601 matches
-
determinantă în acest montaj defensiv. Să examinăm acum cazul următor, expus de Chartier (1993): Este vorba de o pacientă cu tulburări obsesive, în vârstă de 44 de ani, care prezintă rituri de spălare și care se percepe pe sine ca „obsedată sexual”. Evocarea unui episod culpabilizant de prostituție petrecut în jurul vârstei de 30 de ani suscită rememorarea faptului că a fost violată de un unchi pe când avea șase sau șapte ani. Pe parcursul terapiei, ea va preciza că, în timpul unei plimbări prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai degrabă o autonomie relativă, implicând comunicarea dintre structurile inconștiente și activitățile adaptative și creative ale subiectului”. Pe scurt, dacă, așa cum ne asigură Fenichel (1945/1953), în activitatea de gândire logică subiectul elimină mereu asociațiile afective care ar dăuna obiectivității, obsedații ar fi niște „caricaturi ale celor care gândesc normal”. Pentru ei prevalează aspectul patologic al acestei apărări, pe care toți autorii, continuându-l pe Freud, îl leagă de nevroza obsesională. Izolarea prezintă un risc: suprimat pentru moment, afectul se va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
veci așa ceva. Niciodată. Nici într-o mie de... — Vrei să-ți spun ceva? Nu mă surprinde deloc ce-mi spui, zice mami. Mi-am dat seama din prima clipă că e ceva cu ea. Auzi, violoniști! Și era atât de obsedată să-i spun cu ce culoare mă îmbrac... — A, e complet obsedată. Așa că... dacă te mai sună cumva, găsește o scuză imediat și închide-i telefonul. Indiferent de spune, oricât de plauzibil ar părea... te rog, nu crede nici o iotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceva? Nu mă surprinde deloc ce-mi spui, zice mami. Mi-am dat seama din prima clipă că e ceva cu ea. Auzi, violoniști! Și era atât de obsedată să-i spun cu ce culoare mă îmbrac... — A, e complet obsedată. Așa că... dacă te mai sună cumva, găsește o scuză imediat și închide-i telefonul. Indiferent de spune, oricât de plauzibil ar părea... te rog, nu crede nici o iotă. Promiți? — Bine, draga mea, spune mami, încuviințând. Cum spui tu. Se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându-mă, curioasă. Dumnezeule, probabil că acum fiecare din ele își spune în gând că n-a văzut o persoană atât de obsedată să controleze totul, ca mine. Dar nu-mi pasă. Tot ce știu e că trebuie să opresc invitațiile. — N-am mai auzit de așa ceva! spune Robyn. Nu știam că există o asemenea tradiție. — Vrei să spui că inventez, sau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
preciziei și rigorii teoretice în educație; • eficientiștii: îl au în frunte pe Bobbitt. Ei aplică școlii tehnicile standardizate, considerând-o o afacere rentabilă. Eficientiștii tind să ignore dimensiunea umană a procesului educativ, reprezentând latura paroxistică a aspirațiilor „developmentaliste”. Ei sunt „obsedații profitului pedagogic”; • melioriștii: aceștia văd în curriculum un serviciu al reconstrucției și ameliorării sociale; mai simplu, sunt „sectanții” optimizării sociale (social improvement)48. Față de aceste orientări și-a manifestat scepticismul Jackson (1992) prin interogații care pot preocupa și școala românească
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă cu greu "după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să mai vină. A fost trimisă ca să mă bată țiganul ăsta. Frumoasă mai era, Doamne! Gongul sună și pugilistul român încrucișează mănușile cu adversarul. Nici n-a făcut un pas înapoi că a și încasat un pumn în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
căzut victimă iudeo-masoneriei sau altei grupări oculte care nu apreciază adevăratele valori. Mai e de remarcat la un țucălar voluptatea cu care își contemplă ratarea. Și abjecția imensă. Am colege care mi-au povestit ce au pățit cu unul mai obsedat sexual care se dă și la studente, și la elevele de la pregătire. Stătea acasă în niște pantaloni din aceia, albaștri, de muncitor, niște pantaloni largi, nu știu exact materialul, și s-a așezat odată lângă ea, i-a pus, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
problema? - Taci, mă din gură! Nici n-am știut că am 18 trepte la scară până n-am văzut în cartea ta. După aia le-am numărat și așa era. Într-adevăr, spusesem toate cifrele astea, dar nu eram un obsedat, care să stea să contabilizeze câte trepte are scara interioară a Farmacistului. Era o simplă potriveală și, oricum, chestiile incriminate nu mi se păreau atât de grave, de natură să-l irite pe Farmacist. Iar că n-avea ouă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
descris În detaliu de partitură, e concret, căci orchestra exprimă precis ce gândesc și simt personajele. Deci e neapărat necesar ca regizorul și cântăreții să asculte atent ce se Întâmplă În fosă. De obicei, Însă, regizorul e surd sau indiferent, obsedat doar de cum arată imaginea, iar cântăreții rareori sunt interesați de altceva decât de măsura care le dă intrarea ca să cânte. Dirijorul, pe de altă parte, se comportă des ca un metronom, vrând doar să fie menținut ritmul impus de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez această notă a lui Cehov, În special În ce privește rolul Arkadinei. Tot ce vedeam În ea era o mamă fără suflet, indiferentă față de fiul ei, Treplev, obsedată doar de ea Însăși și de cariera sa de actriță. Mi se părea de neiertat, ca și Natașa din Trei Surori sau Serebreacov din Vania, ori Iașa din Livada. Față de asemenea tipuri umane nu găseam nici un fel de milă creștinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
