437 matches
-
ce mai știi despre acest loc. --Mai știu că la 2 mai 1740 (7248) Grigorie Ghica voievod spune că “de acum înainte poslușnicii sfintei Mitropolii se vor afla într-aceste sate (satele Mitropoliei n.n) purure să fie păziți și odihniți... și nici odată cu nici un fel de angării... asupra lor să nu adaogă”. Apoi vodă se plângea că “Din întâmplările vremurilor ce au venit asupra acestui pământ, aflându-se sfânta Mitropolie foarte stricată din jaful oștilor moschicești, iarăși moschicești, și mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îmbrăcat și m-am dus să-mi îndeplinesc misiunea. Am întors o nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși e încă în pijamale, arată uimitor de odihnită. E evident că nu și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înmormântarea tovarășului Mao. Am găsit în cutie o nouă scrisoare de la Joint. Puteam pleca în America. A doua minune. În noaptea dinaintea plecării, n-am fost în stare să dorm. Și dinadins ne băgaserăm devreme în pat, ca să ne trezim odihniți. Pietro și familia Flumian găsiseră cu cale să ne urmeze exemplul, fiindcă în dimineața următoare voiau să ne conducă la aeroport. Pentru ultima oară ședeam împreună în jurul mesei, pentru ultima oară tata îl vorbise de rău pe papa și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tăi? — Trebuie să se trezească și ei. — Toți am dormit. De aceea era atâta liniște și eu am dormit atât de profund, ca niciodată. — N-am vrut să te deranjăm, că ție îți era necesar un somn bun, ca să pleci odihnit. Te mai simți obosit? — Cum să mai fiu obosit după atâtea ore de somn? Acum trebuie să mă pregătesc de plecare. Hai mai servește ceva!” — Nu mai pot. Am mâncat atât de bine când am venit. Îmi este o sete
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să aplice indivizilor o bătaie românească, să le fie de ținere de minte. Dar pe urmă îi iertă și le dădu drumul cu condiția ca mâine dimineață să se prezinte la primărie cu hoții, altfel va fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge căluțul nostru. De mult n-am mai mânat un cal. 93 După ploaia de alaltăseară, drumul era greu, dar calul, odihnit și bine hrănit, mergea fără dificultate... Ajunși în târg, au găsit cabinetul doctorului știut de Maranda și au coborât. Doctorul i-a primit cu bucurie, exclamând: Iată că astăzi îmi încep ziua cu un erou! Ce s a întâmplat, om
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-I păcat că suntem în post. Doamnelor și domnilor, dacă ne uităm pe calendar vedem că-I din 87 și nu are, din păcate, ziua de azi, ceea ce ne face să schimbăm piciorul pe care am stat cu celălalt mai odihnit. Și totuși de ce lipsește ziua? Aveți dumneavoastră, ca mamă, o explicație pentru acest mister, madamme Plugăritu? . Plugăr ESCU! Exact ca-n Constantin ESCU, Ili ESCU, Busch ESCU, și alți oameni de mare viitor. Dar dacă e chestie de mister să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai făcut din buruieni poate fi atât de aromat și în stare să te aducă la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mi vor citi volumul tipărit în doar 350 de exemplare. După masa de prânz mă odihnesc o oră într-un somn reconfortant. Ce bine că lansarea va avea loc la ora 18, când e mai răcoare și lumea e mai odihnită. În orele dimineții am avut buna inspirație să pregătesc un număr de 50 de volume ce-mi poartă semnătura și menționează data lansării încât nu mai pierd timp în momentul când ofer gratuit cartea, grație sponsorului providențial menționat la sfârșit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru bunăvoința și dragostea nedesmințită ce are față de persoana mea și voi încerca să nu-i spulber speranța într-o nouă încercare ce va apărea la timpul hărăzit de Creator... Vineri, 18 septembrie 2009. Astăzi sunt și mai matinal, perfect odihnit. Câteva informații la televizor, puține rânduri scrise și citit... cât se poate de mult. Am chiar multe de citit și poate... și de scris. Afară e o prea frumoasă zi de toamnă, senină și calmă, cu o lumină blândă, odihnitoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
recunoaște cei de acasă?! După serbarea de sfârșit de an școlar, cu rezultate bune pentru subsemnatul, plecăm acasă și ajungem bucuroși la orele serii, cu bucuria constantă de a mă afla acasă, dar și bucuria celorlalți că le soseau brațe odihnite care aduceau sporul în gospodăria noastră. A urmat peste doi ani absolvirea școlii și obținerea mult râvnitului titlu de învățător cu o vară liniștită și plină de speranțe, după care în toamnă am plecat să-mi fac stagiul militar - absolut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
