sîntem în realitate, de a fi conștienți de noi înșine, cu prețul de a rămîne definitiv înstrăinați și singuri. Templul de Aur, de care Mizoguchi e obsedat, este simbolul frumuseții absolute și inaccesibile pentru că această frumusețe este exterioară și funcționează ca memento al singurătății insului. Lumea în care trăiește eroul este una a inevitabilei sciziuni: pe de-o parte Templul cu frumusețea sa, pe de altă parte
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
fost odată ca niciodată fantasma". Mă sprijin deci pe un corpus clasic, cel al poveștilor cu zîne care, de la Perrault la Grimm, reiau aceste istorii, inventează altele, pentru a visa, dacă mi se îngăduie, la aceste scene de ospitalitate care obsedează memoria noastră infantilă și adultă. Ceea ce mă interesează aici sînt mai puțin variantele și reluările nenumărate ale acestor scene și mai mult ce ne învață poveștile ospitalității, despre natura sa, despre funcționarea sa, despre imaginarul său. În acest sens, împărtășesc
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
istețime capitalistă i-a promovat pe treapta cea mai profitabilă a societății. Cu alte cuvinte, spiritul burghez (atît de natural pînă și la ei) să nu prindă cumva rădăcini mai puternice pe solul revoluției comuniste... Ceva ca Achab, unigambistul, căpitanul obsedat de balena albă Moby-Dick... * * * Întoarcerea în autobuzul 104 căruia K. Îi spune "La Centquatrième" ca unei divizii de infanterie. Ideea venindu-mi în cap în acest vehicul supraaglomerat că El, ajungînd în lumea de dincolo, ar continua și aici să
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
o întrebare la care nu vom putea răspunde niciodată în procente dar pe care cred că merită glosat. În primul rînd, notînd "deficitul de imagine pozitivă" pe care s-a construit proiectul serialului în discuție: o Românie săracă, deprimată și obsedată de "imaginea" (concretă) în care a fost înghețată în cursul ultimului deceniu atît de privirea "din interior" cît și de cea "din exterior". Pe de o parte, excesul de reportaj TV local, realizat de behalfers încrîncenați, ancorați exclusiv pe zonele
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Un sandvici invariabil cu salam învelit într-o hîrtie subțire de obicei cafenie și pe care sandvici îl scoate din geantă și îl mănîncă în fiecare zi fix la ora zece. Nu știu de ce în ultimul timp actul masticației mă obsedează și mă surprind privind în jur la oameni și reținînd mai ales figurile, tipii care mestecă, înghit, deschid iar gura și iar clefăie. Poate și că fiind foamete, oamenii te frapează mai ales atunci cînd reușesc să mănînce... De aceea
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
și trimiterile la Apocalypse Now existente în roman sunt denaturate rezultând câteva secvențe în care eroul lui DiCaprio aflat în efort de compoziție se visează un fel de Rambo acționând ca un personaj din jocurile video, ce continuă să-l obsedeze și la care va reveni în final. După însă o suită de oribile atrocități, comise în numele restabilirii secretului insulei preafericiților! Crime de-a dreptul gratuite la care-l obligă dependența de grup instituită artificial prin șantaj sexual de către lidera cerebrală
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
pe cel mai apropiat scaun, urlând, la simpla vedere a unui paianjen? Și totuși, Tim Burton nu face decât să-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează un întreg univers imaginar, bântuit de figurile opuse ale celor doi părinți și de amintirile copilăriei sale, în care momentele fericite sunt idealizate, iar cele nefericite sunt descrisie prin imagini de coșmar. Această natură dublă
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
interesul partidului", de "avantajele grupării din care fac parte", de "prioritățile ideologiei după care ne conducem". S-a ajuns la situația incredibilă ca o majoritate populară amorfă, îndobitocită, incapabilă să-și identifice problemele vitale, să susțină zgomotos grupe și grupuscule obsedate de îmbogățire și de jefuirea sistematică a țării. Egoismul și cinismul de partid au transformat România într-un șvaițer în care găurile sunt din ce în ce mai mari, iar brânza din ce în ce mai împuțită. A vorbi într-un astfel de context de "binele public" riscă
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede ale stejarilor din marginea drumului, atârnăm chiar noi. Noi, poporul suveran și gureș.
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
între o langoșerie și un institut de cercetare) scot profituri de miliarde din negoțul înjositor cu diplome. Excepțiile sunt rarissime - și cu atât mai mult trebuie salutate. Însă media �investitorilor" în învățământul particular e alcătuită din siniștri ciubucari și din obsedați de câștig cu mentalitate de chelner. Să nu se înțeleagă din cele spuse până aici că mă refer doar la universitățile particulare. La fel de jalnică - dacă nu chiar mai jalnică - e situația în destule unități de învățământ superior de stat create
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
absolventă la București, care debutează acum pe o scenă profesionistă: Iulia Lazăr. Trebuie precizat faptul că actrița s-a numărat printre cei mai promițători absolvenți ai UNATC, cu date reale pentru această meserie. Și, totuși... Revine o întrebare care ne obsedează aproape în ultimii ani: ce se întîmplă cu școala românească de teatru, o școală cu tradiție și prestigiu? Lucrurile se deteriorează pe zi ce trece iar asta se vede deja pe scenă, din ce în ce mai evident. Există prea multe școli, de stat
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
noi, mai ștearsă, mai stinsă decât de obicei, să ne spună, cu indiferența-i caracteristică, pe tonul cântat al mamei ei, că este deja timpul să ne ducem la culcare. Sunt astea atitudini de femeie pe care o chinuie, o obsedează o dramă pasională? În viața Catrinei nu poate exista un alt bărbat decât soțul ei Șerban Cantacuzino, fratele mai mic al lui Mihai, atins de un fel de lepră, pe care nici un tratament nu poate să-l vindece. Cu un
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și să privesc în jur cum privește el. Atent, cu toate antenele conectate. Fiecare reacție poate fi importantă, cîndva. Acum cîțiva ani, am stat de vorbă cîteva zile pentru a face un interviu pentru revista noastră. Finalul lui m-a obsedat mult timp și cred că poate fi interpretat ca un crochiu verbal al cărui model a fost și este Marcel Iureș. Există pe strada noastră o femeie care se scoală în fiecare dimineață la ora patru și curăță strada. De
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
un fel inocent. Pentru toată sinceritatea profund umană pe care o conține, pentru că te poți identifica de atîtea ori și atît de firesc cu un autor care nu-și ascunde fricile, lașitățile, pentru toate momentele muzicale pe care un autor obsedat de adevăr și non-ficțional le-a desprins din viața amorfă. Dar sensul titlului și într-un fel filosofia acestei cărți îți vor scăpa. Pentru a le înțelege e nevoie de o întreagă bibliografie de autor. Autodenunțurile și precizările se referă
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
de la minister! Necunoaștere crasă a realității sau mentalitate totalitară? Ezit între aceste două definiții ale puterii care conduce acum România, o țară care minte în exterior că vrea să se integreze în Europa, iar în interior dovedește că n-o obsedează decât atingerea intereselor personale și de grup. "Economie de piață", "concurență", "șanse egale la condiții egale", libertate a expresiei sunt pentru actuala putere vorbe goale, încălcate ori de cîte ori mirosul ademenitor al ciolanului le trece pe la nări. E mai
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]