405 matches
-
Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
carte în literatura populară românească. Versiunea conține expresii și mijloace stilistice de natură folclorică: „mă usuc ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul nu și-l schimbă”; Imberie este jelit de mama sa ca într-un bocet popular: „Lumina mea, ochișorii mei, suflețelul meu, răzimarea bătrâneților mele vechi”. Unele elemente trimit la tradiții religioase specifice românilor: îndrăgostiții sunt căsătoriți de un mitropolit; crezându-și soțul mort, „egumenița” Margarona îi face „colivă și parastas” etc. Deși păstrat într-un singur manuscris, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
de la Iași, care le oferea un harbuzoi mai greu decît dînșii. Am fost și eu ca voi. Dar voi veți fi și mai și decît mine. Profesori, doctori, savanți mari de tot... Copiii se foiesc agitați și un prichindel cu ochișori de cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor. Mai mîngîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rînd și pînă la urmă îi cade dragă fata și lui Vasile. Cu corpul delict în casă, Vasile prinde și el gustul bătăii și Ileana este servită zilnic cu o porție zdravănă de tot. Floricica s-a născut cu niște ochișori bulbucați exact ca ochii lui Eugen și din acest motiv a crescut fără nici un pic de iubire din nici o parte. Avea fața suptă, privirea veșnic tristă și cute adînci pe fruntișoara ei micuță. Suporta bătaia și niciodată nu plîngea. Părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cît ceri pînă la Residence Perret? Copilul se uită șiret și chibzuiește. Dacă cere prea mult își pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
micuțo? Mama îl iubește numai pe frățiorul meu, că are pielea ca a ei. Dacă și eu aveam pielea albă ca tine, m-ar fi iubit și pe mine. Dumnezeule! Are doar șase anișori. Îmi dau lacrimile cînd îi văd ochișorii gata să plîngă. O mîngîi. Se lipește de mine și simt cum căldura corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui Valentin, declanșând o avalanșă amestecată cu o lumină prielnică în inima lui, iar roșeața purpurie îi năvălise în obraji. Era un tablou dintre cele mai frumoase, dintre cele perfecte. Prin această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece ani. Arăta ca o bilă rotundă. Era ca o chiflă pusă în două scobitori. Ochii aveau o privire puțin dură iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dreapta țin spada... M-ai apucat de bărbie; ții minte? Ștefan, amintindu-și, râde: Te încăpățânai, nu voiai să ridici capul... Deschide ochii, fătuco!" mi-ai poruncit. Râdeai. Deschide-i!!" Și i-ai deschis! Brrr! M-ai fulgerat cu niște ochișori albaștri, plini de ură, să mă bagi în mormânt... Pe frunte ți se prelingea o dâră de sânge închegat, amestecat cu noroi și sudoare. O zgârietură, mă însemnase o săgeată în zbor... Aici, îi pipăie Voichița fruntea, se mai simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Într- una din zile l-am văzut pe tăicuțul cu lacrimi și noi l-am întrebat de ce-i curg lacrimile. Ne-a spus cu cea mai mare durere: “maica se pierde”. Când ne-am uitat la bunica, ea era cu ochișorii închiși, nu s-a mai uitat la noi, iar tăicuțu a aprins o lumânare, i-a pus-o în mânuță și a ținut-o așa multă vreme. După ce și-a dat ultima suflare, tăicuțul a plâns mult și l-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
plăti muzica și lanțurile, bărcile. Noi tăceam, chitic! Doamne, dar sâmbăta era ziua de baie. Cum un lighean mare de tablă îl umplea cu apă caldă și jumătate leșie, făcută de la lemnele arse,ne spala mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru grăsimi, lenjerie cum nu aveam noi acasă, iar școala - uniformă școlară, cărți, caiete și rechizite de tot felul. Parcă îl văd și astăzi pe tăicuțu când a intrat în casă, întorcându-se de unde fusese, negru la față de supărare, cu ochișorii plângând: „nevastă, nu putem da fata la școală, uite ce mi-au cerut...!” Biata măicuță l-a liniștit: „lasă române, că dăm fata la croitorie la Mărioara, și tot o să facă ea ceva”. La toate în școală eram bună, dar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Măicuța se uita la noi, ne-a întrebat cât e ceasul, și-i curgeau lacrimile. Tăicuțu s-a repezit, a luat o lumânare de la sfânta icoană a Maicii Domnului, a aprins-o și i-a pus-o în mână. Deja ochișorii blânzi și frumoși mama îi închisese pentru totdeauna. Tăicuțul înlemnit de durere, la gândul că ce va mai face, ne privea pe fiecare în parte. Seara s-a lăsat încet, nu se îndura de noi să ne mohorască mai rău
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vreau. Helăăău. Băiețaș. Uită-te la mine. Vreau și io o cârjă aicea. Deci. Te uiți la mine. Mă privești fix în ochi și-mi spui așa. A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea. Deci. La mine-n ochișori, da? Și mi spui mie asta. Hă-hă. Așa, ca glumă. Păi am zis că nu ne suspectăm reciproc, da? Asta-i doar o cârjă de probă. E doar așa, pentru mine, nu pentru emisiune. Hai, mă, băiete, că nimeni nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
armadillo din lipsă de costume de Moș Crăciun. Armadillo-ul este un fel de bursuc gri lung de aproape jumătate de metru, din care coada are cam 20 de centimetri, acoperit parcă cu zale din cap până în picioare și cu niște ochișori mici, negri și speriați. Are gheare lungi, aproape cât niște degete, ascuțite, care îl fac foarte talentat la săpat și care, explică Pere, înseamnă că un armadillo nu poate fi ținut niciodată în captivitate deoarece își poate săpa un tunel
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]