KorAP: Find »[drukola/base=olărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 11 >

275 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

se vor termina în sfârșit problemele sau se vor dovedi mai ușor de rezolvat, excelenta înțelegere dintre Marta și Marçal, care, cum se spune de obicei, sărea în ochi, și, în sfârșit, nefiind însă mai puțin importantă, curățenia desăvârșită a olăriei. Pleoapele lui Cipriano Algor au coborât încet, s-au mai ridicat o dată, apoi încă o dată cu mai mare efort, a treia oară n-a fost decât o încercare lipsită de convingere. Cu sufletul și stomacul în stare de plenitudine, Cipriano Algor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cu anxietatea celui care tocmai a scăpat de un pericol despre a cărui gravitate n-a reușit să aibă o imagine clară. Atunci își dădu primul pumn în cap. Când Marta și Marçal se întoarseră de la masă, îl găsiră în olărie turnând var lichid într-un mulaj, Te-ai distrat bine fără noi, întrebă Marta. N-am apucat să mor de dor, dacă asta voiai să spui, i-am dat de mâncare câinelui, am prânzit, m-am odihnit puțin, și iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
întrebare, Dacă nici măcar eu nu sunt în stare să fac un om ca lumea, cum voi putea mâine să-i cer socoteală de greșelile lui. Timp de câteva zile, improvizatul nostru olar n-a mai avut curajul să intre în olărie, dar apoi, cum se spune, mâncărimea creației l-a apucat din nou și, după câteva ore, a patra figură era modelată și gata să meargă la cuptor. Presupunând că deasupra acestui creator se afla alt creator, e foarte probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
De câte ori, vreme de câte generații, vor fi fost ei nevoiți să scoată din cuptor piese deformate, plesnite, carbonizate, crude sau pe jumătate crude, bune de aruncat. De fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece într-un cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar altfel de lut, făcut din făină, drojdie și apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Ca să nu piardă timp, la început aruncase păpușile prost făcute într-un colț, dar apoi, împins de un straniu și inexplicabil sentiment de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
atenție decât cea indispensabilă ca să nu se strice în ultimul ceas. Pe Găsit au fost nevoiți să-l lege ca să nu se urce pe planșe, unde, fără îndoială, ar face cea mai mare stricăciune văzută vreodată în turbulenta istorie a olăriei, bogată, așa cum se știe, în cioburi și nedorite amalgamări. Să amintim că atunci când primele șase păpuși, celalalte, prototipurile, au fost puse aici la uscat, iar Găsit a vrut să cerceteze, prin contact direct, despre ce era vorba, țipătul și palma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vedem imediat, dar, dacă se întâmplă, mă angajez să refac toate păpușile care se vor strica, poate așa te voi convinge să mă lași să te ajut, Nu vorbim despre asta, du-te la experiența ta pedagogică. Marta ieși din olărie și, fără să spună un cuvânt, desprinse lanțul din zgardă. Apoi, făcu câțiva pași spre casă, se opri fără să-i dea atenție. Câinele o privi și se întinse pe jos. Marta mai avansă câțiva pași, se opri din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre câine, îl mângâie pe cap, îi spuse cu blândețe, Găsit cuminte, Găsit simpatic, tatăl ieșise în ușa olăriei ca să asiste la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele omenești pe care câinii reușesc să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
coacere, fără să uităm că, după ce-a atins-o, trebuie menținută cât mai stabilă cu putință. Marçal a lucrat toată noaptea, până la ora când socrul, după ce-a terminat lucrarea pe care s-a străduit s-o grăbească în olărie, a venit să-l înlocuiască. Marta i-a dus cina tatălui, apoi i-o adus-o și lui Marçal și, așezați amândoi pe banca ce fusese folosită pentru meditat, au mâncat împreună. Nici unul n-avea poftă de mâncare, fiecare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
oamenii sunt foarte complicați, E adevărat, dar, dacă am fi simpli, n-am fi oameni. Găsit nu era acolo, își amintise brusc că nu mai era nimeni în casă care să-i țină de urât stăpânului cel vârstnic, singur în olărie, trudind la a doua serie de trei sute de păpuși din prima livrare de șase sute, un câine vede lucrurile astea și îl tulbură, le simte, dar nu reușește să le înțeleagă, atâta muncă, atâta efort, atâta sudoare, și acum nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de departament treci pe aici, o să văd dacă fac rost de o mască, Pentru mine nu e nevoie, ți-am spus, iar Marta va folosi doar pensulele, O cunoști la fel de bine ca mine, cu prima ocazie te prinde distrat în olărie și, când vei observa ce s-a întâmplat, va fi prea târziu, Nu știu cât o să întârzii la departamentul de achiziții, întreb apoi de tine, sau intru și te caut, Nu intra, n-are rost să intri, o să las masca colegului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
