914 matches
-
E imposibil! Eu sunt un boschetar. Luminița: Care mi-a salvat viața și pe care tatăl meu îl dorește ca ginere. Florian: Adevărat? Luminița: Adevărat. (Cei doi pornesc spre casă. În urma lor florile își ridică capetele.) Referință Bibliografică: DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
-i ia palmele de pe față. Îi privește chipul și face un pas în spate.) Femeia în negru: M-ai recunoscut? (Se ridică.) X: Ești mama singurei mele prietene adevărate. Femeia în negru: Te-a așteptat șapte ani până ce s-a ofilit și a căzut într-o seară. X: Unde este ea? Mi-e dor s-o întâlnesc. Era așa frumoasă dragostea! Era căldură și libertate, era cer și verdeață, rază de soare și mac îmbujorat. Femeia în negru: Te-a așteptat
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
drumul, fluviul ce a avut răbdare să asculte ani și ani lacrimile și zâmbetele oamenilor a fost mereu o pildă în păstrarea învățăturilor strămoșești, a tradițiilor fără de care omul s-ar asemăna unui copac fără rădăcini, unui copac ce se ofilește cu prima rafală de vânt, a unui copac ce nu are un nume care să-i definească originea. Dumitru Radu Popescu în nuvela „Duios Anastasia trecea“ insistă asupra importanței păstrării obiceiurilor, tradițiilor și credințelor strămoșești. Locul în care se desfășoară
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
Cu cartofii nu aveam deocamdată nici un control, ridichile nu știu dacă fuseseră procurate, dar puieții arătau bine, aveau frunză, erau de înălțimea parilor și așteptam nerăbdător să-i văd crescând. Numai că după câteva zile, frunzele au început să se ofilească, unele să cadă și toate semnele indicau că puieții nu s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
am făcut tot posibilul. Aș fi mulțumit să știu că am reușit măcar în parte să-mi îndeplinesc misiunea de profesor. Oricum, florile voastre nu-mi sunt destinate mie. Nu mi se cuvin și până acasă, și-așa s-ar ofili, și ar fi păcat! Voi dărui, deci, câte o floare din acest buchet fiecărui elev care a obținut media generală 10 la istorie și-l voi felicita pentru acest strălucit rezultat, oglindă a strădaniilor lui din cursul acestui an. A
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
citită de absolut oricine, pentru că este vorba despre floare, despre floarea tinereții ca simbol, ca metaforă. Floarea care trebuie să o menții proaspătă pe tot parcursul vieții și care din păcate, la un moment dat, destul de devreme pentru unii, se ofilește și cum să menții această floare vie? acesta este secretul pe care trebuie să-l înțelegem.” Andrei Șerban, președinte de onoare al Festivalului de teatru independent Undercloud 2013 Născut în București este (21 iunie 1943) fiul lui Gheorghe Șerban, fotograf
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93472_a_94764]
-
Într-un un veșmânt de stele îmbrăcați. Că iată soarele clipei se frânge Și curg iluziile pe la uși Răpuși de amintiri cu toți vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-un gând. EU FAC ALUZIE LA NOI Tu de dureri ai lacrime de stele Ca roua cerului scursă pe șest Și din
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
pieri trădat de perfidia lor. Fermín Romero de Torres, care se transforma Într-un critic expert, numea acest gen de istorii „povestea călugăriței“. După el, nu erau decît niște fantasme misogine pentru amploaiații cu probleme de constipație și pentru bigotele ofilite de plictiseală care visau să se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul paginii prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Să-și ostoiască dorul, pe un tărâm de vise, Sau de-ar culege macii roșii din câmpie. Să toarcă fir și-apoi să țeasă parfumată ie. Însă odihna, gând pribeag, nu și-o găsește, De dorul tău, încet, încet se ofilește, Își amintește parfumul firelor de trandafir, Și de mireasma ta iubite, dulce elixir. Referință Bibliografică: Gând pribeag / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile
