582 matches
-
strategiile impuse epistemologic: metafora-titlu este o unitate bimembră, oferind prin prefixoid informații de natură conceptuală, iar prin logos, ordinea proprie gândirii omului de știință (filologie, biologie). Diferențele de strategie sunt impuse de raportul dintre general și particular. Judecate după criteriul ocurenței și al dispersiei - în limbajul medical, formațiile cu logos sunt constructe generice ale subdomeniului: reumato+logie, cardio+logie, entero+logie etc. Observăm din exemplele date că logos reprezintă unul dintre numeroasele elemente lingvistice prin care un domeniu științific interacționează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
seme. Extinderile de sens pot indica dinamica ontologică ("biologia dezvoltării"), nivelul la care se studiază materia (biologie moleculară/ biologie celulară), dimensiunea (microbiologie / macrobiologie) etc. "Biologie" dispune de o mare capacitate primară (cf. gr. βίος, -ου) de combinare. Raportate la criteriul ocurenței și al dispersiei, formațiile cu "bio-" formează aproximativ 40 de constructe cognitive binare și/ sau de metafore terminologice polilexicale pe care le regăsim în limbajul medical european, dar și în alte domenii specializate: bioluminiscență, biomasă, biomaterial, biomecanică, biomedicină, biometrie, bionică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
national; cf. lat natio-onis;) și derivatele acestuia: naționalitate (fr. nationalité; es. nacionalidad; en. nationality), naționalizare (fr. nationalizasion; es. nacionalizacion; en. nationalization); etatizare. Paradigma compuselor cu euro- deosebit de productivă în limbajul economic al secolului al XXI-lea, dacă judecăm după criteriul ocurenței și al dispersiei - însumează termeni motivați prin varietatea registrelor semantice și tematice - de regulă, izomorfi - și impune un nou tipar lingvistic de interdisciplinaritate. Tipologia acestor termeni- blitz ai globalizării, creată după model greco-latin prezintă interes în ceea ce privește ocurența factorilor socioculturali în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
judecăm după criteriul ocurenței și al dispersiei - însumează termeni motivați prin varietatea registrelor semantice și tematice - de regulă, izomorfi - și impune un nou tipar lingvistic de interdisciplinaritate. Tipologia acestor termeni- blitz ai globalizării, creată după model greco-latin prezintă interes în ceea ce privește ocurența factorilor socioculturali în limbă: "în cea mai firavă manifestare de activitate intelectuală, în limbă, scria Antonio Gramsci, este cuprinsă o concepție despre lume: "limba conține elementele unei concepții despre viață și cultură" (A. Gramsci, 2001, în A.C. Jeffrey, S. Seidman
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
stilului; - nivelul lexicosemantic se remarcă prin limbajul denotativ, cu enunțuri obiective, impersonale, printro terminologie specifică (adecvată ariilor funcționale: juridică, administrativă, economică, politică, diplomatică ș.a.); creația lingvistică este eliminată în favoarea stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic; - nivelul morfosintactic este caracterizat prin ocurența mare a verbelor (la indicativ sau infinitiv, la diateza reflexivă și pasivă)/a expresiilor verbale impersonale, a unor adverbe specifice (obligatoriu, permis, interzis, efectiv, corespunzător etc.) sau a locuțiunilor prepoziționale (cu privire la, în funcție de, în raport cu, față de, în afară de, în decurs de, în vederea, referitor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în eufonie sau rupturi de ritm, rime complexe etc., este dublat de nivelul grafematic (versul alb, versul spațial etc.); - nivelul lexical orientează deliberat limbajul spre polisemie maximă, conferind un carac ter deschis semnificațiilor; rețele lexicale tematice, câmpuri semantice, termeni cu ocurență rară; - nivelul sintactic: structurarea riguroasă a textului, astfel încât fiecare secvență textuală participă la relevanța estetică a creației; procedeele și figurile de construcție au rol definitoriu în producerea semnificației (recurența, simetria, dislocarea, elipsa, opoziția); - la nivel stilistic, „sub acțiunea principiului metaforic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
constă în redarea în stil direct a unei replici mai ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată prin elemente paraverbale specifice vorbirii directe (nivel fonetic), prin ocurența indicilor persoanei I, prin topică afectivă și mărci ale oralității (nivel morfosintactic), prin limbajul expresiv, individualizat stilistic (nivel lexicosemantic și stilistic). În funcție de strategiile discursive adoptate, monologul poate fi: explicativ, argumentativ, asertiv, descriptiv, narativ, eseistic etc. - În opera epică bazată pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
