20,273 matches
-
despre acele produse care nu îi plac. Considerațiile lui Ovidiu Hurduzeu despre realitatea culturală a lumii contemporane sînt extrem de interesante, chiar dacă unele din tezele sale lasă loc de interpretări, iar terminologia poate naște confuzii. Un eseu (Noua identitate a omului occidental) este dedicat punerii la zid a multiculturalismului. Ovidiu Hurduzeu nu înțelege însă prin multiculturalism ceea ce înțeleg cei mai mulți dintre intelectualii de bună credință - un dialog între diverse culturi - ci un curent care "își propune să denunțe «cu mînie multiculturală» orice prejudecată
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
și Romă, cît și din partea lui Bush, care l-a privit în ochi în ranch-ul sau și a zis că e vorba de un om foarte onorabil. Sigur, 11 sept. a complicat lucrurile, dar cred că, în esență, democrațiile occidentale dau dovadă de irealism. Amintiți-vă Afganistanul. Armata Roșie, sovietică, a invadat Afganistanul și vreme de 10 ani a demolat orașele și satele, dar mai ales structurile sociale și morale ale populației, făcînd un milion de morți. În ruinele rămase
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
îngropată ca noi în mormane de lozinci și literatură «angajată»." Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea mea, împreună cu colegii de generație eram devoratori de literatură, de reviste și studii occidentale, în special franțuzești. Noi ne-am format la cultura franceză și am trăit numai în spiritul ei. Ne puteam abona și la reviste (de stînga, de dreapta) care „aduceau" de acolo probleme ce ne mergeau la suflet. Bineînțeles însă că
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
perioada interbelică, spune autoarea, pentru a putea declanșa/ suporta criza modernistă, dovadă faptul că în România avangardele s-au manifestat sub forma unei "voințe de edificare" și nu a unui elan negativ, și nici dispusă nu era să "importe" criza occidentală. Altfel spus, considerînd criza modernistă una de identitate și negînd existența unei crize, se subînțelege, moderniste, cercetătoarei clujene i se pare evident că pînă la instaurarea comunismului literatura română nu a avut parte de o criză de identitate, a fost
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
română se poate să fi suferit crize de altă natură (care să pună în discuție nu "moartea literaturii", ci, posibil, "viitorul" ei, rolul literaturii, cheie în care sînt analizabile cuvintele lui Eliade citate de Cordoș - "Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generației războiului nu mai era valabilă. Noi, «generația tînără», trebuia să ne găsim rosturile noastre. Dar, spre deosebire de înaintașii noștri, care se născuseră și crescuseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu aveam un ideal de-a gata
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de studiu al lui Ion Ursulescu. Pentru "La Feuille", el își dă silința să limpezească atribuirile textelor lui Panait Istrati, în virtutea câtorva perspective pentru reperarea debuturilor: a debutului într-o limbă străină, după plecarea din România; a debutului în presa occidentală (elvețiană); a debutului cu semnătura Panait Istrati. Toate legate de anul 1919. Surpriza care duce la schimbarea de optică referitoare la primul articol scris de Istrati în limba franceză și publicat de Jean Debrit, directorul ziarului, nu este Tolstoïsme ou
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
inițial, oarecari înclinații spre dreapta), Anton Golopenția, Alexandru Vianu etc. Semnificativă este și împrejurarea că, privită ca antifranceză, generația '27 a dat doi mari scriitori francezi, (E. Ionesco și E. Cioran) și o personalitate cunoscută a lumii științifice și culturale occidentale (M. Eliade). * În AXIOMA prahoveană din ianuarie, dl Ieronim Tătaru îl evocă pe I. Slavici, de la nașterea căruia (18 ianuarie 1848) s-au împlinit 155 de ani. O lună generoasă, s-ar zice, pentru literatura română: pe lîngă Slavici, în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
se va întîmpla așa repede...» a declarat fericit Siru" scrie reporterul Naționalului. Cîinele merita un tratament mai bun, cel puțin așa crede Cronicarul. l Tot din Ziua cităm un scurt fragment din editorialul lui Adrian Severin: "Retorica furioasă a liderilor occidentali este, pînă la urmă, utilă. Ea distruge iluzia inhibantă a est-europenilor asupra superiorității morale a Occidentului." Frumoasă zicere și patriotic simțitoare, mai ales că ea vine din partea unui fost ministru de Externe al României. Dar, după părerea Cronicarului, nu superioritatea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
