270 matches
-
care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul unui copac, într-o peșteră. La vârsta de 21 de ani, din cauza unei probabile crize nervoase, el fusese înlănțuit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acolo, zise ea. Un prieten de-al unchiului meu a lucrat acolo un timp. Am putea merge la el să-l rugați. Merseră întâi la casa lui Mma Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o mașină trece pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
toate Terra e maternitate Și tot asemeni cimitir De-ai fi-n palat ori coviltir. 24 mai 2004 DE-O VIAȚĂ LUPT De-o viață mă silesc să scriu Chiar dacă-i mediocru, Un vers în care circumscriu Trăiri sfârșite-n ocru. De-o viață lupt, tot lupt, tot lupt, Să scriu cu artă versul, Din stil sublim să mă înfrupt, Să-i văd cu drag și mersul. De-o viață lupt, așa e drept, Nu-i nici o îndoială, Ca scrisul strâmb
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef de cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Calvaire, a zis că preferă pe la gară, dintr-un motiv ecologic absurd ; l-am lăsat s-o ia pe unde voia, am încredere oarbă în transporturile fribourgheze, aș fi putut să nasc și în acel taxi confortabil, cristalin, colorat în ocru. Am făcut destul de mult până la spitalul cantonal, aproape 20 de minute și nici urmă de contracție. Pun pariu că și dacă făceam o oră, tot nu s-ar fi întâmplat nimic. Iată câtă stăpânire de sine în întâlnirea întâmplătoare dintre
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Nodul de lemn pe care îl priveam era oval, pierzându-se difuz la unul din capete. Ultimele cercuri erau late și groase, apoi, spre interior, deveneau mai subțiri, dar în același timp mai clare. Culoarea lor era mai profundă, de la ocru la umbră arsă, iar cercurile din mijloc abia puteau fi distinse unul de altul. Punctul central era alcătuit dintr-o pupilă aproape neagră, care îmi susținea privirea în continuu și cu gravitate. Adesea m-am întrebat: A cui mână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că trebuie să explic. „Brânza de dragoste“ se face doar în interiorul Västerbottenului. Eu o cumpăr în borcane mici, din cele legate cu inel de cauciuc, de la oamenii de la munte. Amintește de messmör, dar este zgrunțuroasă ca marțipanul. E colorată în ocru, miroase ca un pesmet proaspăt prăjit și are gust de Cola. Trebuie s-o încercați o dată!) Dar se întâmplă să inventez străini, spune Manfred Marklund. Când e vorba de străini, nu trebuie nici o dovadă. Pot să apară în Lillsjöliden sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o privire că descrie speranța și dorința de viață. Am închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba era o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
coapse, în poală. Nestor îi observă culoarea pielii și găsi, c-un zâmbet interior, că nu amintea câtuși de puțin de ciorapii bej pe care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era de un ocru perfect natural. Mda, vorbi singur Nestor, industria manechinelor a evoluat spectaculos. Deodată își întoarse privirea în lungul pasajului și îl zări pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inelul. Dante se pregătea să replice când atenția Îi fu atrasă de ceva care zăcea pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și o luă ca să o vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru că ar fi vrut să i-o smulgă din mână, dar mai apoi se reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
turiști încă din anii ’30. Era un mozaic în stil romanic, absolut intact, întinzându-se pe zece metri în lungime și cinci în lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele plăcuțe: galben, verde, ocru, maro, un roșu intens ca vinul, o nuanță mai aspră, precum cărămida roșiatică, însoțită de negru intens, alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
roabe, lopeți, alte unelte, grămezi de pietriș de râu, saci, cărămizi, un zid ridicat până la Înălțimea unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat, ocru, lutos. Se construiesc blocuri pentru intelectualii satului (deci și pentru mine!), un dispensar și o creșă. S-ar putea, așadar, panorama peste toate acestea și abia la urmă de tot, după un colț al construcției deja Începute, aparatul ar descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
genieri ridicară scuturile dreptunghiulare și se așezară repede într-un dispozitiv care se termina la extremitățile celor două șanțuri. Rapid, se formară trei linii de câte douăzeci de oameni. Strânseră la piept scuturile, alcătuind un zid a cărui culoare - un ocru intens, pe care se desena acvila în două nuanțe de albastru - se distingea limpede pe întinderea uniformă a câmpiei. Quazii înaintau. La auzul urletelor lor, Valerius îngheță. Îi văzu pe cei care se ocupau de care cum vărsau conținutul coșurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea de jos vopsită într-un albastru intens și capitelurile în ocru. În liniștea ce domnea acolo se auzeau doar țipetele stolurilor de rândunele care zburau pe deasupra pajiștii. Antonius se opri în fața unei statui a lui Isis, al cărei cult era legat de activitatea sportivă. Fu fermecat de privirea enigmatică a zeiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Celine, una gri-perle, parte peste parte, de la Calvin Klein, și o alta neagră, din piele Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crede el, "emancipată din punct de vedere sexual": Leslie Lapidus. Întinsă plină de voluptate pe nisipul cald și purtând un costum de baie îndrăzneț din nailon alb, care îi pune în valoare picioarele "bronzate, de culoarea caisei, cu nuanțe de ocru", cu un abdomen de culoarea mierii și niște sâni cu rotunjimi delicioase, pare a fi, scrie Stingo, o "drăcoasă de nimfă". Fiecare părticică a ei o evocă pe frumoasa Lotis, după care tânjea atâta Priap, zeul fecundității cu mădularul imens
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-a treisprezecea poezie tot ție ți-o închin/ din jilțul meu înalt de lut aprins de ape/ în care viețuiesc treizeci de morți/ cu cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngropat cu fața spre sud, sud-vest sau sud-est, după "mersul soarelui", această legătură mitică simbolizând renașterea și reînvierea morților.304 Tot ca simbol al continuării vieții pe lumea cealaltă, sau a revenirii la viața terestră, se practica și înmormântarea cu ocru roșu care se presăra pe trupul mortului, ca substitut al sângelui ca semn vivicator.305 Lumânarea de ceară, aprinsă, este pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]