profesionale sunt îndeplinite, se retrage în „Cabinetul rece“, o încăpere îngustă, fără ferestre, în casa din strada Mircea Vodă nr. 68. și scrie... Scrie despre personaje care l-au fascinat. Gilles de Rais este cel mai des luat în seamă. Obsedat parcă de acest personaj, lucrează timp de peste cincisprezece ani la finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se calmează apele imediat ce vine prim ministrul român la Roma sau imediat ce vine ministrul nostru de interne. De a doua zi chiar, jurnalul de știri începe cu vreun mafiot sicilian arestat pentru trafic de droguri și se termină cu un obsedat sexual italian care a terorizat-o pe fosta sa iubită. Nu țin partea delincvenților români, dar mă întreb de ce nu-i arestează. Se cunosc, se știu, se văd. În România, dacă doi derbedei se bat, apare imediat poliția și-și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
privind moartea și reîncarnarea, apreciată încă de vechii greci și de Herodot, așa cum se arată în Istoriile acestuia. Metamorfozare Mă tulbură permanent apa cu legănările ei în eternă mișcare... cu multiplele ei culori. Deseori mă-ncântă s-o privesc și, obsedat, trăiesc clipe nesfârșite de bucurie... Rămân cu ochii ațintiți peste uriașa întindere mișcătoare ce nu cunoaște, decât arareori, o clipă de repaos, și percepția mea e umilită de atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca să poți apoi accede la extazul dorinței răsplătite. Se cere spiritualitate în Eros, se cere cunoaștere sapiențială. O întâlnire amoroasă e un banchet al spiritului; și acesta-i cu atât mai bogat, cu cât nivelul intelectului e mai înalt. Iubirea obsedată doar de mecanica sexuală, din ars și din amores, e o formă de sclavie a trupului. Acum, că m-am eliberat de ea, mă bucur de cruzimea cunoașterii adevărate. Artificiozitate Azi mi-am recitit o parte din versurile scrise la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mi-a cerut să-i povestesc Medeea mea; sunt convins că în această tragedie, foarte cunoscută acum la Roma, n-am introdus nici un artificiu. Mi-am pus problema normalității eroinei mele, fără să-i deplâng vreodată soarta. Medeea mea e obsedată de un vis ce revine: cel în care îl are înaintea ochilor pe fratele ei măcelărit și se vede și pe ea însăși alergând nebună pe câmpurile din preajmă, căutând îndurerată bucăți din trupul lui. Fratele ucis, dezmembrat și semănat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de vorbă în public ; ele contează foarte mult pentru mine. De când ați început să fiți interesată de rădĂcinile familiei ? A.M.P. : Destul de târziu. N-am avut mare interes pentru toată partea personală a vieții, recunosc. Am fost toată viața foarte obsedată de învățat și de știut, și nu de lucruri personale. V.A. : Tocilară ? A.M.P. : Foarte-foarte tocilară, da. Dar tocilară cu pasi‑ une, adică numai lucrurile care mă interesau le devoram pur și simplu. Și fugeam de toată partea asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și pasional, cu pu ter nice instincte erotice abia trădându-se În unele poezii ale lui, În aluzii și jocuri de cuvinte de care se folosesc Îndeobște toți obsedații sexual. Qui dit puritain, dit méchant. De aci legenda „răutății“ aces tui om (care mi se plângea: „Spune tu, Beldie, sunt eu om rău?“), În realitate mândru scut de apărare Împotriva propriilor sale complexe de inferioritate care l-au turmentat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă și nedreaptă soartă... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am făcut ce-am putut!... Pace ție, spune Daniil cu blândețe. Dar, Ștefan, obsedat, nu-l vede, nu-l aude. De trei zile și trei nopți rătăcesc nebun, bat munții, îmi zdrobesc genunchii pe stânci, gonesc încolțit de gânduri! Mă dau de ceasul morții! Încerc să înțeleg: cum a fost cu putință!? Cum?! Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el! Și Răreșoaia?! țipă Maria. Jură că nu-i adevărat! Jură! De ce nu juri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se minunează Țamblac. Într-un fel... am fost, spune Ștefan, încetișor, mai mult pentru sine. Osmanlâii se buluceau cu răcnete sălbatice: Allah!!! Allah!!!... Constantin s-a aruncat în luptă! "Singur", murmură Ștefan. Singur! "Singur împotriva unei oștiri întregi!"... repeta Ștefan obsedat. Noi, cei câțiva ce ne jurasem în gând să-l urmăm, "să-l urmăm până la moarte", încremenisem locului. "Singur împotriva unei oștiri întregi", bolborosește Ștefan. Dumnezeule! Ce luptă! N-o să uit niciodată... Lovea! Tăia! Și râdea... Zburau capetele osmanlâilor câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii să-și dea seama cine ai fost... și ce au pierdut? Ștefan, privind în gol, murmură obsedat: "De nu te lași, și nu te lași, poți fi omorât; înfrânt însă, niciodată..." A murit în picioare. Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi înfrânt..." Și... și mai departe?... Vom muri împreună..." Nu! Nu-i adevărat! Ați fugit! Toți! L-ați părăsit! A rămas singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]