352 matches
-
specialul Caleidoscop de la secțiunea grup. Clară s-a desprins dintr-un puzzle mișcător cu o putere fantastică de a reface alte și alte tablouri nevăzute, un caleidoscop pe care l-a învîrtit cu o măiestrie extraordinară Miriam Răducanu și prin ocheanul căruia am văzut figuri minunate. Monologul organizat pe un colaj de texte din Lorca, Maria Tănase, Brecht, Sorescu și E. Peret i-a pus în valoare concurenței puterea de concentrare, o forță de expresie și capacitatea de modificare a stărilor
HOP! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17609_a_18934]
-
închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa nu șovăie o clipă, fiindcă pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-un ochean accesibil celorlalți exclusiv în momente de grație; angelicul Alioșa, cel viteaz și singur, pare a fi creat din resorturile eroice ale retortei iisusiacilor. Viața trebuie iubită în afara logicii, căci ea - de la istericul subteranist vizionar citire - nu are nimic comun cu
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
și căscate". Apa și vântul fac ca acestea să i se amestece cu crengile ,,din vârful coroanei", de parcă stejarul s-ar închirci înfrigurat, ca să ,,își pupe" rădăcinile. Altădată ,,mândria pădurii", arborele cu al său trunchi gol devine - acum - doar un ,,ochean" prin care se vede mai bine sfârșitul. Mistrețul Vasile... ...în contrapondere, un simbol al rezistenței și al supraviețuirii. Conduce turma de mistreți ivită în satul inundat. E un fel de stăpân al locului. Bătrân, șchiop, berc, ,,purtându-și urechile peste
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
de sus, panoramic întregul tablou, apoi regizorul întoarce pe dos imaginea. Astfel, prin acest efect absurdist-suprarealist, avem dintr-o dată imaginea unui oraș de-a-ndoaselea, așa cum Max Blecher survola o întreagă lume printr-o lentilă roșie, o lume sangvină sau printr-un ochean întors. Sfârșitul ne prezintă același survol, numai că de data aceasta în centrul tabloului se află un aurolac care dirijează funambulesc traficul enorm învârtindu-se ca o sperietoare de ciori bătută de vânt în mijlocul vârtejului amețitor de mașini. Filmul lui
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
simțeam cotropit de o admirație ascunsă pentru această femeie în care nu încăpeau umbre și care nu părea să fi fost vreodată muncită de îndoieli. Traducere din franceză de Luminița Brăileanu Volum în curs de apariție la Editura ART, colecția „Ocheanul întors”
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
extraordinar, obsedat de concretețe, comparabil deopotrivă cu Radu Cosașu (în paragrafele analitice) și cu Mircea Horia Simionescu (în cele livresc fantaste). De altfel, o fasciculă din aceste Opere, III, e dedicată corespondenței cu un alt târgoviștean, Radu Petrescu, al cărui Ochean întors îl găsește, pe drept cuvânt, minunat (pp. 269 - 316). La un moment dat se decide chiar (mai mult în glumă, dar, în cazul lui Brumaru și glumele trebuie luate în serios) să scrie un roman polițist, având în centru
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
cimitirul Bellu, din romanul Ce se vede, „negrul cernelii tipografice”. Ce învăluie sau ce dezvăluie acest voal negru? În ceea ce ține de domeniul spiritual, strict literar, își pune problema oportunității publicării unor creații: „Mă întreb dacă ideea de a publica Ocheanul întors și, acum, Părul Berenicei, nu este foarte imprudentă - și sunt sigur că da.” Sub voalul exigenței, specifice scriitorului, se ascunde, poate, refluxul scrisului: „Am șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
altele: ,Din negrele cetăți hitite/ Veni un zvon de zinc și nea/ Arhipelaguri Aramite/ Cu vânturi dulci de acadea// Și de la țărmul mut și rece/ Porni o flotă de mărgean/ Prin valurile sfinți și grece/ Prin ape reci de prin ochean(...)// Asimetrii și asfodele/ Prin margini dure de palat/ Prin turnurile de mărgele/ Infante dulci de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă-n brocard// Când miezul rătăcește-n
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Alexandru Dabija, Valeria Seciu și alții. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spațiul românesc, își va defini alte dimensiuni. Fără stridențe festivisto-bombastice. Creatorii-nucleu ai Teatrului Act învîrtesc cu har, vocație și inspirațiune ocheanul minunat al artei spectacolului. Privind în interiorul lui, vedem chipul acestei structuri atipice, compus și recompus în zeci de imagini colorate și vii, ca țesătura hainei lor de artiști.
