442 matches
-
voi cele tinere, să evitați produsele cosmetice industriale pe bază de substanțe chimice. Nici frecventarea saloanelor cosmetice nu v-o recomandăm prea de timpuriu. Ați văzut femei trecute, nu cu mult, de prima tinerețe cu un ten „lucrat”, curat, dar ofilit și fără vitalitate? Se pot identifica astfel ușor și pe stradă, cele ce au făcut vizite regulate cosmeticienelor, probabil mai mult decât era necesar. Considerăm că mușchii feței nu trebuie solicitați în mod artificial, obosiți, ci întreținuți în condiții cât
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
Poezii de Octavian Goga. Tot o orientare prosămănătoristă dovedește un alt articol de Petru Suciu, Cele mai bune reviste literare (6/1906), în care autorul elogiază „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, recenzând mai târziu Trei cărți de Mihail Sadoveanu (între care Floare ofilită). Dionisie Stoica dedică un studiu lui Alexandru Vlahuță (15/1906), intervențiile acestui comentator obligând însă revista la o polemică cu N. Iorga, semnată de Ioan P. Lazăr. Alt moment polemic este provocat, în 1909, de apariția volumului Poezii al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
de la Londra și m-am așezat afară, pe banca mea de piatră, lângă jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și meditând asupră-le cu intensitate. În câteva dintre instantanee eram amândoi. Cine le făcuse? Imposibil să-mi amintesc. De pe cartonașele ofilite și îndoite la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era o lume neîntinată, o lume de bucurii adevărate, simple și pure, o lume fericită, din moment ce aveam o încredere absolută în ea, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întruna degetele și se tot ridica în vârful picioarelor, de parcă era gata să execute o mișcare de gimnastică. Atmosfera din hol era la fel de îmbâcsită ca și înainte, dar mirosul era altul, mai grețos. Am observat câteva vaze pline cu trandafiri ofiliți. Câinele încetase să mai latre. — Ai citit scrisoarea mea? l-am întrebat. A continuat să nu-mi acorde nici o atenție. Acum îl măsura pe James, și James se uita la el, încruntându-se îngândurat. Apoi spuse: — Sergentul de Stat Major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așa? — Da; vă mulțumesc foarte mult. — Probabil că or să vă scrie și dumneavoastră. — Probabil. Mă rog, bună ziua. Femeia se întoarse spre casa ei, iar eu m-am îndreptat spre alee. Tufele de trandafiri ar\tau neglijate, pline de flori ofilite. Am observat o piatr\ neobi[nuit\, pe jum\tate acoperit\ de p\m^nt, [i m-am aplecat s-o ridic. Era piatra roz, stropit\, [i cu întret\ierile de linii albe, pe care i-o d\ruisem lui Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu o anume speranță de familie, celelalte rămânând într-o strană, asemenea unui buchet de flori ofilite. Cândva, cinicul P.P. Carp a declinat invitația la o ceremonie funebră spunând că nu înțelege să facă servicii ca nu i se pot întoarce. Sufletist și încă romantic, Cusin, grav bolnav, a venit tocmai din Capitală să conducă pe ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată altfel. Jupânul Iosub - crâșmarul din povestirea Comoara dorobanțului (1905) - are perciuni rituali, „barba roșie și obrazul pistrui”, Ștrul - birjarul din romanul Floare ofilită (1905) - apare „cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate și cu obrazul ca stropit cu sânge” <endnote id="(377, pp. 99 și 142)"/>, jupânul Șulăm - negustorul ambulant de apă gazoasă („zodă electrică”) din nuvela Mormântul unui copil (1906) - are „barba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
