323 matches
-
de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în urmă, de la Irbis. Zilele s-au scurs în liniștea și bucuria sărbătorilor și pentru "seniori" și pentru "juniori". La juniori, Petre și Camelia observaseră deja "ocheade discrete" între cei doi cavaleri și cele trei domnișoare, Ana neînscriindu-se deocamdată în joc, stând mereu cu caietul de schițe și creionând caricaturi celorlalți, spre hazul tuturor. Petre și Camelia, în sfârșit împreună și cu "copii" alături, făceau planuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sculat din pat. Stănică vorbea familiar, cu pretenții de umor, însă Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea în jos, jenat. Doctorul se așezase îndrăzneț pe scaun și aștepta ca un specialist chemat într-adins. Felix schimbă câteva ocheade cu Otilia. Vădit, amândoi nu înțelegeau ce voiau cei doi musafiri. - Papa, întrebă Otilia, ești bolnav? Tu ai chemat pe domnul doctor? G. Călinescu - Nu, nu, nu, se apără Costache, înspăimîntat la ideea de a plăti vreo vizită. N-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să aducă pe Stratulat, în vreme ce Aglae făcea semn la ceilalți să strângă cărțile de joc. Figura severă, dominatoare a doctorului intimidă pe foștii jucători, așa încît toți rămaseră în picioare, fără a mai face nici o aluzie răutăcioasă. Doctorul aruncă o ocheadă bolnavului și una spre odaie și zise: - Este aici o atmosferă imposibilă pentru un bolnav. Aci doarme de obicei? - Nu, are dormitor. A vrut el să fie adus în sufragerie. - Ei bine, să fie dus în odaia lui. Am să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
estradă. Vedea perfect spre ușa din față, spre ușa din spate și spre bar. Întunericul Îl ascundea, așa că se puse pe privit. Ritualurile de Împerechere la poponari: Priviri, tête-à-tête-uri, afară pe ușă. O oglindă deasupra barului: ciochiștii Își puteau arunca ocheade unul altuia și puteau să se privească În ochi, iar dup-aia să se lase potopiți de emoție. După două ore și o jumătate de pachet de țigări, nici urmă de Bobby Inge. Stomacul Îi chiorăia și Își simțea gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unor ferestre. Toate Închise. Un grădinar lucra În spate, așa că n-avea cum să dea ocol casei fără să fie văzut. O ușă de mașină trîntită. Jack alergă spre una din ferestrele din față: Închisă, dar putea să tragă o ocheadă printr-un spațiu lăsat liber de draperie. Soneria de la ușă; Jack aruncă o privire Înăuntru. Patchett merse pînă la ușă și o deschise. Lynn Bracken Îi aruncă ziarul. Transfocator pe un duet al panicii: mișcări mute din buze, frică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde Vilma se oprise să schimbe ocheade cu un vînzător tinerel. Partea de jos a orașului Îl atrăgea irezistibil pe Julius cu piața plină de fructe și de tot felul de animale tăiate și atîrnate În cîrlige uriașe de măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că abia aștepta să se Întoarcă doamna ca să-i spună, că nu se mai ocupa de Julius cum trebuie, tot schimbînd ocheade cu infirmierul ăsta. Palomino arăta un dispreț olimpian față de toți, nici măcar nu-i saluta. Venea În fiecare zi și stătea ore Întregi În grădină și o dată chiar a uitat să-i facă injecția lui Julius, nerăbdător cum era să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decepționat. Se așeză pe scaunul din fața biroului, Încrucișîndu-și picioarele și lăsîndu-se pe spate. Mi-am smuls privirile de la gîtul ei și m-am concentrat asupra unei pete de umezeală de pe perete. M-am apropiat de fereastră și am aruncat o ocheadă În piață. Nici urmă de Fermín. O puteam auzi pe Nuria Monfort respirînd În spatele meu, Îi puteam simți privirea. Am vorbit fără să-mi desprind privirea de la fereastră. — Acum cîteva zile, un bun prieten de-al meu a aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toți o așteptau și o ghiciseră demult. Din nou prințul se simți șocat; era din ce în ce mai clar că toți începuseră să aștepte ceva de la el, că toți îl privesc ca și cum ar vrea să-l felicite, adresându-i felurite aluzii, zâmbete și ocheade complice. Keller trecuse deja de trei ori pentru câte o clipă și tot cu vădita dorință de a-l felicita: de fiecare dată începuse entuziast și confuz, nu terminase și făcuse repede cale întoarsă. (În ultimele zile, se apucase tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față de Ivan Petrovici, dacă nu cumva față de toți musafirii în general. Prea îl „apucaseră bucuriile“. În sfârșit, Ivan Petrovici începu să-l privească cu și mai multă atenție; tot foarte atent îl studia și „demnitarul“. Belokonskaia îi aruncă prințului o ocheadă mânioasă și își strânse buzele. Prințul N., Evgheni Pavlovici, prințul Ș., domnișoarele, toți întrerupseseră conversația și ascultau. Aglaia părea speriată, iar Lizaveta Prokofievna intrase pur și simplu în panică. Ciudate ființe mai erau ele, fiicele și mama lor: presupuseseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se supere, ceea ce fac alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare: — Aici se află mărturiile puterii noastre. Deschide ușa. Cu Domitia de mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în sfârșit să se ducă. — Unul e deschis și altul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo? întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să