1,044 matches
-
Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru fân. în ce privește cătunul Pârlita (Pârlituri) locuit de țigani, foști robi, lipsiți de pământ și avere, numele e de ocară: niște pârliți, săraci lipiți, n-au nici după ce bea apă! Numele le-a fost dat de răzeșii din jur, la care lucrau cu ziua sau făceau linguri, căușe, coveți, bidinele etc. Venind la vale, spre sat, vom spune că toponimele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială. Secretismul oficial, dacă e adevărat că, ocazional, poate fi atins de pesta lipsei de confidențialitate, așa cum s-a demonstrat doar cu câteva ore în urmă cu ocazia aprinderii organizate a luminilor din clădiri, e scrupulos în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
drag. Tiaré oftă: — O, ce n-aș da să mai am iar cincisprezece ani! Apoi zări o mâță care încerca să se înfrupte din crevetele de pe masa din bucătărie, și cu un gest îndemânatic și o salvă foarte colorată de ocări aruncă o carte după animalul care fugea. — L-am întrebat dacă e fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta. Din prima clipă, avusese senzația că ceea ce tocmai se petrecea Își avea rădăcinile undeva departe. Orașul său era un soi de culise de teatru, precum cortinele Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta. Din prima clipă, avusese senzația că ceea ce tocmai se petrecea Își avea rădăcinile undeva departe. Orașul său era un soi de culise de teatru, precum cortinele Îndărătul cărora saltimbancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încrucișate. Poetul trecu de el fără nici o vorbă, evitând privirea sarcastică aruncată de el. Era sigur că sienezul știa totul și că Își bătuse joc de el. Dar mai avea timp ca să i-o plătească, Își zise el Înghițindu-și ocările care Îi veneau la gură. Altele erau acum considerațiile ce i se Îngrămădeau În minte. Nedumerirea și mânia neputincioasă Îi domoleau surescitarea, iar glasul rațiunii Îi șoptea din nou la ureche. Amara era bărbat... era și bărbat. Și dacă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au încetat de a mai gândi. * Fenomenul este numit sincronism (deși nici un matematician nu știe astăzi, după Einstein, ce poate fi încă simultaneitatea), iar școala literară care derivă, modernism. * Modernism e un cuvânt impropriu, sau, aplicat poeziei, de-a dreptul ocară. El nu se referă decât la un aspect secundar al recentului proces de limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
loc grozăvii prin Comitetul Central. Lumea-i sătulă de-atâta scandal! L-am pus cu speranța că vom trăi bine Și-acum, toți constată că-i făr-de rușine. Pisicul cel prim pilotează o țară Lipsită de vlagă și plină de-ocară. Evropa privește uimită la noi Se-aprind beculețe-n zadar, prin al ei mare zăvoi. Mișcarea-n mișcare se naște mereu Bătuta, pe loc, e stilul cel greu. La trăncănit suntem primii în lume Iar când dăm de greu, o luăm
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Cresc, în ceruri, printre stele... Adânc se-nfige crucea-n carne Și diavolul mă poartă-n coarne, Când mă ridic, el mă doboară Și inima mi-o strânge-n gheară. Când mă rog, la mine zbiară Și te face de ocară; Se preface în fecioară, Cum s-o dau, Doamne, afară?! Doar știi că sunt un amorez Și nu mi-e greu ca să trădez, Dar dă-mi putere ca să-l fac Un înger pe-acest pui de... drac! Referință Bibliografică: Înfiptă
ÎNFIPTĂ-I CRUCEA ÎN DURERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364544_a_365873]
-
anul 1600? Nimeni nu mai știe. Cum se numeau copiii proprietarilor? Nici asta nu știe nimeni. Cât de fericită a fost familia respectivă? Nu stie absolut nimeni. Câte vorbe bune, vorbe de pace și de încurajare, sau câte vorbe de ocara, jigniri și certuri au fost acolo? Toate s-au stins demult. Câte gangurituri de copii s-au auzit acolo, câți tineri ccasatoriti sau bătrâni gârboviți au stat pe prispa acelei case timp de 400 de ani? (Apropo, oare de ce se
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimați și a răbda, a fi urâți și a nu urî, a pătimi rele și cu bine a răsplăti, a ierta datoriile datornicilor, a ne pune sufletul pentru prieteni
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului zilnic ni se fură pâinea ce mizerii cine se îndură să-i numere verii banii ce stau țuț ouăle de struț arma și-o ridică vorba de ocară brusc o căprioară a-nghețat de frică cercul de inele nopțile ridică punțile calică lume de proptele ghemuite-n plase drumurile urcă și ne dau de furcă orele rămase Referință Bibliografică: Zilnic ni se fură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ZILNIC NI SE FURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361340_a_362669]
-