IV ...tic-tac... Fir-ar să fie! Degeaba m-am chinuit. Mi am plimbat, în van, gândul când încolo, când încoace, că... Ori, poate că n-a fost vorba numai de amintiri. S-ar părea că... Parcă mă simt totuși mai odihnit. Să fi visat? Posibil. Știu, însă, - am citit parcă asta undeva, nu-mi mai amintesc unde, ori mi-a spus-o cineva - că, pe parcursul unui singur vis, îți este dat să vezi o singură întâmplare, o singură scenă, petrecută, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deconectare din obișnuit, le multiplică și amplifică... Mă întreb, iarăși: Oare am visat, sau...? Pentru că, dacă am visat, înseamnă că am dormit. Așa pare să fie, întrucât nu mă simt deloc obosit, dimpotrivă, trupul și mintea mea par acum mai odihnite. În timp ce, dacă ar fi fost vorba despre altceva, de febra creației, de exemplu, aș fi fost, fără nici o îndoială, mult mai obosit, epuizat chiar... Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă scriu, fie și numai două rânduri, simt că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse. Parcă vedeam cerul, după ce ani de zile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
util la Gara Filaret, ca să prindă trenul de Giurgiu. Când află cu cine are onoarea, șeful de gară din Giurgiu își îndreptă spatele și-l îndrumă spre conacul lui Manolache Ochiu-Zănoagă, după ce-i puse la dispoziție un cal bun, murg, odihnit. Costache nu prea călărise în ultimul timp, dar acum simțea nevoia să și descarce energia. Se simți tânăr când o luă la galop. Trebuia să treacă prin cea mai grea încercare pentru un polițist, să anunțe unei familii o moarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme și îl mângâiase ori îl sedusese de-a dreptul, sorbindu-l ca o vampiră. — Ce-ai pus în vinul ăla? o întrebă. Ea aprinsese o veioză, arăta trează și odihnită, ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o meserie de om, bineînțeles. Dar, la urma urmei, cui oare, din această mulțime terorizată și decimată, i se îngăduia să-și exercite meseria de om ? Tot era bine că avea parte de oboseală. Dacă Rieux ar fi fost mai odihnit, acest miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental. Dar când n-ai dormit decât patru ore nu ești sentimental. Vezi lucrurile așa cum sunt, adică le vezi conform dreptății, hidoasa și derizoria dreptate. Iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și durabil în jurul său. Știe să-și „cultive grădina” în sensul sintagmei voltairiene din povestirea filozofică Candide. Astfel, în ziua de 1 ianuarie 2010, deși petrecuse câteva ore ale nopții dintre ani întro ambianță familială la finii Brătuleanu, se simte odihnit, iar decorul floral din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile Dunării” constituie un motiv care îl face să afirme: „Viața - dar divin - merită a fi trăită, mai ales când ești transfigurat de atâta frumusețe”! Acesta este un real
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de cafea, sau așa ceva, vă puteți nota câteva dintre inovațiile mele. Adresez aceste observații atât funcționarilor cât și patronilor. Mi-am luat obiceiul să ajung la birou cu o oră mai târziu decât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai odihnit și proaspăt când ajung și evit prima oră a zilei de muncă, întotdeauna mohorâtă, în care simțurile și trupul meu încă inert transformă orice sarcină într-o pedeapsă. Am constatat că ajungând mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce foarte tare a țap În costumul ăsta de Pan. Nu mai are nimic din aspectul său pămîntean, ușor obosit pe care l-a afișat la prima lor Întîlnire. Pare odihnit și proaspăt. În spatele său se află ruinele fumegînde ale unui oraș medieval recent bombardat. Foarte ilustrativ, gîndește Wakefield, apoi se Întoarce la Susan. Îi atinge brațul În semn de simpatie și ochii ei negri se umplu de recunoștință. Diavolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Voi ce faceți cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat și odihnit, am fost poftit în sala mare, unde m-a așteptat pentru cină toată familia, după obiceiul roman: bărbați și femei luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și copiii mâncau separat, înaintea bărbaților. Am fost prezentat soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niciodată, dar nu se plângea că era lipsită astfel de odihna de care se bucurau celelalte. Împreună găteam și le serveam pe cele care sărbătoreau și râsetele lor liniștite mă umpleau de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai înaltă culme de deal unde așteptam împreună răsăritul soarelui. Bunica însăși făcea o libație cu vin, în timp ce femeile cântau un cântec vesel, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și nu-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit și dorm liniștit; și mă scol odihnit și casc liniștit. Și-mi caut, de muncă, iarăși, ceva, până vine seara următoare. Și crezi, tu, că, pentru o viață ca a ta, este suficient, doar atât? Da. Nu! Nu e așa. Dar, cum e, nene? Uite ce-ți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]