revistă care se respectă. Această practică a fost stimulată și de condiția pusă de universități de a avea cărți publicate pentru a putea deveni conferențiar universitar. O atare pretenție nu se justifică, ea nu-și găsește locul în viața universitară occidentală și abate atenția de la adevărata exigență. În anul 2002, un valoros cercetător în domeniul chimiei, profesorul Petre T. Frangopol, a publicat la Editura Albatros cartea "Mediocritate și excelență, o radiografie a științei și învățământului din România", o analiză bazată pe
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
apropiau, Parisul se desfășura dedesubtul nostru, val după val, până la orizont. Tălăzuire abruptă de zinc pe care scânteiau câteva statui de aur, dom, geniu, cai înaripați. Clopotnițe, Saint-Germain foarte aproape, lângă care le-am tras o mamă de bătaie fasciștilor occidentali, în ’68, când li s-a năzărit să facă o manifestație de susținere a fantoșelor din Vietnamul de Sud. Din pretinsul Vietnam de Sud, rânjește Treize. Saint-Germain l’Auxerrois, pe malul celălalt, unde au bătut clopotele în noaptea de Saint-Barthélemy
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Hölderlin, nu e doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia Dunării, cultiva o imagine duală a existenței, dominată concurențial de Bine ca și de Rău: Aventura în spirit pe care o preconizează Pierre Emmanuel e o dramă
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
de acoperire a micilor adevăruri cu mari minciuni. Elementul-cheie al acestui mecanism este, desigur, ghidul. Pentru Simenon, Sonia. Sonia unu, la Odesa, Sonia doi, la Batum. De fapt, există atâtea Sonii cîte sunt necesare pentru o intercalare eficientă între turistul occidental și cotidianul sovietic. Întâmplător sau nu, Simenon e condus prin Odesa de aceeași Sonie care îl condusese, nu demult, pe Henri Barbusse. Dar, de această dată, efectul este invers. Barbusse fusese fascinat de mirificul litoral ucrainean. Simenon este intrigat. Îi
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și din ce în ce mai tăcut (el, francezul volubil, spumos, boem) înregistrează imagini ale unei stări de teamă generală, interzicîndu-și orice comentariu. Nu poate fi oprit să meargă, însoțit, desigur, la magazin. La magazinul pentru turiști occidentali, imens, bogat și pustiu, aflat, fatalmente, în preajma magazinului pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
care au această mică circumstanță atenuantă a credinței în ideal. Exemplul cel mai des invocat de Tismăneanu este Leonte Răutu (unul dintre cele mai bizare produse ale comunismului românesc - om cultivat, vorbitor de limbi străine, cititor de reviste și cărți occidentale și, simultan, exaltat satrap al culturii române), dar emblematică la acest nivel rămîne figura tragică a celui mai celebru martir al comunismului românesc (mă refer, firește la un om din interiorul sistemului), Lucrețiu Pătrășcanu. Deși recunoaște o anumită naivitate a
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
colegi iluștri - Amza Pellea, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici. Aici a fost întîlnirea cu Liviu Ciulei, regizorul și directorul de teatru care a reușit să gîndească și să formeze una dintre cele mai solide și remarcabile trupe de teatru, profesionistă, performantă, occidentală. Victor Rebengiuc și-a petrecut un timp alături, fidel, de marele profesor, de regizorul Radu Penciulescu în încercarea fondării și organizării Teatrului Mic, unde a și jucat la sfîrșitul anilor șaizeci, printre altele, Doi pe-un balansoar, alături de Leopoldina Bălănuță
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
indiferent ce era - proză, poezie. Nu căutam înadins cărțile în care se făcea propaganda drogurilor sau în care să fie excese de sexualitate. Nu era nevoie de asemenea opere cu orice preț, pentru că erau destule altele altfel construite în peisajul occidental. Și așa am ajuns să ne întindem de la spațiul european spre cel sud-american, să dăm o mai mare extensie romanului din SUA, apoi am ajuns la proza și poezia africană, la proza și poezia orientală - Japonia, China, India. În felul
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
exclusivist. Drept urmare, e de părere că "trebuie să descoperim sensul totalității care include pe toți cetățenii lumii", ceea ce înseamnă "înlocuirea economiei politice prin cultură ca paradigmă centrală". Dar, vai, cultura însăși e profund divizată. Pe de o parte, există cultura occidentală, emanație a burgheziei industriale și tehnocratice, solidară în competiția mondială, iar pe de alta cea a popoarelor non-occidentale, "eternii întîrziați care tot încearcă să prindă din urmă Vestul". Ar fi mai ușor de realizat între cele două lumi o punte
