5,469 matches
-
Locuia într-o casă veche cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat îngust de schimnic vârât într-un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat îngust de schimnic vârât într-un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare cu miezul dulce, zemos, alteori
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru (monolog) Bă!, țipă deodată îngerul mototolit, bagă-ți mințile în căpățîna aia a ta de zahăr cubic și fă-le ghem de împletit chestii în trestii. Și mai slăbește-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă demențial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
ascunde nevinovăția sub așternuturile roase până la urzeală, umezindu-i îngrijorată fruntea arsă de febră, întrerupându-i delirul ca să-l silească să înghită, până la ultima firimitură, puțina mâncare pe care generozitatea grosolană a hangiței neplătite de multă vreme o aduce în odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație, până la nebunie, egoistă renunțând la hrană ca să se înfrupte copios din exaltare și din iluzia că-și poate salva fiul, dar păstrându-și, chiar și atunci, chiar și acolo, mândria nemăsurată, pregătită să moară
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur ușor dezabuzat dar încă om în toată firea în timp ce grădina își mîngîie florile de lînă iar pe covorul din odaie cresc flori adevărate parfumate. Timpul mort și Timpul viu Pentru Timpul mort e prea puțin loc în viețile noastre Pentru Timpul viu e prea mult cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare cel de-
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
și tu două obiecte umile ce-mpiedică lumea a se desface-n bucăți). Șterge Soarele de praf Șterge Soarele de praf ca pe o mobilă lustruiește-l cu gîndul în altă parte apoi deretică-n continuare fă ordine în restul odăii năpădit de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la fereastră privește copia de pe cer a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la fereastră privește copia de pe cer a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni proaspete în piața centrală a Tîrgului o statuie umflată cu pompa de-un ciclist veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități Nu știi
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Ion Murgeanu Alegorie Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac. Aș ieși afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie, să-i întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
cred? Asemeni ție nu mai sunt, oricum! în fața lor să spun că fața Ta e, Ar însemna să te adun din fum, Din sânge, din frânturi, din măruntaie. Mă înspăimânt știind că chiar acum Când scriu, în pacea nopții din odaie Ai tăi, doar ești în ei, apar, duium, Să spulbere, să ardă și să taie. Ori nu ești Tu acel ce i-ai făcut Ori nu sunt ei acei trimiși să poarte Cu duhul Tău, făptura lor de lut, Oricum
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
decât atât (după cum dau mărturie Mariana Marin, Nora Iuga etc.), pentru Virgil Mazilescu colegii și comesenii săi scriitori constituiau un foarte necesar auditoriu, în fața căruia el își șlefuia oral poemele. Ei erau un fel de gueuloir, cum numea Gustave Flaubert odaia unde el își citea și recitea, urlând (en gueulant) manuscrisul în lucru...
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
pentru ca ei să se poată căuta prin labirinturile cele mai întortocheate ale sîngelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt spiței - dar înainte de a ajunge la versul final, înțelesese deja că nu va mai ieși niciodată din odaia aceasta, căci stătea scris că cetatea mirajelor va fi ștearsă de vînt și alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat cu descifrarea pergamentelor și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
spre ținutul barbarilor. stau lîngă mangalul stins și privesc cerul ca o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului lor: ,despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor". 8 ne culcăm în poeme ca-n odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grindă. puterea putrezește în brațele femeii, bărbatul adulmecă mirosul de pînză jilavă al morții. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic. 9 ți-
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul la maximum, am citit un
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Și pe copiii din leagăn/ I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci de martiri,/ În Ujz al Dardaniei,/ Pentru onoarea Albaniei.” (La culele lui Gashi). Greu drumul străinătăților, plin de necunoscut dar mereu prin colbul amintirilor... „Merg jur-împrejur,/ O odaie necunoscută,/ O fereastră mică,/ Poarta în fața ei...// Pe pervaz păsările,/ Cântă neîncetat/ Piu-piu și fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
în cartierele mărginașe din marile orașe începu să se propage, viguros și implacabil, un ritual păgân păstrat în memoria ancestrală a omenirii de pe aceste meleaguri. Gardurile sunt furate apoi sacrificate prin ardere în vatră. Pe timpul sacrificiului femeile umblă bezmetice prin odaie incantând blesteme, în timp ce bărbații privesc extatic la flăcări și înjură cu mult talent, aproape neîntrerupt. Solicităm guvernului măsuri drastice pentru a elucida acest tenebros mister și, pe cât posibil, să-i readucă pe rătăciți la calea cea dreaptă a suferinței fără de
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
mai reușite vacanțe, în timpul cărora trăise cele mai plăcute momente pe care le petrecuseră vreodată împreună. Trecuseră șapte ani de când tatăl său citise povestea care obținuse premiul acela. Ea se găsea în cartea de care dăduse căutând alte cărți în odaia de altădată a băiatului. De îndată ce văzu cartea, știu de unde venea povestea. Un sentiment de familiaritate prelungită îl cuprinsese. Răsfoia cartea și ea era acolo, neschimbată, cu același titlu, într-un volum de nuvele foarte bune, aparținând unui scriitor irlandez. Băiatul
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
treizeci de metri pătrați de podea așternuse ziare, peste acestea turna un strat gros de o palmă de tutun. Turna deasupra cumarină, iar peste amestecul rezultat mai punea un rând de ziare. Soarele bătând pe ferestruicile de pe două părți ale odăii, preparatul putea fi folosit după un număr rezonabil de zile. Foițele - Job! - se fabricau din orez! Se știa și atunci că fumatul este nesănătos, în linii mari avertismentul era cam același ca în zilele noastre. Dar erau de înfruntat primejdii
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]