251 matches
-
transformarea iluziei politice ("idealul comunist") în delir politic 92 poziționându-te astfel deasupra celor care nu vor/nu pot/nu știu să spună nu. Aveau chiar o "acoperire" (morală) deoarece acționau "sub semnul terorismului virtuții" (In hoc signo vinces...), devenit obsesional în discursului "societății socialiste multilateral dezvoltate", o lume paralelă cu hipertrofia erotismului proclamată pe stadioane prin vocea și textele Versificatorului Național dar și cu practicile lumii academicejjj. "Nebunia" lui consta mai ales în faptul că-și permitea să râdă, (intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
înțeleptului Căpitan Vere. Billy Budd ca "studiu de caz" oferă imaginea "creaturii", în aparență, "perfecte", a cărei armonie fizică (marinarul are o frumusețe masculină aproape ireală) intră în joncțiune cu virtuozitatea etică (personajul dovedește o principialitate și o corectitudine cumva obsesionale), părînd a friza sublimul uman. Totuși, un defect (tragic), la început minor și greu sesizabil, apoi esențial, va deveni călcîiul lui Ahile, prin care măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a face cu critica literară. Pare, mai degrabă, o paranoia febrilă, un delir obsesional, monomaniac. La un moment dat, George îi telegrafiază două cuvinte lui Gwendolen, dintr-o călătorie în India "Evrika! Imens!" -, lăsînd să se înțeleagă că ar fi avut viziunea "desenului din covor", dar moare într-un accident, ironic, înainte de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Maartens implică (și) declanșarea fiorului erotic, îndelung reprimat. Pe de o parte, John se simte atras (impuls reciproc) de Katy, soția lui Henry (mult mai tînără decît savantul aflat la al doilea mariaj), pe de alta, el trezește interesul (cumva obsesional) al fiicei profesorului, Ruth, în vîrstă de cincisprezece ani (o artistă neînțeleasă, respinsă anterior de un jucător de fotbal, de care s-a îndrăgostit nebunește). Maartens captiv în lumea formulelor e mai degrabă opac la aceste complicații emoționale. Își dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al cărui rol l-am jucat dintotdeauna eu?. Stevens vrea să știe, cu certitudine, "ce se înțelege printr-un majordom mare?". Membru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Alfred Lambert formează un cuplu tradițional, închegat în spiritul bătrînelor stereotipuri puritane, moștenite din America pionierilor. Descrierea momentului de constituire a căsniciei, dincolo de umorul negru, nu lasă nici o umbră de suspiciune vizavi de marotele lumii de început colonizator, marote transmise, obsesional, genera țiilor ulterioare: "La pensiune sosi, la cîțiva ani după război, un tînăr inginer metalurgist, proaspăt transferat în St. Jude pentru a administra o turnătorie. Era un băiat musculos, cu buze pline și păr des, cu trup și costume de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se aruncă apoi, de la fereastră, în gol, căzînd cu abdomenul în gardul ascuțit al casei. Moare pe loc, naratorii consemnînd astfel, sec, prima sinucidere din familia Lisbon. Interesul grupului pentru ceea ce se întîmplă dincolo de zidurile "cetății" Lisbonilor devine, de acum, obsesional. Băieții sînt convinși că fetele trăiesc un coșmar al autorității parentale și fac eforturi supraomenești pentru a intra în legătură cu ele și a le oferi ajutorul. Între toate acțiunile lor de penetrare a misterului, se disting invitația celor patru surori rămase
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia mai mult decît sugestiv vechiul motiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înainte./ Bulboanele mlaștinii arată ca o scurgere a/Atlanticului. Centrul ei umed e fără capăt." (Țara mlaștină, pp. 19-20). Pînă și într-un volum inofensiv, din unghi ideologic, precum cel de debut (Moartea unui natura list) trimite, indirect, la aceeași (obsesională) preocupare pentru alterarea unei așa-zise "autenticități irlandeze", atunci cînd explorează tema pierderii inocenței într-o lume a maturizării rapide ori pe cea a existenței unui singur adevăr adevărul rădăcinilor, al arhetipurilor. Copilul care experimentează transformările induse de vîrsta adultă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