între două expresii referențiale dintr-un discurs, care face ca identificarea corectă a referentului celei de-a doua expresii (numită expresie anaforică sau, pe scurt, anaforic) să fie condiționată de prezența primei expresii (numită antecedent) în cotext (textul care precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice al căror referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele care nu au autonomie referențială (pronumele). După J. C. Milner, pronumele trimite la referent doar datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul. Abordarea textuală nu poate explica nici ocurența unui pronume care nu are antecedent (de exemplu ăștia într-un enunț ca Ăștia iar au scumpit pîinea sau el folosit ca deictic, într-un enunț însoțit de un gest spre o persoană, cum ar fi El vine cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronume care nu are antecedent (de exemplu ăștia într-un enunț ca Ăștia iar au scumpit pîinea sau el folosit ca deictic, într-un enunț însoțit de un gest spre o persoană, cum ar fi El vine cu noi!), nici ocurența unui pronume care are ca antecedent un alt pronume (Dacă cineva 1 știe adevărul e bine ca el1 să-l spună!) și nici evoluția referentului la care trimite pronumele (Luați un pui grăsuț și proaspăt 1, curățați-l1 bine, tăiați-l1' în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dacă cineva 1 știe adevărul e bine ca el1 să-l spună!) și nici evoluția referentului la care trimite pronumele (Luați un pui grăsuț și proaspăt 1, curățați-l1 bine, tăiați-l1' în patru, condimentați-l1'', rumeniți-l1''' bine, serviți-l1'''' cu o salată.; ultima ocurență a pronumelui personal nu trimite la un referent identic cu cel la care trimite antecedentul un pui grăsuț și proaspăt.). C) Abordarea generativă propune de asemenea o analiză a relației între pronume și antecedent realizată la nivel strict lingvistic. Definirea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subsecventă sau, pe scurt, subsecvent, și putînd fi un substantiv, un pronume, o sintagmă, o frază), astfel încît expresia cataforică introduce în discurs o reprezentare mentală a unui referent a cărui identitate nu este determinată pe deplin decît în momentul ocurenței subsecventului. De exemplu, în enunțul următor nu se înțelege complet care este referentul pronumelui o (cataforic) decît după apariția sintagmei autoritatea totală (subsecvent): Pentru cel ce o1 exercită, autoritatea totală 1 e un risc. Deși analizată de obicei împreună cu anafora
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să interpreteze referențial un cataforic cunoaște sau măcar bănuiește care este intenția informativă globală a discursului construit de locutor. Adesea, genul textului influențează disponibilitatea interlocutorului de a accepta sau de a refuza "suspansul" identificării referențiale pe care îl implică orice ocurență a unui cataforic. Astfel, un cataforic poate fi perceput ca ambiguu și neadecvat la începutul unui text administrativ sau juridic, dar normal, ușor de acceptat și de interpretat la începutul unui text literar: [Ø]1 Putea fi văzută în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin consubstanțialitatea comportament social /comportament lingvistic și, din această perspectivă, poate fi interacțională, dar și ilocuționară. V. etnometodologie, ilocuționar, interacțiune, schimb. KERBRAT-ORECCHIONI 1995, 1996; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2004; GA 2005. LC COOCURENȚĂ. Dacă ocurența este prezența unui element al limbii într-un enunț, coocurența, prin însăși structura termenului, indică prezența în același context sau enunț a unor elemente distincte (de obicei cuvinte). De aceea, se poate afirma că anumite cuvinte sînt coocurente unul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiza distribuțională, deorece permite determinarea vecinătăților sau contextelor elementelor avute în vedere, denumește totuși un concept destul de vag, în măsura în care nu precizează natura relației dintre elementele coocurente. Există, de aceea, un aspect al analizei discursului care are drept fundament coocurența sau ocurența fiecărui element (cuvînt) în funcție de ocurențele celorlalte elemente și care poate avea reflexe și în statistica textuală, atunci cînd se urmărește prezența simultană (dar nu în mod obligatoriu învecinată) a ocurențelor unor forme într-un fragment de text sau într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vecinătăților sau contextelor elementelor avute în vedere, denumește totuși un concept destul de vag, în măsura în care nu precizează natura relației dintre elementele coocurente. Există, de aceea, un aspect al analizei discursului care are drept fundament coocurența sau ocurența fiecărui element (cuvînt) în funcție de ocurențele celorlalte elemente și care poate avea reflexe și în statistica textuală, atunci cînd se urmărește prezența simultană (dar nu în mod obligatoriu învecinată) a ocurențelor unor forme într-un fragment de text sau într-un discurs. Din această perspectivă, colocația
