268 matches
-
EMMA: Dar... BĂRBATUL: De ce nu? Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori! E rîndul tău. Așa-i la teatru. EMMA: Cum? BĂRBATUL: Ca-n viață! Nu uita că nu tu ești doamna Bovary! Ei sînt! Ei! Ceilalți... Ocnașii, prinții, vecinii bolnavi de dinți și spectatorii ăia de colo, care or să ne foarfece peste un ceas în fața unei cești de ceai! EMMA (ia spada): Ce ciudățenii spui... Și-mi dai și spada asta... BĂRBATUL: E bine să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de transpirație, ca un ocnaș silit să vâslească din greu pe o galeră, cu toate vânturile mării împotrivă. Era parcă prea mult și prea dur. Arm se opri și ea și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele Închisori din țară...? Nu, niciodată...!” Speranță la recurs, amarnică iluzie...! Într’un Stat cu dictatură Totalitară, unde justiția asculta de ordinele poliției nici un judecător nu va Îndrăzni să anuleze o sentință dinainte stabilită...! Adese ori instanța de recurs
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar modul chinuitor În care sunt omorâți și distruși cei 14 tineri legionari, În frunte cu Codreanu, nu are termeni de comparație În toată istoria Terrei: prin strangulare și, apoi, prin Împușcare, având mâinile și picioarele legate cu lanțuri de ocnași. Pe urmă, În groapa comună, În care sunt azvârliți claie peste grămadă, se toarnă vitriol, ca din trupurile lor de mucenici nici oasele să nu rămână intacte. La acest ultim act mișelesc dintr-un spectacol vampiresc, incredibil, dar În Întregime
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mass-media, ar deschide lacătul bunăstării, cu condiția că, pentru a trăi bine, mai întâi trebuie să ne fie rău. În plus, poporul să suporte un canon de a linge sare, și asta, importată! „- Cine să scoată sarea din ocne, când ocnașii sunt la cârma țării?”, este o întrebare și astăzi la modă. Această anormalitate perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt străin în țara mea, dar încrezător în generația tânără, nevoită a lua drumul pribegiei, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Krapptauer zâmbind. — De ce nu l-ai lăsat pe Robert să facă treaba asta? întreabă Jones. Robert era șoferul lui, care aștepta jos în limuzină. Robert era de culoare, avea șaptezeci și trei de ani. Robert era Robert Sterling Wilson, fost ocnaș, agent japonez și Fuehrer-ul negru al Harlemului. Ar fi trebuit să-l lași pe Robert să aducă sus bagajele, zise Jones. Ei drăcia dracului... nu trebuie să-ți riști viața în halul ăsta! — E o cinste să-mi risc viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
da de două-trei ori mîncare unui copil, pe care să nu-l ții ud și să-l scoți după-amiază la plimbare, cînd "doamna" face mîncare, spală, mătură și calcă, uneori chiar și lucruri de-ale "servitoarei", e o muncă de ocnaș. Una din femei, plecînd acasă, i-a spus clar lui Mihai: "N-am auzit să fi murit careva de foame. Cu ce samăn în grădină și mai iau de la colectiv, trăiesc". În clipele de acalmie din familie, cînd Ana uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
când la Heidelberg te declari absorbit de verificarea traducerii lui Heidegger, să ajungi la glorificarea "codului" filozofie. Ceea ce înseamnă că nu mai știu de unde să te iau. Spui că ești liber de filozofie, în timp ce tragi după tine cu alură de ocnaș ghiuleaua Ființă și timp." Observația, având toate aparențele că este întemeiată, ratează însăși "poanta" cărții. Totul, aici, începe cu o boală pe care o numesc "prăbușirea sistemului de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel satisfăcător mica gospodărie. La cel mai mic succes, căpăta foarte mult curaj. Îmbărbătat și plin de speranțe, plecase pentru câteva zile în orașul reședință de județ, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu, iar ocnașii vor muri În fundături. Dar În secolul al XVIII-lea se acoperă douăzeci și șase de kilometri de canale, și asta chiar În ajunul Revoluției. Nu-ți spune nimic?” „Oh, știți, asta...” „Fiindcă vin la putere oameni noi, care știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pământul care erau. În locul Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai Ministerului Adevărului), civilizatorii ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care să le citească singur. Nu puteau ele să înlocuiască cu totul discuțiile lămuritoare, dar în mare parte erau folositoare. Văzîndu-le cum se adunau pe birou de la o zi la alta, recunoștea în sinea lui că era o muncă de ocnaș să le întocmești, niciodată nu i-a plăcut să facă așa ceva, a evitat cît a putut de mult să alcătuiască rapoarte, cîteva cuvinte bine găsite, sugestive, cuprinzătoare, făceau cît zece pagini de poliloghie, dar cu toate astea nu avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am răbdare". Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sânt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: "Ah, ce urât miroși". Și m-a împins în camera de serviciu, ca să nu "împut" toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eu am Început să analizez și fiindcă imaginația mea persista În a vedea drăcovenii În Întuneric, mi-am băgat În beznă chiar imaginația, ca să se uite la mine. Am pus-o să se joace de-a câinele vagabond, de-a ocnașul evadat sau de-a fantoma; și iată că mă văd pe mine Însumi venind pe drum. Imaginea asta m-a calmat -este Întotdeauna liniștitor să te proiectezi complet În altcineva. Am știut că dacă aș fi câinele vagabond, evadatul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde liniștea casnică? Unde muzica, gravura și amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioară netrebnică!" își zise, pe când un domn îl împingea înăuntrul cupeului. Ușa cutiei negre a trăsurei se închise peste cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îți prezinți marfa. Numai că un astfel de jurnal se citește dacă e scris de sinucigaș însuși, și nu de gardianul său. E ridicol! în cazul ăsta va trebui să dispari după publicare, să trăiești ascuns toată viața ca un ocnaș evadat, pentru că nimeni nu se va înghesui să cumpere jurnalul unui sinucigaș în viață. Desigur, cel mai bine ar fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni îți putea înlesni evadarea. Aur avea Zlota, chiar în trupul lui, dar pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
însoțit de gardieni. Să mă apere de pușcăriași. Să-i apere pe pușcăriași de mine. Și m-am ales călăuza noastră. Pot fi sincer. Vă las să vedeți cu cine aveți de-a face. Mihaela Bonațiu, comandantul educativ al secției ocnașilor, mi-a făcut și mie, ca și pușcăriașilor ei, un test. Vi-l pot arăta. Aveți dreptul să-l citiți. Eul social și profesional Ambițios, supraestimare, probabil complexe de inferioritate. Exaltare imaginativă. Conflicte afective (recente sau vechi). Dificultăți de adaptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]