auto)inventării emoționale (de altfel, lecția principală a lui Pablo pentru Harry este că Nirvana nu are cum să fie asumată decît printr-o dozare corectă a emoției și rațiunii). Prin cei doi protagoniști, Hermann Hesse își argumentează interesul (aproape obsesional) pentru construcția unei personalități absolute (inițiate), construcție ce merge din interiorul biografiei înspre opera propriu-zisă. "Dualitatea" creionării lui Siddharta și Haller repre zintă prototipul conturului psihologic "fracturat", preluat, în Das Glasperlenspiel, de Joseph Knecht. Romanul oferă premisa unei narațiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trăiește cu obse sia "nimfetelor" ("nymphets"), a căror materializare sublimă o găsește în fetița de 12 ani, Dolores (Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de pasiune, el se căsătorește cu mama acesteia Charlotte numai pentru a avea acces, pervers, la obiectul obsesional al reveriilor sale. Cu disciplină autoscopică, eroul își descrie iubirea patologică, amănunțit, într-un jurnal, așteptînd, masochistic parcă, să fie descoperit. De fapt, nevoia de a-și proiecta subliminalul "în afară", către alteritate, rămîne organică în cazul personajului. Reprimate constant
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a Simfo niei lupului ; păstrez aceleași personaje și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secund al zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie o valoare care reprezintă comunitatea în ansamblul ei, principiul politic și social coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului sau al urii de sine, sau al unei concentrări maladive în personalitatea instabilă a geniului. Klimt corporalizează alegoria, trecând-o din spațiul bidimensional în cel tridimensional. În plus, caracterul său simbolic, abstract, este bulversat de atributele fizice detaliate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor asemenea relații este Erosul: adică acea dintotdeauna enigmatică mișcare sufletească ce echivalează cu decisivul început al cunoașterii de sine și de semeni, pentru oricine. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreagă epică a scriitorului." O frază concentrează excelent ideea pregătită de un capitol întreg: Slavici e, fără urmă de îndoială "psiholog și, s-ar putea zice, psihanalist născut, iar nu făcut"34. Și în egală măsură
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
semeni, pentru oricine, când i-a venit vremea să rupă "cordonul ombilical" psihic, nu biologic care-l legase de aceea care i-a dat naștere. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreaga epică a scriitorului. Magistral e chipul în care epica lui Slavici ne edifică asupra faptului că din iubire pornesc toate rămurișurile afectivității omenești, că dragostea e calea de acces spre "adâncul latent" care este personalitatea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai macabră a istoriei noastre. Însă această despărțire simbolică și solemnă nu poate să nu aibă consecințe terapeutice și pedagogice. Cum s-ar spune, asumarea deschisă a acelui trecut va însemna și începutul vindecării noastre, pentru că nu vom mai trăi obsesional în trecut, fie în nostalgie, fie în ură, și ne vom putea concentra pe prezentul nostru și pe viitorul nostru. Nu ne vom despărți râzând, pentru că râsul e o descărcare eliberatoare, dar punctuală, ci înțelegând, iar asta mi se pare
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
este numit în reprezentare Vrăjit aculturat sau aderent la valorile sisteme-lor vrăjitorești Context de atac clasic, cu strategie, echivalentă și si-metrică, de replică ritualizată și căutare de protecții diverse ("descântător", desfăcător de farmece, exorcist, fetișuri, formule...) Comportamente superstițioase repetitive, obsesionale, de conjurare a ne-norocului, sentimentul unor "atacuri latente", localizări imprecise ale originilor sau cauzelor unei nefericiri, reacții paranoice, alternanțe maniaco-depresive. Vrăjit care activează referenți culturali heterogeni pe fenomenul vrăjitoresc Situație de "victimă per-fectă", fragilă psihic, care se înșeală asupra
