809 matches
-
câteva studii care completează excursul nostru, publicate În periodice de orientalistică din țară și din străinătate. În fine, țin să menționez că exemplarul după care s-a făcut traducerea a fost cel furnizat de Ciprian Lupu, care a căutat cu obstinație - și În cele din urmă a și regăsit la Arhivele Statului din orașul natal, Brașov- cele două ediții. O călătorie din 1996 nu mi le descoperise. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât exemplarul este exact cel reprodus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Acest truism trebuie amintit de fiecare dată când este vorba de radiografia unei națiuni, de profilul ei. Învățământul românesc a rămas aceeași cenușăreasă și în perioda tranziției postcomuniste. Să trecem peste teoriile suprarealismului bolșevic care încă se mai acreditează cu obstinație pe la noi, potrivit cărora am avut un învățământ performant în perioada comunistă. Existența unor succese notabile din comunism nu justifică cu nimic calitatea unui învățământ de top. Să fim foarte bine înțeleși: evidența este una indeniabilă. Comunismul a distrus învățământul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai vede, Ceea ce se aude, Ceea ce nu se poate mânca etc. Odată cu Grădina de iarnă (1980), poetul reușește desprinderea de modele, oferind un univers liric propriu, în care Grădinarul, Poarta fecioarei, Grădina sunt doar câteva dintre simbolurile ce revin cu obstinație. Așa cum în Scene de vânătoare „regele parcului”, un personaj misterios, dă unitate întregului volum, în Camera albă (1982) metafora cheie o constituie legiunile interioare care „mărșăluiesc neobosit” sau „se apropie de ultimul cerc”. Starea provizorie nu face decât să accentueze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște virtuți sublime: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine, tot atâtea calități socratice... Tot așa, Ulise nu se lasă prins în mrejele iubirii, ale dorinței, ale sexului ori ale femeilor: el refuză avansurile nimfei Calypso, care-i promite eternitatea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca un remediu Împotriva dezordinii, impunând ordinea cetății În exces. În mic este ceea ce, În mare, este Statul providență care se Însărcinează cu cetățeanul de la naștere și până În mormânt. Parte a unui sistem excesiv de organizat, individul Își caută cu obstinație spațiul său de libertate și de expresie identitară. Excedat de această preocupare a cetății de a-i organiza până și viața personală, orășeanul recurge ritualic la violență - În special prin sport - pentru a-și exprima dreptul la diferență și identitate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ca o Încercare de evaluare a argumentelor sale de susținere rațională sau/și de justificare a valorii sale morale În procesul de Împlinire a condiției umane. Asumarea unei asemenea sarcini critice este cu atât mai necesară cu cât, invocată cu obstinație În cadrul dezbaterilor de idei contemporane În varii contexte: politice, religioase, morale mai ales, toleranța este În egală măsură valorizată și contestată. Cele mai remarcabile analize asupra acestui cu adevărat „concept umbrelă”, care adăpostește conotații de sens extrem de numeroase și, nu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
abordări ale filosofiei morale, altele decât cele clasice, ale imputabilității, cu privire la responsabilitate. Și, dacă lucrurile stau astfel, nu s-ar impune o discernere Între responsabilitatea morală și responsabilitate? Responsabilitatea este la ordinea zilei. Dar cine sunt responsabilii? Intrebarea revine cu obstinație, aproape cotidian, fie apropo de o nouă catastrofă rutieră sau aeriană, fie legată de șomaj, mortalitate infantilă, educație, proliferare a SIDA, de sfera ecologicului sau a politicului. Des pronunțat, din ce În ce mai mult valorizat, termenul de „responsabilitate” reclamă clarificări noi, mai cu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
au început a duce tratative pentru crearea unui stat independent al evreilor în Palestina, statul Israel. Dorul de Sion s-a reaprins chiar și la unii dintre acei evrei care deveniseră antisioniști. O comunitate rămâne vie dacă își cultivă cu obstinație, împotriva tuturor opreliștilor, tradițiile, credința, valorile, învățătura, limba, instituțiile. Sinagogile și școlile sunt ziduri de rezistență. Este admirabil cum acești oameni reușesc să-și păstreze identitatea și cultura prin propriile lor instituții construite prin conjugate eforturi, în condiții extrem de nefavorabile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întregii gîndiri savante asu-pra socialului; voința sa afișată de a influența cursul evenimentelor se regăsește inclusiv în economia politică. În cel de-al doilea demers, aprioric, ideologia răspunde definiției pe care am dat-o și al cărui enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
putea explica procesele psihice superioare ale omului exclusiv în termenii sistemului conexionist. De aceea, formulând vestitele „legi ale învățării” (legea exercițiului și legea frecvenței), Thorndike a recurs la o terminologie menită să eludeze distincția om-animal. Până în 1930 a susținut cu obstinație această poziție. Ea îi permitea să extrapoleze fără nici o reținere concluzii obținute prin experimente pe animale, pentru a explica procese psihice umane de mare complexitate. Rezultatele nu puteau fi decât simplificări șocante, adesea chiar naive. Ceea ce a stârnit reacții vehemente
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
constituie un fel de chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare limbajul savanților naturaliști. Dincolo de această mască lingvistică se simte însă obsesia sa umanistă. Nu și-a putut reprima un mesaj esențial pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