problemă importantă, adăugă. Angajatul care îi răspunse îl privi cu un aer de îndoială, era mai mult decât evident că nu puteau fi importante nici problema nici persoana care stătea în fața lui, coborâtă dintr-o mizerabilă furgonetă pe care scria Olărie, de aceea spuse că șeful e ocupat, În ședință, preciză, și va fi ocupat toată dimineața, să-i spună lui din ce motiv venise. Olarul îi explică ce era de explicat, nu uită, ca să-și impresioneze interlocutorul, să facă aluzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Algor pentru a n-o face era tocmai faptul că era viu, de îndată se ivi fiica lui, Marta, și atât de apropiată, atât de intim legată de viața tatălui, încât apăru aproape în același timp cu primul motiv, urmă olăria, cuptorul, și, de asemenea, ginerele Marçal, evident, care e un băiat atât de bun și o iubește atât de mult pe Marta, și Găsit, deși multora li s-ar putea părea scandalos că-l invocă, și obiectiv nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
memoria îi puse înainte numele și chipul nevestei decedate, numele și chipul Justei Isasca, de ce, dacă Cipriano Algor căuta motive să nu intre cu furgoneta într-un zid și le găsise în număr și substanță suficiente, adică el însuși, Marta, olăria, cuptorul, Marçal, câinele Găsit, și în plus dudul negru, omis înainte, e absurd ca ultimul dintre ele, neașteptata motivație, a cărei existență o observase neliniștit ca pe o umbră sau o negare, să fie cineva care nu mai aparține acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
le cunoaștem sau le știe numai el. În sfârșit, tatăl își sărută fiica, fiica își sărută tatăl, îi dădură atenție și lui Găsit, nu se va putea plânge. Cum se spune de obicei, o să fie bine. Cipriano Algor intră în olărie să înceapă modelarea celor trei sute de păpuși din a doua livrare, iar Marta, la umbra dudului negru, sub privirea atentă a lui Găsit, care se întorsese la responsabilitățile lui de paznic, se pregăti de vopsitul eschimoșilor. Dar nu putea, uitase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
inevitabil, se duse la bucătărie să caute singura foaie de glaspapir fin pe care știa că o are în casă, Se va termina într-o clipă, se gândi, va trebui să mai cumpăr. Dacă s-ar fi uitat prin ușa olăriei, ar fi văzut că nici acolo lucrurile nu stăteau bine. Cipriano Algor se lăudase față de Marçal că născocise câteva trucuri ca să grăbească lucrarea, ceea ce, dintr-un punct de vedere să-i spunem global, era adevărat, dar rapiditatea se va arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Cipriano Algor trebuia să se ducă să-și ia ginerele de la Centru, iar celelalte trei sute, corecte și semețe în lutul lor crud, fără defecte vizibile, erau și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei, eliberate de umezeală și pregătite pentru copt. Olăria părea că se odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea că făcuseră treabă bună. Cipriano Algor spuse, Mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea că făcuseră treabă bună. Cipriano Algor spuse, Mâine nu lucrez în olărie, Marçal nu trebuie să facă singur toată treaba de la cuptor, iar Marta spuse, Cred c-ar trebui să ne odihnim câteva zile înainte de a începe a doua parte a comenzii, iar Cipriano Algor întrebă, Ce zici de trei zile, Marta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
căreia zilele trecute nu-i răspunsese decât E bine la întrebarea pe care o murmurase, cu ochii în jos, în timp ce număra monedele, Și tatăl tău, când, de fapt, ar fi trebuit s-o ia de braț, s-o aducă la olărie, să intre acolo unde lucra tatăl, să spună, A venit, și apoi să închidă ușa și să-i lase înăuntru până când ar fi putut vorbi, de vreme ce tăcerile, bieții de ei, nu sunt altceva decât tăcere, nimeni nu ignoră că, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mai spunem de tatăl tău, Vom veni aici de multe ori, Da, în casa de la țară, cum a numit-o el ironic, Mai e o soluție, spuse Marta, renunți la slujba de gardian și vii să lucrezi cu noi în olărie, făcând vase pe care nu le vrea nimeni sau păpuși pe care nimeni nu le va dori prea multă vreme, Așa cum stau lucrurile, și pentru mine există o singură soluție, slujba de gardian rezident al Centrului, Ai obținut ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui perete lateral al cuptorului. Cunoscătorii spun că a călători e foarte important pentru formarea spiritului, cu toate acestea nu e nevoie să fii o lumină a intelectului ca să pricepi că spiritele, oricât ar fi de călătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că e indiferent, că e totuna, îl întrebă socrul, Uite, dacă rezultatul sondajului va fi pozitiv, vom mai avea timp să terminăm păpușile și să le predăm, cât privește restul comenzii, în mod logic, va fi automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș fi tentat să spun că ar fi și mai bine, vă scutește pe dumneata și pe Marta de efortul de a coace păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
trecut pe acolo și n-ar fi fost la curent cu faptele ar fi crezut, închipuindu-și că are dreptate, Uită-te la ei, toată viața o să facă asta, dar acum iată-i în furgoneta care încă mai are cuvântul Olărie scris pe aripile laterale ale caroseriei, în drum spre oraș și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că ați văzut spațiul de care dispunem, probabil ați înțeles că nu e loc pentru multe lucruri. Erau pe trotuar, pe punctul de a-și lua rămas bun, dar Marta adăugă, De fapt, e ca și cum nu ne-am muta, casa olăriei e în continuare a noastră, de acolo nu putem aduce aproape nimic, e ca și cum ne-am scoate o haină ca să ne punem alta, un soi de carnaval mascat, Da, observă tatăl, în aparență așa este, dar, spre deosebire de ceea ce se crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]