GÂND PRIBEAG de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364310_a_365639]
-
Stihuri > Tonalitati > TRANDAFIRII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRII . . . Trandafirii, flori regale Au ghimpii foarte ascuțiți Dar și miresme ireale Cum ați putea să nu-i iubiți? Trandafirii rupți, se ofilesc în glastră Oricum vei încerca să ți-i păstrezi, Vor muri ca visurile noastre Doar în amintire poți să-i revezi. Nu rupeți trandafirii de niciunde Ei poartă simbolurile iubirii, Ce în inimi ne pătrunde Deci, nu mai rupeți trandafirii
TRANDAFIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364482_a_365811]
-
c-ai prins șpilul. CUCU (misterios): Cucule, fă-ți autocritica. Ia spune tu sincer de când nu i-ai mai cumpărat soției tale flori? Mândria noastră, turnătoarea familiei își dorește un buchet de flori. Dar nu vrea trandafiri că ăștia se ofilesc repede și mai ales înțeapă. În-țeapă, ai înțeles? (iese din cameră și se întoarce cu un buchet imens pe care-l oferă soției înălțându-se pe vârfuri pentru a o săruta). DOAMNA CUCU: Pentru asta te iubesc eu pe tine
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul mai plângem și acum, când țara-ntreagă-i o ruină și visele ni-s toate scrum, iar pomul vieții din grădină s-a pricăjit și ofilit în greu miros de vraiște și fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii culți, fardați cu șarm pe dinafară, dar fără jenă alogenă, căci sunt ciocoi cu firi de
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
Articolele Autorului ultimul rămas Era ultimul, rămas ca să soarbă nectarul unei flori nemuritoare și-nvestmântat în praful ei de aur se răsfăța zâmbind încet spre soare. Dar toamna a venit cu ploi și brume grele și floarea, floarea lui s-a ofilit, dar ea știa, știa că-n primăvară va râde iar în soarele-aurit. O, bietul călător plângea-n neștire iubita lui plecată fără țel, și-ndurerat își strânse-a lui aripă și lângă ea muri apoi și el. Povestea lui, povestea
ULTIMUL RĂMAS de LEONID IACOB în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363877_a_365206]
-
mai întâlnit-o niciodată pe Ana. Eu am fost în viața ei o pasăre călătoare. Ea a fost pentru mine totul. Un lanț gros mi-a legat sufletul și acesta a rămas ferecat într-o iarnă geroasă. Ghioceii s-au ofilit ca și clipa pardisiacă ce a apus. Eu am continuat să adun afine în timp ce sufletul meu trăia în trecut. Trăia într-o iarnă înflăcărată peste care au nins mulți ani de atunci. Se apropie iarna. O s-o caut pe Ana
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
ar durea nimic dar durerea din viața mea e mult mai profundă. Afin: Condoleanțe. Am aflat despre soțul tău. Ana: Tu ești bine? Afin: Așa cum mă găsești. Ana: Ți-ai întemeiat o familie? Afin: Acest vis al meu s-a ofilit demult. A pierit într-o primăvară în lacrimile albe a treisprezece ghiocei. Ana: O singură dată în viață am trăit cu adevărat, într-o iarnă limpede ca o adiere călduță de vânt. Clipa aceea a devenit picătura colorată a vieții
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
grădiniță unde îți petreci după amiezile și weekendul de nu mai ai timp pentru mine? - Nu-i faimoasă, dar va deveni frumoasă peste puțin timp când vor apare primele flori de primăvară. Uite că au ajuns ca ghioceii să se ofilească iar zambilele și narcisele au bobocii aproape de înflorire. - Da, sunt frumoase. Bravo. Deci acestea sunt cele care mi te răpesc? repetă ea aluzia la relația lor care stagna în aceeași neclaritate. - Ei, nu neapărat că ele nu se grăbesc atât
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
găsim o rădăcină lungă, care a fost înfiptă în mâl și prin care s-a hrănit, adunând și sintetizând toate depunerile de putregaiuri de pe fundul apei. Cu toate acestea, la suprafață, nufărul este curat și frumos. După ce-i smuls se ofilește și moare. Port nufărul în suflet, în cântec și port, pe ilic, pe traistă... Nufărul este un simbol folcloric, în universul acesta al Dobrogei este un motiv folcloric frecvent. Sonia Enache te numește „nufărul Dobrogei”. Admiți că ți se potrivește