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun întregul unui demers regizoral exprimat cu discreție, dar nu mai puțin expresiv. E un fel de dramaturgie și un fel de regie mai rar
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
experiența vieții de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul după care tânjește: Când am plecat spre stelele perene/ ocheane de abis mi-au pus pe gene./ Teamă să n-ai când orizontul piere:/ cerul e-n noi și în apropiere./ Aici și nicăierea și oriunde,/ păienjenișul stelei ne ascunde.// (?)// Eu sunt îmbrățișarea și sunt ceața/ de la pervazul lumii, dimineața
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
a mai da socoteală vreunei autorități de partid sau de stat. i Abrevieri: Astaloș, E: G. Astaloș, Exil, București, 2004; Cazaban, C: Captiv în lumea liberă. Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță, Cluj, 2002; Constantin, D: Ilie Constantin, Dublul ochean, București, 2000; Dumitriu, P: George Pruteanu, Pactul cu diavolul: șase zile cu Petru Dumitriu, București, 1995; Goma, J 1, 2, 3: P. Goma, Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă, București, 1997; Ierunca, T: V. Ierunca
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
că îi este fiu natural, îi cere să-l recunoască, fie și doar între patru ochi. Situația este paradoxală, dar consună cu omul (nu doar personajul) Petrarca, mereu în căutarea căii de mijloc, a filtrului care să amortizeze tensiunile, a ocheanului prin care, doar inversîndu-l, avea curajul să privească în jur. De fapt maestrul se legase de tînărul în deplină sintonie cu el, capabil să-i secundeze erudiția, superior chiar în mînuirea limbii lui Cicero; acceptase pînă și dezinteresul acestuia pentru
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Avem a face cu o provocare adusă lumii materiale, deoarece microcosmul, purtător și el de absolut, se întîlnește cu macrocosmul divin: „O furnică pe Golgota duce o cruce de om”. Poetul nostru măsoară sforțarea, mistică în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
și sticluța de after-shave; nea Gică este și cel mai ,clandestin coafor din lume" realizînd noaptea cele mai complicate coafuri (,cochilii logaritmice/ în toate culorile curcubeului/ pagode sprijinindu-și visele unul de altul. Turnuri care își telescopează singurătatea ca un ochean") pentru soțiile de tenori și fotbaliști pe care tot el îi tunde și îi bărbierește ziua; confesor și prieten de nădejde al tuturor, este ,cel mai bun prieten al omului" și scrie o carte fundamentală, Vademecum pentru frizeri; avînd ,obiceiul
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt,/ el și cu Țepe, balustrada,/ adepți ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simți de parcă-ai fi
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul: "Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecînd, cu gînd abrupt,/ el și cu }epe, balustrada,/ adepț ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă, mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simț de parcă-ai fi
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
de una care respectă ritualul străvechi, tainic, așa cum se întâmplă, probabil din ce in ce mai rar, în satele noastre. Un extraordinar simt al ridicolului îi permite lui Ioan Lăcusta să surprindă "luciditatea" socrului mic, Aurica Drâmbu, care ar vrea să privească cu un ochean "că Columb când a descoperit America" în sufletele invitaților (încep să bănuiesc aici ironizarea disimulata a personajului prozei de introspecție), ticurile verbale, supremul penibil al întregii "mise en scène": ăMaestrul Rosioru lua iar microfonul și-l duse lângă buzele sale
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
