3,226 matches
-
cu înverșunare, convenția revine cu fața ei galantă, ludică, cuceritoare prin curtoazie: ,,dona juana e atît de frumoasă și fragedă încît dacă ea nu ar fi frumusețea și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
din relevanță, ci un context literar întreg. Este evident că nu "Doina" este poezia cea mai valoroasă estetic a lui Eminescu. însă la fel de evident este faptul că ea nu prea mai are legătură cu literatura în sens restrîns. Receptarea ei oglindește o stare de spirit mult mai largă și o privire estetică o șterge din istorie complet nedreptățit. La fel se întîmplă cu "Hora Unirii" a lui Alecsandri - perspectiva estetică distruge pur și simplu un fenomen cu greutate politică și socială
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
evrei, apelînd, în sprijin, la Hitler. Cînd în 1937 bancherul evreu Goldschmidt intră în criză financiară, în locul lui și a celorlalți burghezi evrei se instalează burghezia germană. Intervine și criza intelectualității germane, lovită, și ea, economic. "Nimic, stăruie Claudian, nu oglindește mai fidel legătura strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
încărcătură emoțională, de tip pasional, care caracterizează îndeobște legătura primară cu mama. Eul său adoptiv este astfel condamnat să rămînă imatur."). Iubirea pentru enigmatica Mădălina e înfățișată ca o dorință de a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
nevoia de comunicare generică, o conștiință clară a împărtășirii: semn limpede că și în expozițiile mici, marii artiști sînt prezenți cu totul, așa cum într-o picătură de apă, dacă ar fi să recurgem la infailibila forță persuasivă a truismului, se oglindește oceanul însuși.
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
Cain trebuie să se bage sub pămînt și este nefericit și singur. Prin crimă, omul intră într-o singurătate ontologică pentru care nu fusese făcut, el fusese făcut să existe prin și pentru Celălalt, fratele, aproapele, cel în care te oglindești. Chiar dacă lumea ar fi populată doar de ucigași, ei tot singuri ar fi, fiecare cu crima lui. Or, ca să faci mărturisirea, trebuie să-l recunoști pe Dumnezeu, trebuie să-ți recunoști semenul, pe care tot tu l-ai ucis. Trebuie
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Geo Vasile Credincios vocației sale, Iosif Naghiu ne previne pe coperta a IV-a a volumului de teatru scurt: "n-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa(...)". Autorul, într-adevăr, în cursul celor 16 texte antologate, visează eficient, branșat la mari înaintași, cum ar fi Ionesco sau Beckett. Tragicomedii în fond ale comunicării și comuniunii, într-o realitate
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
de bunătăți 130, fântâna sfântă a bucuriei 131. Astfel, s-au făcut cunoscuți oriunde și prin toate că sunt ucenicii lui Hristos: prin împodobirea cu aleasa cunună a iubirii față de Dumnezeu Căruia I se dăruiau, și prin sârguința de a oglindi iubirea de oameni a lui Dumnezeu în lume. Adevărații Sfinți nu vor 126 Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. I, 2, în Scrierile Părinților apostolici..., p. 50. 127 Teodoret Episcopul Cirului, op. cit., p. 179. 128 Sf. Ambrozie, op. cit
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de rău, fiind mai puțin supravegheată. * Adevărurile autentice se pot provoca la duel, pseudoadevărurile nu se pot decît ciomăgi. * A fi bolnav: a te simți un intrus al universului. * Boala ca viciu involuntar. * Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul. * Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui ca o armă
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
deoarece n-ai adorat nimic; biată moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o poziție la alta, fără nici o zdruncinare interioară, dramă morală neputînd să existe acolo unde nu a trăit nici o credință". Ireproșabile fraze vitriolante, în care, oglindindu-se, ricanează și chipurile unor mărunți sateliți tîrzii ai Ceahlăului compromis, precum Adrian Păunescu și D.R. Popescu. * Oricît ar grimasa unii, adevărul gol-goluț e acesta: Mihail Sadoveanu a fost unul din marii scriitori și, în același timp (scelerat), unul din
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea iubire și fără a-și fi scris marea operă - e un roman greu de uitat. El rămâne
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
aceeași temă și eram gata să răspund oricărei "comenzi sociale", indiferent că ar fi trebuit să demasc uneltirile Vaticanului (" Nu'n slujbe divine petrec monseniorii", scrisese un delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Chișcari Ilie, op. cit., p. 22. Norme de redactare întunericul în care pătrunde Moise și în care sălășluiește Dumnezeu. Mai mult, se implică în mod evident faptul că, indiferent de perfecțiunea în virtute atinsă de Mireasă, perfecțiune în care să poată oglindi și imagina, adică surprinde realitatea lui Dumnezeu, ea este, în fiecare punct al demersului, la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar părea că Infinitul este neobișnuit de evaziv. Înseamnă aceasta oare că