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AMINTIRILE, CA FRUCTELE NOPȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului amintirile, ca fructele nopții, căzute în infinit, le-am gustat și s-au ofilit de-atâta târziu, nu le mai întâlnesc decât în vipia visului, când îmi alungă somnul și-mi storc în cuget doar zeamă de cucută și neguri abisale. visez numai flori de trup, descuind temnițe prin care-am trecut cu ea
AMINTIRILE, CA FRUCTELE NOPŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363489_a_364818]
-
lumii, sta-vor crângurile martori în toate anotimpurile înflorite iubirii ce purtasem acestui univers. Numai această iubire e adevărată, e tot ce mi-a dăruit viața. Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun, acest adevăr nu se va ofili el va nega Moartea. 28 noiembrie 1940 *** Fragment din prefața „Soarelui din prima zi” Amita Bhose: „Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântăreț, muzician, coregraf, pedagog și pictor, Rabindranath Tagore a dat lumii tot ce este frumos în
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
da din aripi și la ureche-i șoptește Florii iubite, cea mai frumoasă poveste. Și ea îl asculta fluturând grațioasa Rochia din cea mai frumoasă mătasă. E trist când idila la o vreme sfârșește, Floarea de dor și-așteptare, se ofilește! Și-atunci ,fără veste ,se-nchid ferestrele, Vara își fură înapoi toate poveștile. Rămânem cu toții în lung’-așteptare, Până când, alta floare, radioasa răsare! Creioanele colorate Prietene adevărate, Am creioane colorate! Pentru fiecare floare, Eu găsesc câte-o culoare. Albă pentru
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
sau pe zăpadă, Frica n-are c-o să cadă. Nu face mofturi deloc, E mereu gata de joc! Păpădia Ceru-i gri, de-atâta ploaie, Ciorile sunt supărate Raiduri fac până departe Și de foame se plâng toate. Florile sunt ofilite, În rochițe maronii Frunzele își fac chilii Printre tufele zburlite. Numai păpădiile, Pe tăpșanul înverzit, Își scot capul aurit, Înflorind cu miile. Prietenii mei Bat cărarea spre bunica, Merg la Rica turturica, La cățelul Botoșel, Si la iedul Micșunel. Ce
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
De ce crezi că are vreo importanță timpul cât îl petreci și nu ce poți simți în acest timp? Cu cine ești împreună? - Adevărat, totul a fost sublim dar nu a durat nici măcar cât i-ar trebui unei flori să se ofilească! - Da! Dar acum va trebui să plecăm. Gazda ne-a anunțat. A sosit ora apropiată plecării. Trenul nu ne așteaptă. - Am putea rămâne încă o zi și să căutăm o altă gazdă dacă aici nu ai găsit condițiile care să
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
interior. Pe acela care zâmbește din inimă și râde din tot sufletul. Întinde o mână unui om care trece printr-un necaz. Poate acel om va deveni cel mai bun prieten al tău. Cultivă-ți prieteniile. Nu lăsa să se ofilească vechile relații... Combină-le cu cele noi. Adună oamenii din viața ta cât mai des... După ani și ani, nimic n-o să conteze mai mult decât aceste momente, când ai râs și ai plâns cu prietenii adevărați. Plângi atunci când simți
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
și-l îndreptase spre tavan. Ia auziți cum sună! Și acea voce și-a repetat strigătul de teamă, de deznădejde, de bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe sufletul lui, el încă mai trăiește. Of, viața mea ... și parcă se ofileau frunzele ... și florile, strivite de roți, răsuceau Universul cu fundul în sus, prăbușeau soarele într-un abis de uitare și tulburau apele cu durerea lor tăcută ... Of, viața mea! a strigat și Thomas; și a continuat, cu același ton: Ce-
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]