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aspect al analizei discursului care are drept fundament coocurența sau ocurența fiecărui element (cuvînt) în funcție de ocurențele celorlalte elemente și care poate avea reflexe și în statistica textuală, atunci cînd se urmărește prezența simultană (dar nu în mod obligatoriu învecinată) a ocurențelor unor forme într-un fragment de text sau într-un discurs. Din această perspectivă, colocația ar fi un sinonim pentru coocurență sau, mai degrabă, o specie a ei. Totuși, F. J. Hausmann a stabilit că, din perspectivă discursivă și, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se reperează toate dubletele de cuvinte existente. Rezultatele sînt contabilizate cu indicarea frecvenței fiecărui cuvînt și tuturor aparițiilor de cupluri, adică de întîlniri între cuvinte, ce reprezintă cofrecvențele caracteristice textului sau textelor analizate. Apoi, se poate realiza o raportare a ocurențelor totale ale fiecărui cuvînt la cele care privesc diferite combinații ale lui, la coocurențe, prin urmare. În sfîrșit, se pot lista coocurențele reținute pentru un anumit scop sau în funcție de cofrecvențe, se pot obține indici de probabilitate sau se pot realiza
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost folosite în diverse abordări ale textului /discursului, de la cele strict lingvistice, la cele deschise spre parametrii contextului socio-istoric. O analiză lexicometrică viabilă este condiționată de respectarea unei serii de reguli: invariabilitatea unității de numărare, existența unor cantități semnificative de ocurențe, posibilitatea comparării și interpretării rezultatelor. Analiza lexicometrică a unui corpus necesită trei etape pregătitoare: 1) construirea unui corpus închis de texte, 2) alegerea și decuparea lanțului textual în unități adecvate, care vor rămîne stabile pe parcursul analizei și 3) compararea rezultatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De los problemas de una lingüística del hablar", din 1956, simultan cu apariția, în peisajul științelor limbii, a analizei discursului (deceniul 6 al secolului al XX-lea). Unii cercetători au emis opinia că, în vreme ce reprezentările semantice definesc textul ca o "ocurență comunicațională", lingvistica textului este o pragmatică textuală. În acest mod, lingvistica textuală devine un auxiliar al analizei discursului, avînd un corpus de concepte proprii și întrunind lucrările despre macro-sintaxă, despre anafore, despre conectori, despre timpurile verbale, despre elipsă etc. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestei operații este inventarierea segmentelor repetate, pentru care s-a recurs la ajutorul caculatorului și, în acest caz, s-au stabilit cîteva chestiuni de principiu, precum folosirea mijloacelor grafice, realizarea unor programe informatice și a unor metodologii de determinare a ocurențelor. V. coocurență, lexicometrie, secvență, specificitate. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN SEGMENTARE GRAFICĂ. Punctuația poate fi considerată un fenomen de segmentare grafică a lanțului verbal scris, fiindcă ea furnizează instrucțiuni pentru construcția sensului prin decuparea și regruparea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de lungimi diferite nu reprezintă ceva relevant, dacă nu li se adaugă probabilitatea asociată în fiecare dintre textele ce compun corpusul, adică proporția care le revine atunci cînd sînt plasate în universul tuturor distincțiilor posibile. Pornind de la cantitățile cunoscute (numărul ocurențelor în corpus, numărul ocurențelor în text, frecvența totală sau parțială a cuvîntului), ordinatorul construiește mai întîi, printr-un calcul și pentru fiecare cuvînt din corpus, ansamblul combinărilor posibile și apoi determină locul pe care îl ocupă în ansamblu din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă ceva relevant, dacă nu li se adaugă probabilitatea asociată în fiecare dintre textele ce compun corpusul, adică proporția care le revine atunci cînd sînt plasate în universul tuturor distincțiilor posibile. Pornind de la cantitățile cunoscute (numărul ocurențelor în corpus, numărul ocurențelor în text, frecvența totală sau parțială a cuvîntului), ordinatorul construiește mai întîi, printr-un calcul și pentru fiecare cuvînt din corpus, ansamblul combinărilor posibile și apoi determină locul pe care îl ocupă în ansamblu din perspectiva frecvenței. Dacă proporția este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu care operează lexicologia statistică, vocabula a fost considerată ca reprezentînd o "unitate lexicală actualizată într-un discurs", adică în vorbire, opunîndu-se astfel lexemului, care este o unitate virtuală ce ține de limbă și este încadrabilă lexicului. Termenul vocabulă desemnează ocurența unui lexem particular în discurs, însă el este folosit mai mult în domeniul restrîns al statisticii lexicale, dezvoltate de C. Muller, în 1969. Astfel, într-un enunț precum Un mic obstacol nu poate produce decît un mic disconfort, ce conține
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel mai mult. Atît fenomenul de creare, cît și utilizarea frecventă a figurilor semantice, printre care un loc deosebit îl dețin structurile metaforice, metonimiile și sinecdocele, sînt mai bine reprezentate în subtipul de vulgarizare și în cel didactic. Trebuie remarcată ocurența unei categorii aparte de metafore și metonimii, cele grafice, care completează lingvisticul. Vulgarizarea presupune adaptarea structurilor discursive pur științifice sau de cercetare la un alt tip de destinatar, care deține o cunoaștere de specialitate limitată și care nu poate completa
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]