din 03 iulie 2013 Toate Articolele Autorului De când iar am dat-o chix, Cu mascați, pe dezbrăcate, Controlați cu raze X, Șpăgi, țâțare confiscate, O-ntrebare mă omoară, Și cum n-aș vrea să mă fac Nici la toamnă de ocară La examenul de Bac, M-am gândit ca să i-o pun Profesoarei de liceu, Că la d'astea eu sunt bun, Cu româna mi-e mai greu: De vreo câțiva ani, să zic, Dar pe nimeni nu acuz, Cum sunt
ÎNTREBARE DE BAC de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363956_a_365285]
-
-mi-le de-o scândură. Cineva a aruncat cu apă peste fața mea. - Ce vreți, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând să ies din situația jalnică în care mă aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocară mă înconjurară din toate părțile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nebunie), amintindu-le ( între două tăceri) de înflorirea rănilor în ceasornice ce adulmecă vânătoarea... * Oprește destrămarea și lasă-mă să-mi ascult înserările, cu chemările lor languroase, în locuri în care se vinde pământul și cerul, la un preț de ocară. * Și strig pentru ultima oară: „ oprește prigonirea prin acest labirint al desfătării; oprește nebunia, ticăitul, furtunile și visul.” Nu te-avânta în jocul cu urna de cuvinte aruncate în groapa comună; fie-ți milă de buzele însetate ce ți-au
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
Articolele Autorului Sunt doar un ghiocel, plăpând Și mic, ieșit cu greu de sub zăpadă. Mi-e cam rușine, și am de gând Plecat să stau, să nu se vadă Că n-am culoare, nici miros... Dar nu mă faceți de ocară, Căci m-am grăbit să ies de jos, S-aduc cu mine primăvară. Referință Bibliografică: Sunt doar un ghiocel... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Bunget
SUNT DOAR UN GHIOCEL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363375_a_364704]
-
numai că al tatălui meu era natural, fără să fie stropit cu chimicale, un vin ecologic cum s-ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Reamintind pământului sorgintea. Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea aparte luminează-n noapte, Cuvânt profetic printre sori sihaștrii, Vorbește de colind și mere coapte. Mai spune de un Prunc ce S-a-ntrupat, Venit de sus, în lumea de ocară, S-aducă Vestea Bună peste sat, Un Prunc născut prin Duh, de o fecioară. Se-aud talăngi și mugete de vite, Maria naște Pruncul, pe Isus, Pe-un braț de paie vechi, mucegăite, Cu dragoste de mamă a fost pus
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
N-am plecat din a noastră țară, Și nici vecinii n-am ucis. Cum s-a-ntâmplat odinioară Când Horty, așa a decis. Pământul Daciei străbune Este azi,a npastră țară. România e al său nume! Nume sfânt,nu de ocară! Suntem stăpâni la noi acasă, Și omenim cu drag pe toți. Îi așezăm cu noi la masă.... Dar nu îi suportăm pa hoți! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL DACIEI STRĂBUNE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1350, Anul
PĂMÂNTUL DACIEI STRĂBUNE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362360_a_363689]
-
Sinodului arhieresc ce-l primea ca tânăr ierarh ridicat în rang și har, punându-și următoarea întrebare: „...Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară și chiar la primirea de lovituri și scuipări pentru învățătura Evangheliei?... Căci de o încoronare cu spini și de întinsul mâinilor pe cruce... e prea greu să mai vorbim noi, muritorii de astăzi!...” Dar destinul a vrut să fie contrazis
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am ascuns în lumea mea fugară. Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să mor În tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud nu vreau! Citește mai mult http://www.youtube.com/watch?v=2KKmZ5QeVYU&feature=relatedAm ascultat destulNu vreau să mai aud nici un cuvânt! Am ascultat destul și mi-e de-ajuns!Voi ați făcut din mine
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
De-am înălțat o Odă BucurieiM-ați biciuit la fel ca pe Iisus!De-ați spus cuvinte grele, care dorEu m-am ascuns în lumea mea fugară.Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să morîn tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud nu vreau!... IX. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI - RIDICĂ-TE ȘI MERGI!..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012. http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=y4bPK58ny3w&feature=endscreen Ridică
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
spre mine a pus degetul la gură și-atât am auzit: Ssssssssssst! I-am întors târziul în târziu coborând numai cu Grieg. În mine se făcuse îngrozitor, chiar groaznic de frig. NU FRUNZE, CRENGI, CI RĂDĂCINI ȚI-ADUC Prihană sau ocară - cum aș putea s-o smiorcăi pe pragul Tău de psalm? În poala Ta lin, pur și calm mai doarme încă fetița umbrei de vioară. Mi-e gustul crâncen, de prin alte zodii, singurătăți ce le cunosc doar pinii. Demult
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]