6,675 matches
-
senzația asta e descrisă adesea apoi cineva se străduiește să mă imite și lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu detaliile nu se mai observă pe dedesubt mă scormonesc fără timpi morți și fără obsesii dar ce contează când spiritul meu funcționează mă-nșel adesea chiar și vântul mai curge câteodată așa mi se pare.
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
chiupurilor o casă somptuozitatea ei măcinată erodată de rutina gesturilor ce au încolțit-o pe dinăuntru semănînd izbitor cu preocupările importante pentru care nu s-a aflat încă moașă să le tragă afară un văl de cheaguri plutind peste circumvoluțiuni obsesii le-am spune dacă aici n-ar fi aproape nimic de care să te legi aproape nimic să te ajute să mergi mai departe privirea strînsă pumn ținînd oasele în loc să nu se risipească Maestrul intravenos dacă ai putea înțelege foarte
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori carnivore car după mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit să păstreze toate cadrele vechi, așa că situația este stabilă". Nu voi profita de ocazie ca să remarc, malițios, că stabilitatea nu este o obsesie tocmai nouă, mă întorc mai degrabă cu gândul la vremurile acelea, când o călătorie în străinătate propusă provinciei merita să fie luată în seamă. Cum, spre deosebire de tata Adam, aveam alternativă, am ales, firește, Cuba. Și nu că aș fi avut
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
lipsă! Și nu cred că mă pot înșela când adun diferența de fus orar, care e șapte, cu cele douăsprezece dintre plecare și sosire și capăt mereu nouăsprezece. De unde dară douăzeci și una? Mă tem ca aceste socoteli să nu degenereze în obsesie și să-mi otrăvească sejurul... Ori poate totuși Bermudele?... Hotelul "Nacional" se află în preajma ambasadei SUA, a fost construit de americani pe la începutul secolului și lasă impresia că va mai traversa vreo două veacuri. Camerele, mai precis apartamentele, sunt exagerat
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
deveni crima noastră perfectă prea multe bătăi de cap însă și pun pariu că dacă-mi rostogolesc limba printr-o tăcere tot mai cu boltă nu sună a clopot - doar biserica asta eretică și filmul mut pe pereți cu neputința obsesia - stan și bran la mine sub țeastă dezastrul țâșnește prin toți porii ca frișca prima înghițitură nu ți se pare grețoasă apoi dintr-o dată te-ntorci pe dos fillip nu mai e trecutul care va veni să-ți salveze onoarea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc și lucrurile încep să priceapă ce
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cuvîntului, măcar în cazul tînărului Eugen Ionescu? Răspunsul se construiește pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
la noi în așa-numita belle-époque și faptul că Parisul rămîne un soi de a doua capitală a lumii românești nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una din trăsăturile distinctive ale intelectualului dintre războaie - prin avangardă, prin revistele franțuzești care se vindeau la librăriile bucureștene, prin cărțile în franceză și prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una din trăsăturile distinctive ale intelectualului dintre războaie - prin avangardă, prin revistele franțuzești care se vindeau la librăriile bucureștene, prin cărțile în franceză și prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un soi de a doua patrie. Se pot da, fără exagerare, sute de exemple care să o dovedească și nu numai în cazul intelectualilor. Altfel spus mitul identitar român
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
cu întrebări de bătrîn. Iar această adevărată problemă este prezentă în multe mărturii despre el, dar și în textele lui spontane (adică nu în interviuri sau scrisori, unde afirmația este ghidată de întrebarea sau de problema celuilalt, nu vine din obsesiile proprii). Este cauza care îl face să scrie Nu și, mai tîrziu, piesele de teatru. Iar Nu este scris nu din bravadă, nu din inteligență sfidătoare, nu pentru a se face cunoscut prin critica poeziei, prin critica prozei, prin critica
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua parte a vieții
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e mitul pe care-l știe pe dinafară și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul româno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred că l-au preocupat vreodată altfel decît în treacăt și de circumstanță. Adevărata problemă identitară a lui Eugen Ionescu este cea de om. Ioana
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
bisturiului, dar nu aflasem puritatea dragostei și nici minunea pruncului zâmbitor. Eram ființă în neființă, un mers singuratic de pribeag ce ispitește luna. începeam să orbesc, visând întuneric. Dar ce vei fi? Cu fiecare zi, va trebui să plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază vei ajunge? înserare? ßi dacî mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, Humanitas Educațional, 2003 - impune în primul rînd un alt mod de a vedea lucrurile, o perspectivă asupra gramaticii - singura acceptabilă în momentul de față, în plan științific - care elimină falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat gîndirea multor generații
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
altfel - gustul, pot spune simpatia maselor, față de arta, de tehnica multiplicării, aceasta putând fi alăturată, uneori, afișelor moderne ale massmedia. Totul, până la manieră. De aceea, Botticelli (Butelcuță) s-a și desprins atât de târziu de ceilalți renascentiști, și asta datorită obsesiei ce o avea față de genul frumos. Nici o epocă din lume, de la epoca de piatră, până în secolul ce abia trecu și cel în care intrarăm, nu a înfățișat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara și până la Nașterea lui Venus
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare”. Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele, căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă.” Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea esențializată, ai cărei piloni sînt apa și țărmul, id est, conform lui Bachelard, elementul feminin și cel masculin, elemente contrastante, cel dintîi propice visului prin fluiditatea sa, cel de-al doilea (pămîntul) avînd
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
indiană și Upanișadele, care domină alte piese de rezistență ale volumului, precum Răscruce, Unde-am greșit și Dialog - Katha Upanișad). Cel de-al doilea leitmotiv, al translatării dintre lumi (artistul „traduce” experiența sa interioară într-una exoterică, simbolic-pictorială), aduce și obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Poate își va preciza și publicul, la prima întîlnire cu un dramaturg special, cu o scriitură tăiată precis, ca lama unui bisturiu. Cred că pentru Felix Alexa este un interval de căutare, de redefinire a instrumentelor, a interesului personal, a obsesiilor creatorului. Cine știe ce poate să iasă, mai departe, de aici?
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
său, în fișa caracterială, cuvântul arzător „geniu”. Temele clasice ale romanelor lui Breban - relația stăpân-supus, persecutor-victimă, maestru-învățăcel, prietenia, cuplul, rupturile de personalitate, elogiul provinciei creatoare - le întâlnim și în Memorii, astfel cum ne și așteptam de la acest scriitor posedat de obsesiile lui literare, urmărit de personajele lui, de conflictele, de situațiile pe care le-a imaginat în romane. Am putea spune că, de fapt, altă viață decât literatura nici nu a avut. Acolo, în orice caz, trebuie căutat omul Breban, în
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
reține disocierile și diferențierile, ci asocierile și complinirile. Umbrele unei prezumate „competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită de zarva infinită a contradicțiilor.
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea apreciază faptul că s-a păstrat forța expresivității primordiale, eroii fiind „personaje-vorbe, cuprinse într-un vârtej a cărui echivalență formală e greu de atins”. „Citită detașat de original, traducerea Monicăi Lovinescu, fără obsesia apropierilor și a calchierilor nici nu mai lasă impresia că ar fi traducere”. Aceleași bune cuvinte le are autoarea despre florilegiul din poeziile lui Blaga, sub titlul L’Etoile la plus triste, pe care-l datorăm Sandei Stolojan. Cum se
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]