224, p. 233)"/>. Colo-n vale la priloage, Țin orânda trei jidance <endnote id="(99, vol. I)"/>. Uneori, clienții o hărțuiesc sexual pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909) <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pp. 203-204)"/>. De regulă, o gloabă care „merge În trap ostenit”, un cal „cărămiziu, slab, cu coastele și șoldurile ieșite”, trăgând trăsura unui „ovrei” din Moldova (un „jupân cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate”), ca În romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905 <endnote id="(377, p. 142)"/>. Exista, desigur, și o imagine civilizată a transportului cu trăsura organizat de evrei. În mai 1848, de exemplu, un anume Solomon Rosenthal anunța „cu daraban și prin gazetă” că a Înființat „cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld nu este lipsită de oarecare temei. Bun cunoscător al obiceiurilor țărănești din nordul Moldovei, Mihail Sadoveanu a inclus un astfel de episod În romanul Floare ofilită, scris În 1905 : „Bădie Vasile ! strigă deodată Mihai ; să vezi, am Învățat pe [câinele] Turmei să apuce pe jidani de fundul pantalonilor... Să vezi ce frumos ! O dată - hap ! și jidanul : oi ! și numai se lasă la pământ, iar Turmei se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cea bogată Sălcii desfrunzite tânguiesc în vânt. M-am oprit la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pământului Trenul personal care îl ducea pe Dumitru Dascălu spre localitatea natală, situată undeva în inima Podișului Moldovei, se târa leneș printre ogoarele cu holde sărace și pipernicite, cu frunzele ofilite și răsucite de căldura arzătoare a soarelui din miez de zi și mijloc de vară. Multele suprafețe de pământ nelucrat, arse de secetă și inundate de buruieni, îi provocau profesorului suferințe sufletești și îl duceau cu gândul la anii copilăriei
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea - și, ca mulți trăgători veterani, era absolut nepunctual -, se așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
povestiri - și romanul Șoimii, de asemenea premiat de Academie. E anul care stă sub numele prozatorului și îl consacră, fiind considerat chiar atunci „anul lui Sadoveanu” (N. Iorga). În 1905 dă la lumină Povestiri din război, Comoara dorobanțului..., romanul Floare ofilită, iar alte câteva culegeri de proză scurtă sunt datate 1906. Neagreând însă munca redacțională și nici mediul literar bucureștean, S. revine la Fălticeni, unde își clădește, în 1906, o casă cu pridvor, înconjurată de livadă și grădină, și ia hotărârea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită din inși șterși, cărora S. le închină prima lui carte inspirată de monotonia vieții lor, Floare ofilită, acest mediu închipuie o lume fără orizont, condamnată la un trai rutinier, strivind, sub tirania mecanismului său repetitiv, aspirațiile omenești autentice. Narațiunile, cehoviene, dar cu trimitere și la Maupassant, părăsesc povestirea pentru schiță (O zi ca altele, Câinele, Balta liniștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tirania mecanismului său repetitiv, aspirațiile omenești autentice. Narațiunile, cehoviene, dar cu trimitere și la Maupassant, părăsesc povestirea pentru schiță (O zi ca altele, Câinele, Balta liniștii), nuvelă (Haia Sanis, Faceri de bine, Însemnările lui Neculai Manea, 1907) sau romane (Floare ofilită, Apa morților, 1911, Locul unde nu s-a întâmplat nimic) și au subiecte asemănătoare: destine resemnate, supuse la atrofiere sufletească, după ce au riscat, fără succes, un gest de revoltă. Victimele sunt mai ales femei care își trăiesc ratarea aspirațiilor amoroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
românilor. Opera lui Sadoveanu este o Halima. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Povestiri, București, 1904; ed. 2, București, 1906; Șoimii, București, 1904; Dureri înăbușite, București, 1904; Crâșma lui Moș Precu și alte câteva povestiri, București, [1904];Povestiri din război, București, 1905; Floare ofilită, București, 1906; Comoara dorobanțului..., București, 1905; Amintirile căprarului Gheorghiță, București, 1906; Povestiri de sărbători, București, 1906; Mormântul unui copil, București, 1906; La noi, în Viișoara. Scrisori către un prietin, București, 1907; Vremuri de bejenie, București, 1907; Însemnările lui Neculai Manea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
