404 matches
-
ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost primiți, provizoriu, de mătușa Irina, mai târziu, iarna, am găsit două odăițe unde ne-am așezat sărăcia. Și aici câștigam câte ceva, îndeosebi cu mici portrete, asta ne mai îndulcea traiul și începusem a pune bani deoparte cu gând să mă întorc la școala de la Iași. Iarna din 1916-1917 a fost de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
rând, pare că eram căzut din nouri. A urmat splendoarea și tristețea solemnă a toamnelor în locul unde era hărăzit să trăiesc. Pe acolo, la noi, toamnele sunt ca un imens oftat al naturii. Aici, la Huși, atelierul meu era o odăiță de 4 x 3,50 m. Cum am spus, câtăva vreme după întoarcere nu am lucrat, lăsând să se stratifice cele ce văzusem. Cu unele lucrări ce le pictasem înainte de plecare și cu ce am lucrat până în primăvara viitoare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin apartament, până la odăița ei. Acolo mi-a spus să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala din pricina foamei, a goanei bezmetice prin încăperi și a tot ce văzusem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
săriră drept în picioare, mai, mai să răstoarne măsuța cu cafele. — Dacă nu mă credeți, veniți în sală, caleașca după socoteala mea trebuie să se întoarcă spre Curte cu sfinția sa. Stolnicul și spătarul se îndreptară spre ușă ca să părăsească discreta odăiță, dar Hamie făcu spre primul ministru un gest care însemna că așteaptă să-i fie plătită consumația. Brâncoveanu scoase punga, Hartofilax ieșea și el după cei doi Cantacuzini, mâna cu cele două monede tocmai atingea mâna umedă și rece a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan se ridică din pat și se uită pe fereastră; încă nu se luminase de ziuă. Candela de la icoană arunca lumină prea puțină, așa că Ștefan apropie de flacără o lumânare din sfeșnicul cu două brațe de pe masă și o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era așezat sfeșnicul. Ștefan o privi, zâmbi și căută grăbit în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum... Unsprezece copii sănătoși, mare minune. În macorteață, amestecul de plante uscate deveni un praf cenușiu, Pylarino luă între două degete câteva fire, aduse particulele aproape de ochi, le examină atent și rămase mulțumit. Se îndreptă de spate și ieși din odăiță să caute rachiul de care avea nevoie. În timpul cinei, din colțul lui unde sta nebăgat în seamă printre dregători de rangul trei, observă surprins că domnul, cu un zâmbet amabil pe față nu mânca aproape nimic, teancul de talgere din fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de spinare cu un oftat și părăsi rapid încăperea, ca să se întoarcă într-o clipă: — Du-te, e singură. Țiganca a plecat să fiarbă ierburi. Când a intrat, până să se împace cu întunericul, n-a văzut nimic, apoi, în odăița în care nu era alt mobilier în afară de patul mare cu polog din pânză subțire de borangic, a văzut-o pe doamna Marica și ea cernită stând în fața icoanei și la lumina puțină a candelei citind ceva într-o carte. — Sărut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oameni mari. Apoi prin faptul că făceam un lucru nepermis de școală. După aceea prin ceva "nou", "străin" - și, în sfârșit, prin intimitatea și ridicarea sufletului la un diapazon mai înalt, când ne găseam toți, departe de lume, într-o odăiță mobilată ca în vremea veche. Era o crâșmă cum nu mai sunt, ca hanurile de la drumul mare, ca acele hanuri pe care le-a idealizat Sadoveanu. Odată, când ne-am întors în Bârlad după Crăciun, am adus, unii dintre noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
casă care era cu două odăi despărțite de un hol mare; în față, acoperișul de la cerdac se sprijinea pe niște deregi; casa era dispusă perpendicular pe stradă; apoi, paralel cu strada, din colțul casei pornea un cat de vreo cinci odăițe în care soții Ionescu țineau în gazdă studenți veniți la studii la facultățile din Iași. În fața casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era dispusă perpendicular pe stradă; apoi, paralel cu strada, din colțul casei pornea un cat de vreo cinci odăițe în care soții Ionescu țineau în gazdă studenți veniți la studii la facultățile din Iași. În fața casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul din scânduri și din metru în metru, copăcei de liliac, ce înflorea primăvara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-o parte, verde, cu ochii tăiați sub sprâncene foarte negre, acum îl urmărea pe omulețul din pat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care este fățărnicia. 2. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 3. De aceea, orice ați spus la întuneric, va fi auzit la lumină; și orice ați grăit la ureche, în odăițe, va fi vestit de pe acoperișul caselor. 4. Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic. 5. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
gândul purtându-l la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-o desfătare spirituală rară. Pe chip si în ochii umezi, avea întipărită o tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală de o rază lată de lumină, venită de foarte sus, de la un geam zăbrelit. Raza răspândea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla un mare Ferometal de unde se puteau cumpăra tablă, cuie, lanțuri, dar și vaze și pahare pe care erau lipite abțibilduri cu păsări multicolore. Mai încolo, după o odăiță minusculă în care, în vitrină, luminată puternic, o femeie grasă în verde remaia ciorapi de nylon, era o hrubă sinistră unde se vindeau pânzeturi de in și cânepă și covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva malefic... Hai să ți-l arăt. Te ridici de lângă mine și aprinzi lumina. Simt o durere vie, usturătoare în pupile și, după ce scot capul de sub cearceaf, te văd ca într-o mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul de pe măsuță în care acum nu mai sânt decât două mere, scrumiera în care se înnegresc vreo trei cotoare, râșnița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și mii de pagini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera. Ce să faci într-o odăiță înghesuită, cu sobă de teracotă, pat și aproape nimic altceva? Nu știam pe atunci un adevăr pe care accesul la REM mi l-a revelat cu forța evidenței și pe care n-o să-l mai uit: cu cât spațiul acțiunii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Piața Romană, adică în plină forfotă - unde mai pui că ferestruica mea era chiar în colț, spre bulevard. Cine trecea, arunca un ochi, striga sau bătea la geam și, gata, nu mai eram singur. Mulți s-au perindat în miraculoasa odăiță din Ana Ipătescu. Bineînțeles, ca din întâmplare, primeam și vizite care-mi dădeau imediat de bănuit că sunt suspectat, dar, ce să zic, chiar în cur mă durea! Eu mă simțeam liber, lumea se schimbase cât de cât, iar autoritățile
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că nu mai avea putere. — Ești o prostuță, draga mea, dacă te frămânți atîta... Cum toți erau pe jumătate răzvrătiți În palat, nimeni nu se Împotrivi cînd Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l pe unchiul Juan Lucas: oamenii ăștia sînt o problemă. Cumperi o hardughie din astea gata să se dărîme, ca să construiești un bloc și trebuie să aduci armata ca să-i scoți pe chiriași, nu vor să se dea duși din odăițele lor pentru nimic În lume. Julius pășea liniștit pe coridorul de la etaj, privind la „vestibul“ și gîndindu-se la fetele de la școală, sînt elevele de la școlile de stat. „Ah, spuse unchiul Juan, fandositele astea sînt cele mai bune secretare. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a apucat-o pe un drum greșit. Frau Proserpina e o nulitate! A fost o mare profesoară, dar acum e o nulitate! Și tu nu trebuie să fii victima ei! Nu-i destul că sînt eu victimă?! Mie Îmi subînchiriază odăița aia mizerabilă În care stau și vrea să mă azvîrle În stradă fiindcă nu pot să-i plătesc mai mult... Pe seama ta și a mea vrea să Întrețină... vrea să Întrețină... Tu probabil că ești un copil bogat... De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]