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care am contribuit alături de prestigioșii autori occidentali ce au practicat-o, prin contribuția lui Blaga. Și "cu ce este mai puțin operativă o reprezentare a timpului havuz decît «cascada» parazitării speciilor din Le Parasite de M. Serres?". Tot în raport cu autorul Laudei somnului, n-am putea aplica oare
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Occidentul are ficatul cam sensibil. Statuile lui Ion Antonescu și plăcuțele străzilor ce poartă numele �înflăcăratului patriot" (încă doi-trei patrioți din ăștia, și putem să ne luăm adio de la conturul țării pe harta Europei) sunt tot atâtea provocări la adresa democrațiilor occidentale. Și totuși, de unde obsesia Antonescu la atâția dintre politicienii și intelectualii români? Să fie permanenta nevoie de mitizare, în afara căreia românii par să nu poată trăi? Să fie de vină incapacitatea de-a renunța la �excepționalismul românesc", la poziția de
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
înșiși cu privire la ceea ce au de făcut. Interogația pe care o trag astăzi și care sugerează în același timp misiunea pe care o avem de îndeplinit unii împreună cu alții, provine din faptul că ne aflăm în conjunctura unor țări din Europa occidentală și din cea de Răsărit, adică în împrejurări în care riscăm să pierdem din ce în ce mai mult stăpânirea mijloacelor noastre conceptuale, de expresie. De asemenea, în măsura în care diferitele noastre limbi naționale sunt amenințate de o limbă universală care se impune, care conduce nu
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
în replică la incredibila amenințare cu moartea proferată la adresa ziariștilor pașcului de către oamenii pașcului, ar fi trebuit să determine urgenta aruncare peste bord a împricinatului. Dacă dl. Pașcu nu știe câtă greutate are un astfel de articol în lumea politicii occidentale, dl. Năstase știe cu siguranță. și totuși, premierul n-a făcut nimic pentru a spăla măcar onoarea propriului cabinet - pentru că de onoarea țării ne-am lămurit cât îi pasă. Dacă un articol din presa britanică e tratat ca o simplă
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
însoțitorului - poate, tocmai din acest motiv, să transporte și obiecte care ies din sfera "legalului". Cu atât mai mult în perioada imediat următoare căderii zidului Berlinului, când agenții comuniști ajung să se disemineze în toată lumea, infiltrându-se în serviciile secrete occidentale. Personajul lui Deville transmite în Havana castristă un pașaport fals unei foste spioane sovietice sau redegiste sau de prin țările baltice (dacă se poate vorbi de "fost" într-o asemenea meserie), pentru a o "scoate" din Cuba și a o
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
trecutul totalitar și concentraționist? Soljenițîn ne răspunde: categoric, da! Căci, iată, unele evenimente au tendința să treacă, filosofic, în categoria mare a ficțiunii. Și nu doar în estul fost "sălbatic". Experiența decernării premiului Nobel lui Soljenițîn a dezvăluit teama autorităților occidentale - în speță, suedeze - de a nu "supăra" autoritățile sovietice printr-o manifestare publică prilejuită de onorantul (pentru poporul rus) moment și a dus, peste câțiva ani, la decernarea aceluiași premiu - pentru echilibru? - chiar "autorului" romanului Pe Donul liniștit. Aleksandr Soljenițîn
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
în capitala politică a lumii, sau, în ultimul an și jumătate, ca ministru de externe. Dinamic, convingător și, la rându-i, convins că pentru România nu există nici o altă șansă - nu doar de prosperitate, ci chiar de supraviețuire - înafara valorile occidentale, dl. Geoană a făcut în ultimii ani o figură cel puțin onorabilă. E de presupus că intervalul petrecut pe malul Potomacului a însemnat o serioasă mutație în conștiința "birocratului" despre care se spuneau, prin '93-'94, lucruri destul de puțin plăcute
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
a spiritului critic. Al doilea: identificarea dintre estetic și canon nu este a celor care mi-au comentat "lista" de la Editura Aula drept una canonică; este a reacționarului Harold Bloom. Și, dacă e să aleg între două americanisme, aleg Canonul occidental. Iar, dintre criticii de peste ocean, pe Edmund Wilson și Lionel Trilling. Două vechituri, e drept. Fără cel mai mic regret după noutatea multiculturalistă, în oricare dintre versiunile ei. Dar aici începe o altă discuție.
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]