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
punct de vedere, Caragiale este descoperitorul unei zone specifice a inconștientului european, și anume al inconștientului românesc. în tot ce a scris, Caragiale a studiat boborul, cu întreaga monstruozitate coșmarească a pulsiunilor sale. O societate decerebrată, redusă la stereotipii, ritualuri obsesionale, amoruri convulsive, verbigerație goală, în umbra supraeului ridicol al statuei Libertății din Ploiești. România lui Caragiale nu este o persoană integră spiritual, ci inconștientul ei pur. Nu există prințipuri, nu sânt instituții, nu apar centre de gîndi-re, nici o ordine istorică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în sens negativ a acestor trăsături (inteligența mediocră, dezechilibru afectiv, lipsa simțului justiției). La alți conducători s‑a constatat că succesul lor s‑a datorat pur și simplu unor anomalii mentale: unii erau nervoși, epileptici, injuști, dictatori, paranoici, cu nevroze obsesionale etc. La unii dintre ei, astfel de anomalii mentale n‑au constituit deloc inconveniente în exercitarea conducerii, ci chiar un adevărat avantaj. Numai că aici ar trebui remarcat faptul că asemenea anomalii mentale ale conducătorilor erau în acord cu anomaliile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de "ambivalență", făcând din acesta un termen fundamental în psihanaliză. Conform lui Sigmund Freud, ambivalența descrie coexistența dragostei și a urii în relație cu același obiect sau aceeași persoană și se manifestă în gelozie, în doliu, în stările de nevroză obsesională (E. Brusset, 1991/2007, 51). Cel mai bun exemplu pentru sentimentele ambivalente este oferit de Sigmund Freud prin personajul din tragedia antică a lui Sofocle, Oedip- Rege. Oedip are sentimente ambivalente pentru tatăl său, care este în același timp un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
scopul de a produce un „efect de real”, impus, paradoxal, tocmai de setea de real a avansului tehnologic. Introducerea de detalii într-o narațiune a devenit o acțiune complet deturnată de la sensul său inițial : din lux necesar, detaliul a devenit obsesional, o referință la un „concret” imposibil de atins din cauza limitării tehnice. Tehnicile moderne, spune Barthes, sunt instituții fondate pe nevoia continuă de autentificare a „realului”, ceea ce face ca la un moment dat „realul” să își fie suficient sieși, nu mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a amintit abstractul imaginilor și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a amintit abstractul imaginilor și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
evitând clișeele și banalitățile. Educatorul este cel care determină la elevi gustul performanței. 1. Epitetul. Miza jocului va fi frumusețea epitetelor și nu numărul lor. Prin acest joc se poate folosi același epitet pentru mai multe substative, creând un univers obsesional. Exemplu: „ „Clasa în galben”, „Țară în verde”, „ Castelul prințesei roșii” sau , în varianta opusă aglomerării de epitete pe langă unul și același substantiv. Sintagmele obținute pot constitui teme pentru exprimarea plastică, folosind tonurile de culoare. Se fac asocieri între tonurile
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
cu hiperprotecția maternă, impusă de calitatea îngrijirilor, instabilitatea emoțională, niveluri crescute de anxietate, agresivitate și de impulsivitate, care pot induce o scădere a pragului de frustrație la factorii psihosociali stresanți. Din cauza acestei vulnerabilități afective, la mulți copii diabetici apar comportamente obsesionale; la alții apar tendințe la introversie și la renonciativitate, adică la pasivitate defensiv în relațiile sociale. În plan comportamental „aceste tendințe se manifestă sub formă de instabilitate, labilitate și de opoziționism” (19). (2) La adolescenți, instalarea diabetului zaharat insulinodependent creează
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]