colectivă și mai profundă a materialului de studiat decât pe identificarea unui răspuns corect. Astfel, seminarul socratic pornește de la ideea că este mai important ca persoanele care învață să își pună întrebări și să construiască multiple răspunsuri în loc să caute, cu obstinație, „răspunsul corect”; înțelegerea tinde să fie una de profunzime, participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
încercat să-și închidă curgerea propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient topit în pasta narativă, dă impresia de eseu filosofic, de digresiune abstractă, în dauna cerințelor interioare ale narațiunii. Finalul romanului consemnează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
vorbim de „manieră” într-o artă ce contează pe un inventar de priceperi limitat - e frapantă. Sugestia de feeric e obținută cu puzderie de puncte-flori (o descoperire a artistului) care ar trebui să obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
acele halucinații, când mi se părea că de mine se apropie cineva cu o lanternă, un bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în fantasmele copilului Ernesto era că se făcea că, fiind singur sub o cupola cosmică, dârdâia de frica în fața cuiva sau a ceva nedeslușit, ceva ce aducea vag cu tatăl său, pe care scriitorul de mai tarziu îl evocă obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cel mai real cu putință". Cioran nu scrie mult pentru a-și justifica "lenea", ba chiar vorbește cu dispreț de acei scriitori care simt un fel de datorie de a "ouă" an de an câte o carte și fuge cu obstinație de pericolul de a se transformă în persoană publică, ca și Sábato. Deși îl admiră enorm pe Borges, în care vede un spirit enciclopedic, "un tip de umanitate pe cale de dispariție și pentru că întruchipează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
supremației în virtutea unor elemente care definesc unicitatea unei religii este abuzivă. A supraevalua anumite trăsături ori dimensiuni și a le ridica la nivel de unitate de măsură, pe o scară a valorilor părtinitor și subiectiv constituită, înseamnă a impune cu obstinație propria viziune în defavoarea celorlalte. Dacă ai părul blond, nu poți im pune acest atribut drept criteriu pentru afirmarea superiorității. Ar urma ca toți cei care nu au părul blond să fie considerați inferiori. Continuarea ne este bine cunoscută... Dorința de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se dorește a fi critic, în sensul reevaluării posibilităților de a utiliza cei trei termeni fără a cădea în „idolatria“ sereotipiilor și prejudecăților. Pretenția obiectivității în studiulacademic (al religiei, în acest caz) se cere atent cumpănită. Ea nu presupune nici obstinația de a clasa și categorisi oferind răspunsuri finale catalogate drept „științifice“ și nici tratarea fenomenelor analizate ca și cum ar fi vorba despre niște „obiecte“ întru totul măs urabile, ușor de decupat și descris folosind atribute univoce. Consider, de aceea, că „obiectivitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin simțurile corpului conduc la dizarmonii, care, mai devreme sau mai târziu, vor conduce la îmbolnăvirea și prăbușirea „sistemului“ artificial creat, pentru o necesară și igienică revenire a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și subiec tiv-obiectivizantă a părții la viziunea integratoare și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Textul constituie, de re gulă, suportul sau mediul prin care teologia prinde chip, este pă strată și se lasă transmisă către ceilalți. Discursul teo logic se va circumscrie viziunii de la care se revendică sau pe care o reprezintă. Puterea și obstinația textului de a rămâne și de a fi astfel „depozitarul“ unui mesaj peste timp, respectiv „vehiculul“ lui în spațiu (de vreme ce textul se înfățișează ca modalitatea cea mai la îndemână de a „transporta“ un mesaj) constituie nucleul, sâmburele oricărei doctrine și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile în obstinația de a conferi o anume identitate și un anume set de reguli ce se cer aplicate fără ca cel care le preia să le primească prin alegere proprie și din convingere, ci pentru că i-au fost date sau transferate ca fiind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
me nit într o doctrină predicabilă devine, prin instrumentalizare, ideologie. Libere de orice miză „politică“, aceste structuri sunt doar expresia unei fenomenalități naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou, un dans, un poem zen sau o mandală. Obstinația încarcerării, a persistenței unei forme anume prin agresarea celorlalte este semnul ideologicului. Religia ca sistem nu poate fi decât ideologizantă, în vreme ce spiritualitatea se refuză oricărei încadrări doctri nale, salvând întotdeauna ceea ce este unic, irepetabil, autentic. A propovădui autenticitatea înseamnă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
populară se bazează pe schema genezei (tată-fiu) și continuă pe cea a evoluției (aventurile celui din urmă spre satisfacția celui dintâi), narând "peripețiile" lui Gargantua, fiul uriașului Grandgousier, Rabelais decide să "alcătuiască" (acesta este verbul pe care îl folosește cu obstinație, parcă pentru a semnaliza și faptul că scrierea lui s-a ivit, de fapt, din cele vechi, remodelate) o continuare a continuării, istorisind geneza și evoluția lui Pantagruel, fiul lui Gargantua. Un alt șiretlic: numele eroului, care dă naștere seriei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte, construite după tipicul lui "Cum s-au luptat", "Cum era alcătuit", "Cum am ajuns la" etc., obținerea efectelor comice din descrierea detaliată, având un caracter hiperbolic, a enormelor cantități de mâncare și băutură pe care le îngurgitau "eroii" și obstinația cu care naratorul face precizările numerice atunci când produce un discurs enumerativ cu privire la vestimentație, alimentație ș.a.m.d. ("șapte sute treisprezece colți de mătase albă, o mie cinci sute nouă piei și jumătate de câine") sau integrarea modului specific folcloric de narație
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]