321 matches
-
decepționat. Se așeză pe scaunul din fața biroului, Încrucișîndu-și picioarele și lăsîndu-se pe spate. Mi-am smuls privirile de la gîtul ei și m-am concentrat asupra unei pete de umezeală de pe perete. M-am apropiat de fereastră și am aruncat o ocheadă În piață. Nici urmă de Fermín. O puteam auzi pe Nuria Monfort respirînd În spatele meu, Îi puteam simți privirea. Am vorbit fără să-mi desprind privirea de la fereastră. — Acum cîteva zile, un bun prieten de-al meu a aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă în sus și spuse „O clipă”. Mal văzu un teanc de reviste pe marginea unei mese și se așeză să le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se când auzi vocea aspră și furioasă a lui Dudley pe holul de la etajul întâi. Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încă ducea la "orice". Se înălțau însă acum pentru marconisme aeriane niște antene subțiri, care dau perspective noi ,,băiatului de la electrică". Lică Trubadurul era un prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
danseze. N-a trecut prea mult timp. Câțiva ani, cel puțin. Profesorul începe să vorbească despre un articol din Le Monde, ceea ce îl face pe Gittens să se concentreze o vreme asupra lui. Nu înseamnă că nu-i mai aruncă ocheade lui Star. De ce să nu facă un tur al orașului împreună? Ar putea vizita muzeele. — O idee genială, zice profesorul. Astfel începe o dimineață de explicații. De parcă s-ar fi antrenat toată viața doar pentru asta, Gittens pare menit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
colegele din față cu care începu a flecări. La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că biata Emilie prinde din zbor orice ocheadă. În adevăr, gălăgioasa ei bucurie m-a răzbunat. Fata trecu din nou la ofensivă, dar în clipa în care îmi pierdeam capul, trăgea pe dreapta, cum spun șoferii. Se înfiripă între noi un război ce avea să dureze. Timp de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai târziu, în cursul nopții. Prima mișcare era întotdeauna din privire - nimic altceva decât privirea. O lăsai să cutreiere de la o persoană la alta timp de câteva minute, sorbind calm din pahar și trăgând din țigară, testând posibilitățile, căutând o ocheadă aruncată în direcția ta, poate chiar momind pe cineva, cu un mic zâmbet sau o tresărire din umăr, să înceapă să îți acorde atenție. Bărbați sau femei, pentru mine nu avea importanță. Pe vremea aceea eram încă virgin, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
privirea îmi e atrasă de o pereche de cizme roșii cu toc înalt, dar instantaneu mă uit în altă parte, pornind țintă spre raionul de sandale. Așa îmi fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu paiete de acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebuie să scop odată de costumul ăsta sufocant... — Becky? zice Emma, una dintre prezentatoarele Cafelei de dimineață care stă vizavi de mine pe o canapea albastră. Pare o problemă foarte serioasă. Absolut, spun, revenind cu greu în prezent. Arunc o ocheadă pe foaia din fața mea, după care zâmbesc cât pot de drăguț în cameră. Deci, Judy, ca să recapitulăm. Soțul tău Bill și cu tine ați moștenit niște bani. Tu ai dori să investești o parte din ei la bursă, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vâjâi cu un milion de kilometri la oră! Există limită de viteză, sper că știi asta. Ajung la ieșire, surâd nonșalant către portar, care îmi aruncă o privire surprinsă și ies în șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și opresc cu grijă lângă bordură. — Gata, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu se mișca deloc. Duggie se Îndepărtase de ea, cu ochii Îngustați și cu cei doi craci ai pantalonilor frecându-se unul de altul. Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută sau dacă Încă mai zăcea lângă canapea, zbierând „Alcoolico!“ Într-o bulă desenată deasupra gâtului. Din poziția În care mă aflam, nu reușeam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în plasă și lumea urlă: „Goool!” La doamna nu prea știam ce urmează după pulpe. Ceva special trebuie să fi fost, în tot cazul, de vreme ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai încolo tot m-am pierdut pe insula jucăriilor, când o mașină roșie sport, ambalată cochet, mi-a clipit cu farul din stânga, parcă îmi făcuse cu ochiul. Asta a fost pentru mine cum trebuie să fi fost pentru Ion o ocheadă a prietenei lui. De dragul ei ieșea din casă în toiul nopții, iar în Brooklyn nu era deloc o plăcere să te afli noaptea pe stradă. Acum trebuia să-mi asum și eu riscurile și, abia după câteva minute de extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toată căbălimea internă. În caz invers vom face încrucișări peste încrucișări. Vom deveni primii din lume în chestia încrucișărilor. Și dacă nu vom umple lumea cu integrame și mânji cu aripi să numi spui mie Calu ! Să mai tragem o ocheadă în direcția și către personajele principale de la marginea epopeii noastre copitate. CALACHE BEȘLEAGĂ. 1,73 metri, ochi sașii, fost fără partid,nas turtit din cauză de pumni, ușor șchiop la ambele picioare, făcut armata la marină, fără alte semne particulare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde Vilma se oprise să schimbe ocheade cu un vînzător tinerel. Partea de jos a orașului Îl atrăgea irezistibil pe Julius cu piața plină de fructe și de tot felul de animale tăiate și atîrnate În cîrlige uriașe de măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că abia aștepta să se Întoarcă doamna ca să-i spună, că nu se mai ocupa de Julius cum trebuie, tot schimbînd ocheade cu infirmierul ăsta. Palomino arăta un dispreț olimpian față de toți, nici măcar nu-i saluta. Venea În fiecare zi și stătea ore Întregi În grădină și o dată chiar a uitat să-i facă injecția lui Julius, nerăbdător cum era să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
devreme, cînd plecam de acasă. Plecam din timp, așa că reușeam să fac o abatere. Mă grăbeam după colț. Pe strada Emerald deja puteam adulmeca rîul. Traversam strada și mă străduiam să nu privesc prea intens spre apă, deși, desigur, aruncam ocheade laterale și-mi dădeam seama imediat în ce stare se afla, calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam la podul cel nou, cu lămpi electrice. La mijlocul podului mă opream
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima. Presimți cum lumina ușoară, care îl înveșmânta ca o piele, avea să-l trădeze în curând și ce mai văzu pe sub pleoape fu o dungă de ceață și ceva licăriri, ca inelele unui curcubeu peste apă. Își aduse aminte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rece. Panglica îi alunecase pe ureche. Căpătase aerul acela șui, specific bătrânilor pe care-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-aici. Olga, care dăduse deja pe gât două martini de mere, se aplecă spre Kitty. — Știi ceva? Îi șopti. Mi-ar plăcea să degust și eu un american din ăsta. Își sorbi băutura și linse marginea paharului, aruncând o ocheadă seducătoare spre bar. Kitty era șocată, era doar a doua noapte a Olgăi În New York, departe de prietenul pe care-l adora, și deja era curioasă să Încerce un alt bărbat. — Credeam că vrei să te căsătorești cu Sașa. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]