comenteze. Și, de fapt, ce-ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult, un mădular bărbătesc? Astea sunt riturile sacre ale religiei romane! Mai aruncă o ocheadă în urmă către lănțugul de scoici înșirate pe un fir de ață. După câte se pare, acum se consideră că și reprezentarea sexului feminin ar poseda aceleași virtuți! — Păi nu e zeul Fascinus protectorul generalilor? întreabă retoric lunganul cu penisurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Procesele nu se judecă în timpul primei părți a zilei, când sunt ucise victimele. Să-l fi auzit cumva Iulia? Ca din întâmplare, aruncă o privire spre grupul format de el și Velleius Paterculus. Se pare că nu i-au scăpat ocheadele focoase trimise spre ea. Își aranjează alene panglicile pe umeri. Rotunjește apoi din guriță și spune tare: — Până la noapte o să dureze împărțitul... Face un gest circular: Vedeți și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea pachetul de Woodbine, implorînd-o, și atunci ea Își imagină locul ei gol din compartimentul aglomerat, cu ofițerul de marină care-i arunca ocheade, cu ofițerul asmatic și fata Înnebunită după cai. — Bine, spuse ea În cele din urmă. Dă-mi o țigară, dar numai un minut. Totuși, trebuie să-mi pun gîndurile În ordine! El zîmbi și mai mult, ușurat, iar dinții Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de comportamentul nostru pueril. — Șapte, șoptesc și eu cînd socru-meu aruncă o ocheadă la decolteul Lisei. Iarăși ne apucă pe amîndouă chicotitul. Dan clatină din cap, prefăcîndu-se serios. — Mai exact, ce vîrstă au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
danseze. N-a trecut prea mult timp. Câțiva ani, cel puțin. Profesorul începe să vorbească despre un articol din Le Monde, ceea ce îl face pe Gittens să se concentreze o vreme asupra lui. Nu înseamnă că nu-i mai aruncă ocheade lui Star. De ce să nu facă un tur al orașului împreună? Ar putea vizita muzeele. — O idee genială, zice profesorul. Astfel începe o dimineață de explicații. De parcă s-ar fi antrenat toată viața doar pentru asta, Gittens pare menit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, acolo, începe a visa cu ochii deschiși. În ultima vreme, ajunsese să se creadă deosebită, avea o oarecare unicitate, se îndrăgostise parcă de propria complexitate, presimțind mirosul greu al succesului. Se credea stăpâna pe ea însăși, își aruncă adesea ocheade în oglindă, deși nu suferea câtuși de puțin de narcisism. -Un lucru nu o să-l pricep niciodată... De ce numai eu trebuie să dorm la ora asta, iar ceilalți nu? Lăură privește în întunericul gol, răzvrătita. Se gândește la jocul și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
însă în ultimii ani ai vieții lui, făceam tot mai puține puncte, pentru că piciorul îi sărea tot mai greu, puteam da și cu barosul. Episodul 157 CONTINUĂ POVESTEA CĂPITANULUI TRESORO După ce străbunicul, nemaiputând îndura la vârsta lui tot felul de ocheade deșuchiate pe care i le făcea Giacometa, tânăra slujnicuță ce-l îngrijea cu speranța că el, așa paralizat cum era, o va lua de nevastă și-i va lăsa ei averea, după ce deci dânsul s-a dus în lumea drepților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bancă. Un spectacol pe cinste. Dacă aș avea spațiu, te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu? Îmi aruncă o ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă pe fața lui cărnoasă. Presupun că ai aflat deja de pariul nostru, nu? James scotea ce era mai rău în mine. —Să te punem într-o cocină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei de șampanie. Mi-a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masa de lucru neuronii, părul, vederea, o parte din suflet, habar nu are că odată isprăvit chinul, la reprezentarea piesei sale, vin persoane, ca scumpa ta soțioară, care nu vrea decât să-și etaleze bunăstarea și puținătatea minții, care face ocheade sau temenele în fața vreunui grangur... Ah, taci, o întrerupse Ovidiu, bătând cu pumnul în masă. Se săltă din fotoliu. Las-o la dracu pe Larisa. Nu mă interesezi decât tu. Îl urmărea cum se plimba furios prin odaie, de parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ba ea părea a fi chiar mai corectă decât mine, își afișa fără jenă intențiile. În mare secret pot să adaug că acolo, de la o masă vecină, mă fixa un individ. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar de la o vreme ocheadele îmi provocau o vie iritare. Până la urmă am reușit să-mi înfrâng starea de nervozitate, m-am întors către masa aceluia, ca din întâmplare, urmărind un grup gălăgios de italieni, dar n-a ieșit nimic din asta. Mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suportul său mediatic decât în cele câteva procente, cinci cu toate, din care PSD-ul o să recupereze jumătate, spun sociologii. Și atunci PSD, prin aripa Iliescu care este a viitorului, a început o lentă dar vizibilă recuperare a „noului“ Vadim. Ocheadele politice aruncate de Rovana Plumb, vizitele lui Cozmâncă la domiciliul tribunului sunt tot atâtea forme de pregătire a opiniei publice. Cu imaginea spălată atâta cât s-a putut de consilierul Eyal Arad, cu bustul ridicat lui Rabin alături de cele mai
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]