stabili legături între niveluri de înțelegere conotativă."408 Dar am fost insensibilizați la mitologie prin educație (chiar și prin cea religioasă), care insista ca miturile iudeo-creștine și cele grecești să fie percepute literalmente, ori dimpotrivă, ca niște povești interesante dar ofilite ale trecutului, însă atât trivializarea cât și imperativul lecturii literale sunt nocive pentru narațiunile în cauză, căci le deturnează scopul, deoarece sufletul se exprimă prin imagini, și întotdeauna imaginile expuse fac trimitere la alte sensuri, dincolo de imediatul lor (dacă un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin vis, poetul se-mplinește și-mbrățLșează speranța. (Copilul, iedul și tristețea) Ceea ce e sigur, între poet și natură s-a cimentat o prietenie și unică taină, gândind la relația frunză-gând: „Rămâi ultimei frunze ispită...” (Frunze târzii); gândind la „melodia ofilită, / străină parcă și uitată”, în relația frunze - picăturile de ploaie: „Vă nu mai vezi... să nu mai crezi... / să nu mai speri...” (E oarăși toamnă); gândind la jocul ritmicității, acea muzicalitate stranie creată de caligramele poeziei Dangăne: „Vin / din / lin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și într-o manieră fragmentară acestor provocări, conversația cu tradiția este nu doar obligatorie, ci inevitabilă. „Cel care vorbește de la sine își caută slava sa” (Ioan 7, 18). Atunci când refuză ucenicia la școala Cuvântului dumnezeiesc, rostirea omenească nu este decât ofilită, neputincioasă și prisositoare. În dialogul cu Scripturile și tradiția, cuvintele ucenicilor lui Hristos poartă straie osebite. A scrie recenzii, de pildă, înseamnă nu doar a pasa mai departe, printr-un calcul contabil, câteva idei bine studiate. Faptul că publicarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ghivecelor de flori și pământul de grădină. Grupul materiilor numite „verzi” sau umede Acestea îi permit compostului să se încălzească: resturile de legume și de fructe (cu excepția cazurilor în care sunt putrezite sau bolnave) iarba proaspăt tăiată de pe gazon; florile ofilite; algele; cojile de la fructele uscate (nuci, alune, migdale); cojile de legume (zdrobiți-le sau măcar tăiați-le înainte fin); gunoiul de grajd proaspăt; cojile de ouă sfărâmate. Resturile pe care nu trebuie să le puneți în compost toate deșeurile animale
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
foarte bine: rupeți o ramură de aproximativ 8 centimetri, plantați-o în mraniță undeva la adăpost și acoperiți butașul cu folie de plastic. După o săptămână, veți constata apariția primelor rădăcini. După înflorire, nu este întotdeauna ușor să înlăturați florile ofilite, așa încât reperați tulpinile care dau cele mai frumoase flori și adunați semințele! Acestea cad începând cu luna iulie; apoi, le puteți lăsa la uscat și le puteți folosi pentru a le planta în anul următor. Dalia Familia: compozite Când înflorește
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
de culoare verde-deschis sau pete neregulate ca formă, de nuanțe verzi-deschis, situate între nervuri și uneori îngroșări vizibile pe partea inferioară a frunzelor, lângă nervuri. Plantele infectate au înălțimea redusă, o ramificație mai bogată, frunze mai mici, încrețite și uneori ofilite (fig. 39). Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: bobul, la care plantele virotice au talia mică și frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor, ofilite și cu păstăi mici, cu un număr redus de boabe
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
o ramificație mai bogată, frunze mai mici, încrețite și uneori ofilite (fig. 39). Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: bobul, la care plantele virotice au talia mică și frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor, ofilite și cu păstăi mici, cu un număr redus de boabe; lintea, la care plantele au vârfurile turtite, înălțime redusă, nu formează păstăi și au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară; năutul, la care plantele suferă de piticire și decolorare
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
frunzelor. Simptomele de veștejire pot apărea numai pe 1-2 ramuri ale plantei, iar restul sunt sănătoase. La o frunză pot fi atacate mai întâi numai 1/2 (o parte) a frunzulițelor apoi atacul se generalizează (fig. 108 b). Plantele parțial ofilite sunt debilitate, creșterea este încetinită și în final planta se usucă. În condițiile din seră, evoluția ciupercii este rapidă, așa încât în câteva zile planta se veștejește în totalitate, chiar dacă la începutul atacului, veștejirea este observată numai ziua. În secțiunea transversală
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]