404 matches
-
de rai. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea...458. în bocete, toposul „rechemării din moarte” este frecvent folosit: Scoală, mămucuță, scoală, Că ți-a fi destul de-asară! Și-ți deschide ochișorii Și ți-i vedea toți feciorii; Și-ți ridică genele Și ți-i vedea fetele; Și-ți deschide gurița Și-i vorbi cu noi ceva; Măcar două-trei cuvinte, Ca să le ținem noi minte...” ori Să vii, măicuță degrabă! Și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cale: Tinerei voinici, Pe cai povărnici, Pe unde-ați trecut Au nu mi-ați văzut Soțiorul meu Luat de Dumnezeu? Ea face portretul celui pe care-l caută: Fețișoara lui Spuma laptelui, Mustăcioara lui Spicul grâului, Perișorul lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Coaptă la răcoare, Ne-ajunsă de soare. De fulg de ninsoare... Află că soțul mort își aștepta răbdător pătrunderea în paradis, recomandat fiind de facerile de bine din viață: Dragă văduviță, Albă la pieliță, Neagră la cosiță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cronică culturală”, „Recenzii”, „Revista revistelor”. Colaborează cu poezie Nicolae Spătaru, I. Bădărău (Bogdan Istru), George Meniuc, Mihail Curicheru, Elena Dobroșinschi-Malai, S. Popescu-Lupu, Sergiu Matei Nica, B. Frunte; cu proză - Gala Galaction; cu studii, articole, recenzii - M. Curicheru, George Meniuc, Ionică Ochișor (V. Luțcan), Theodor Inculeț, Petre V. Ștefănucă ș.a. Alți colaboratori: Grigore Adam, Gh. V. Madan, Vasile Harea, C. Rădulescu-Motru, Mihai Spiridonică, Nicolae Corlăteanu. A. Cb.
SCOALA BASARABEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289564_a_290893]
-
mult un copil. Dumnezeu i-a îndeplinit dorința și i-a dăruit un copil mic, mic de tot, cât un bob de mazăre. Îl chema Neghiniță. Neghiniță era frumos ca o piatră scumpă și mic cât o neghină. Avea niște ochișori ca două scântei albastre și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păianjen. Scrie două propoziții despre Neghiniță Desparte în silabe. PUIUL DE CĂPRIOARĂ Ieri am plecat cu bunicul la pădure.Sub un stejar mare, culcat pe iarba moale
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
la noi nu-i primblare, nu-i restioran. își bate unul nevasta și hai cu toți să vedem cum o bate. Deodată fata țipă ușor și se strânse de perete. Dintre doi saci ieșise un guzgan cu coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spune tata, mândru nevoie mare. Bunicul a intrat în casă. Mama l-a întrebat dacă nu-i este foame. Ba da! A răspuns el. Dar aș vrea, mai întâi, să mănânc fetița asta mică și drăgălașă. Ia, dă bunicului doi ochișori frumoși! Ochi, spune Sorina. Mm, ce dulci sunt! Și-un obrăjor. O-bă-zoo, repetă fetița. Un năsuc - mai cere bunicul, care, se vede treaba, e tare flămând. Na-țuu! Și gurița. Gu-‘aa! zice Sorina Las-o, n-o mai răsfăța atâta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i asta? Se-aude soneria. Oare au venit? Ce tare-i bate inima! Într-un suflet se-ndreaptă către ușă. Deschide. Ei sunt: mama, tata... Dar pe Sorin nu l-ați adus? Întreabă fetița, după ce, timp de câteva clipe, doi ochișori negri l-au căutat pe mult doritul frățior, însă nu l-au văzut. L-am adus, cum să nu-l aducem? îi răspunde tata. Păi, de ce l-ați lăsat în urmă și nu l ați așteptat să vină o dată cu voi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama. Am spus că trebuie să-l schimb, adică să-i schimb scutecele. Știi, mămică, parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn, la fel ca al meu, ochișorii negri, tot ca ai mei. Cred că frățiorul ăsta al meu o să fie un băiețel cuminte și bun. A trecut vremea. În camera lor, Sorin și Sorina dorm somnul care-i cel mai dulce pentru toți copiii, somnul de după-amiază
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
privind-o tare nedumerit. Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au întristat pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți copii și așteaptă-mă. Eu am să mă duc să-i întreb pe mama și pe tata ce-i cu ea. Da, mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fericită am fost când, din toate păpușile care erau în vitrină, m-ai ales tocmai pe mine. De cum te-am văzut în magazin, am și gândit: ce bine-ar fi dacă m ar lua această fetiță cu păr negru și ochișorii tot negri! Cum mai semănăm! Parcă am fi două surioare!” „Nici nu puteam să aleg o altă păpușică. Tu erai cea mai frumoasă. De-acum încolo, vom fi nedespărțite. Am să te iau cu mine în parc, la film, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în camera copiilor. Mă mușcă, mă ciupește! - spune băiețelul, stând în capul oaselor. E, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz. Fii liniștit, nu te mușcă și nu te ciupește nimeni. Spune, mai bine, ce-ai visat!? Sorin se freacă la ochișori. Îi deschide apoi mari și privește, jur-împrejur, în cameră. Acum, s-a trezit de a binelea. Deci, nimic n-a fost adevărat. Prinde curaj și zice: Am visat că mă mușca o broscuță. Care broscuță? Aici nu-i nici o broscuță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet luminos, își face loc pe chipul ei: Așa că și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se priveau cu ochișori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna pe pușcă; apoi se liniști, pe când Vasile zicea încet: Ia, o biată dihanie mititică... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeienii se așezară pe două rânduri, privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca un ied și ar vrea ca să se culce să viseze numai mied. parcă nu mai am vedere, mi-a furat-o sânul tău, s-a întins o noapte sură peste ochișorul meu. tot visând la mere coapte, ochiul meu lacom din fire, a trecut deja la fapte și citește din psaltire. și gândirea mi s-a rupt mi-am pierdut deja tot eul, tu, căzând pe dedesubt îți sărută țâța zeul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să pățești nimic”. Pesemne știa cu cine are de a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge! Mi-am băgat capul între umeri, cu senzația că la atât trebuie redusă strategia mea. Primul îmi întinse laba, cinste de care nu s-au bucurat nici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
luat-o la vale, cu tot cu amărăciunea de gospodărie a unui rudar. Despre unele consecințe am discutat deja. Cea mai importantă Însă, din punctul de vedere al bogatei noastre istorii, Încă nu a apucat să fie aici evocată. Și asta pentru că ochișorii voștri tâmpi nu-l Îndeamnă pe omul de spirit care sunt la un entuziasm bine stăpânit de luciditate - așa cum s-ar cere unui orator de primă mână. Privirile vă sunt plictisite, vă dau lacrimile de somn, visați la toate prostiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]