conjugate ale emoției justificatoare și ale intelectului deopotrivă circumspect și edificator: "Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale mai Ťdormť ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite". Cu oarecare cochetărie, Constantin Călin întoarce ocheanul exegetic, dorind a surprinde nu un creator "rafinat" prin prisme metodologice, ci unul "primitiv, simplu", capabil a-și înfățișa prospețimea primordială unui receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
o rănită în spate/ și-am să-i învăț algebra pe sergenți, // când tu ai să dansezi fără vreo grijă/ curtata îndelung de-un licean/ de mine se va-ndrăgosti o schija/ și-am să te văd printr-un întors ochean". (Balada veselă pentru tristețea celui plecat la oaste) Sentimentul exilului Tendința poetului de a-si deplânge condiția se agravează odată cu trecerea timpului, ajungând să se manifeste că un reproș adresat întregii umanități. Această tendință îl apropie pe Mircea Dinescu de
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură, ce poate deveni penibilă în fața unor scriitori actuali sau de modă". Cronicarul înțelege că limba, la care se referă Paul Miron, este frumoasa lui limbă românească, de care cititorii Ocheanului și-au putut da singuri seama. Nu înțelege cine a pus-o vreodată în cumpănă cu limba scriitorilor la modă, nici cine ar fi aceștia. Pe deasupra, Cronicarul e nedumerit și de motivul invocat de Paul Miron cînd a venit vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
renunțarea la rubrică: oare cine l-a privit, în România literară sau în România literară cea mare ca pe calul pensionat al regimentului? R.L. s-a simțit onorată de colaborarea lui Paul Miron și regretă renunțarea. Îl asigură pe autorul Ocheanului că alții sînt caii regimentului, nicidecum d-sa. Nu e cazul să-și facă probleme. Sergiu Nicolaescu peste tot După scandalul care a aprins toată presa înaintea zilei naționale, scandal provocat de un parlamentar UDMR și de un primar din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
mai curând zonală. O găsim și ici, și colo, și la București, și la Moscova, și în dreapta, și în stânga axului politic, fără a avea răgaz să o diagnosticăm cum se cuvine. Pusă sub lupă, ea dispare. Nu e accesibilă decât ocheanului (eventual întors). Așa se face că, în urmă cu trei ani, când apărea Născut în URSS, critica a fost integral favorabilă ca verdict, dar în bună măsură confuză ca încadrare. Unii au vorbit despre nostalgia vechiului regim, alții despre ironie
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
se transformă. Marta, prima iubită, primește chipul Dorei, printr-o misterioasă transmutație care anulează timpul (p. 104-105). Radu Petrescu reprezintă cel mai bine intelectualismul artist al prozei noastre contemporane, un intelectualism de sorginte clar proustiană. Referințele cele mai frecvente în Ocheanul întors (1977) sunt frații Goncourt, Flaubert, Stendhal, Proust. El este un izolat prin echilibrul, simplitatea și claritatea pe care le caută, îndepărtate de turbulența și agitația romanului contemporan. Preocuparea sa esențială e analiza pasiunii (în Matei Iliescu, 1970, sau Ce
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
a găsi arhitectura care să rețină mișcarea. Un concurs de proprietăți muzicale, plastice și arhitectonice realizează compoziția. Romanul Matei Iliescu (1970), Didactica nova din volumul de Proze (1971), nuvela O singură vârstă (1975) cu scriitorul Alphonse și reluarea jurnalului din Ocheanul întors (1977) sunt, în fond, variante la un autoportret. Convergențe biografice ale diferitelor ipostaze concură la relevarea unității și conturarea unui univers interior comun. Se pot evoca mărunte coincidențe, dar nu lipsite de importanță: de pildă, preferința pentru aria italiană
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]