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se ivește un prilej al pseudojustificării celor ce resping observațiile incomode ale unui autor pasămite incompetent prin pluralitate. Noi înșine sîntem un Stan Pățitul. De cîte ori nu ni s-a respins critica pe motivul că e "subiectivă", înclinată a-și oglindi narcisiac doar propria-i figură ori a se deda unor negații arbitrare, iar poezia pe motivul, să zicem simetric, că e cerebrală, uscată, un "produs de critic"? Ne vine în minte acea scamatorie cînd un prestidigitator deschide jumătatea unei cutii
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
impus un ideal fizic al femeii mai apropiat de Jordan decât de Daisy. Un spațiu amplu este dedicat, apoi, raportului Acustică vs. optică din romanul discutat. Virgil Mihaiu constată că postmodernismul ne-a învățat cum să conviețuim cu răul. Cuvântul oglindit de pe albumul lui Miles Davis - LIVE/EVIL - condensează fiziologia culturală a deceniilor recente. Deși există suficiente elemente de "postmodernism timpuriu" în scrierile și atitudinile lui Fitzgerald, paginile sale cele mai durabile transcend limitele încadrărilor critice. Raporturile scriitorului cu cinematografia i
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede coborîtă fără ezitare la nivelul unui real relativ, versatil, friabil, în înfățișările căruia se oglindește cu un amestec de resemnare și jovialitate: "azi îi vorbi despre gramatica cuvîntului lovitură/ mîine îi voi vorbi despre gramatica cuvîntului nisip/ poimîine îi voi ține o disertație despre funcțiile prepoziției de / în timp ce răspoimîine vei face bine și vei tăcea
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
lună aprinsă, stacojie, Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare Minuni și lucruri înfricoșătoare; Răsar și luni de aur în tărie. Pitagora cu sînge (povestește Tradiția) scria pe o oglindă, Și oamenii citeau în altă oglindă: Oglinda lunii scrisul oglindește. De fier pădurea-i unde-așteaptă ora Lup cu destin ciudat legat de lună: Din cer să o doboare, s-o răpună, Cînd marea înroși-va aurora. (În Nord profetic soarta-i e știută Și-așijderi că-n aceeași zi fatală
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
constata, pe nesimțite, că obiectul de studiu ar fi arta românească însăși, în toată complexitatea ei și cu întreaga diversitate de interese, estetici, ideologii și, de ce nu, disfuncții. Pentru că, asta e, atunci cînd un mecanism funcționează cum trebuie, întregul se oglindește în parte cu o înaltă fidelitate. Lumea lui Capșa... Imaginarul poetic al lui Liviu Capșa se revarsă, asemenea unei ape care a descoperit rosturile capilarității, asupra a tot ceea ce el scrie într-un gen sau în altul. Fie că scrie
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
du-te.... XVII. IMAGO MUNDI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. Imago mundi Între mine și ține, mărturisesc un poem o cale numai a mea și o lumină ce arde în mine ochii mei oglindesc același cer pe care il sorb ochii tăi când răsari din nopțile târzii ca să-nfloresti în clipele ce par a trece la margini de cuvânt auzi mereu ecoul ce-n sufletul lumii se naște și adie fără urmă prin noi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
cer înstelat și-n noi înscrisă adânc legea tainica a firii de când venim si cand plecăm în Lumina. Citește mai mult Imago mundiîntre mine și ține, mărturisesc un poemo cale numai a meași o lumină ce arde în mineochii mei oglindesc același cerpe care îl sorb ochii tăicând răsari din nopțile târziică să-nfloresti în clipele ce par a trecela margini de cuvântauzi mereu ecoulce-n sufletul lumii se nașteși adie fără urmă prin noide la Începutca să vedem același vissă urmăm
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi cântă și ea dorurile neostenite într-un azur al
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome, de iluzii în culori. adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt, tu ești apă, ești durere, ești și aer și pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure, sunt
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
iubesc! Strălucirea lor să cadă printre umbre trecătoare... Ochi vrăjiți, pe cer îmi stați printre stele călătoare, Singur eu, avid, vă caut rătăcind în imensul infinit; Ochi albaștri ca seninul, mă întreb: cin’ v-a găsit? Cine-n voi se oglindește, și pe cine azi iubiți? Ochi gingași, fugari în noapte, de ce sunteți rătăciți? Unde stați, unde-nnoptați, ori îmi sunteți călători? Obosiți păreți pe boltă... ochi frumoși, seducători! Grija, cine vă mai poartă?... V-aș dori surâzători: Să v-aprindeți
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]