285 matches
-
liberală: "Dezvoltarea sindicatelor constituie un exemplu în lumea în care drepturile civile au trecut de la reprezentarea indivizilor la cea a comunității" [ibidem, 107]. Sindicatele și negocierea colectivă sunt, de asemenea, modalități de a ajunge la egalitate. În tranziția de la regimuri oligarhice (care prezentau opoziție și competiție limitată a elitelor), la democrație, un punct determinant (altul decât intrarea claselor inferioare în politică) este constituit de ruptura principiului plebiscitar și de organizarea intereselor intermediare, odată cu nașterea, în vremuri și cu modalități specifice, a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de război și importanța votului (care rămâne unul dintre elementele fundamentale ale democratizării). În plus, întrebarea cea mai importantă care se pune este: "De ce clasele sociale ale proprietarilor, așadar privilegiate, sunt de acord la un moment dat să transforme regimurile oligarhice și liberale în democrații de masă, acceptând pe scena politică clase sociale inferioare și partide politice (sau sindicate) care promovează mobilizarea? Se simt oare "forțate" să accepte sau chiar să determine o astfel de transformare? Răspunsul se rotește în jurul celui
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în cazul de față colegiile electorale, care dau o înfățișare nouă negocierii de putere. Se naște poate speranța că starea de lucruri se va îmbunătăți, noua constituție și noii reprezentanții trebuind să fie altfel decât cei vechi: "numai datorită regimului oligarhic România este scutită de grozavele convulsiuni sociale pe care le-au suferit toate societățile burgheze în faza de trecere de la predominarea circulației la aceea a producției. [...] oligarhia noastră a avut chiar iluzia că guvernează pe baza unei constituții democratice. Dar
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
chiar necesară. Persistă încă ideea că democrația este un regim moștenit de la vechii greci, invocată fiind simplista definire a ei ca "guvernare de către popor". Nu se știe sau s-a uitat faptul că democrația grecilor era, de fapt, un regim oligarhic, deoarece la viața politică participa doar o parte dintre locuitorii cetății - doar cei cu rang de cetățean; nu se știe sau se uită faptul că bazele teoretice ale democrației moderne au fost puse de către gânditorii moderni care au exploatat foarte
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întocmirilor celor vechi ale patriei noastre ce au fost legiuite prin documente și pravila pământului”. Boierimea nu reprezenta însă un tot unitar. Nemulțumirile boierilor proveneau și din clivajul dintre cele două curente: conservator - reprezentând marea boierime, adepta unei „reconstrucții social-politice oligarhice” - și cel radical, aparținând noii boierimi, promotoare unei organizări mai flexibile a întregii societăți, a unui egalitarism în sânul propriei clase, care ar fi însemnat desființarea rangurilor boierești și înlocuirea acestora cu funcții publice, curent care avea să-și pună
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
că era o asemenea raritate. Tot aia. Unul din cei mai dotați jurnaliști români consideră că dl Băsescu este „instalatorul român”, persoana cu vocația providențială de a repara definitiv sistemul ticăloșit, dar „așa cum francezii se tem de «instalatorul poloneză, sistemul oligarhic românesc are motive să fie deranjat de apariția acestui soi de președinte”. Autorul enunțului de mai sus pare să uite că dl Băsescu este oficialul cu cei mai mulți ani de prestație în mai toate cabinetele post-decembriste sub care s-a născut
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fie deranjat de apariția acestui soi de președinte”. Autorul enunțului de mai sus pare să uite că dl Băsescu este oficialul cu cei mai mulți ani de prestație în mai toate cabinetele post-decembriste sub care s-a născut, dezvoltat și consolidat sistemul oligarhic românesc; de la tichie la primărie. Așadar, am avea încă o dată omul potrivit la poporul nepotrivit. Pentru ca mesajul respectiv să nu fie obliterat de nici o bâlbâială epistemologică, hagiograful dlui Băsescu scrie o altă laudatio intitulată chiar Omul potrivit, în statul nepotrivit
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
România ar fi o țară cu probleme puține”. Interesant. Din păcate, nu zăresc o soluție rapidă - și mulțumitoare pentru sclipitorul editorialist - căci e improbabil să vedem poporul luându-și statul, așa cum e acesta din urmă - rareori de drept, mai mereu oligarhic - și cărăbănindu-se spre a lăsa loc Republicii Instalatoare Române. Dacă s-ar produce totuși un asemenea miracol și țara cu o populație de un singur suflet ar prospera într-un ritm uluitor, nomenclatoarele Uniunii Europene ar sucomba rapid sub
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nemeritocratic, în care reprezentarea și protejarea intereselor cetățenilor au trecut pe planul al doilea în favoarea luptelor de putere în culise. Concentrate excesiv în jurul liderilor și lipsite de autentice platforme electorale, majoritatea partidelor s-au transformat astfel, treptat, în veritabile rețele oligarhice multe dintre ele, la nivel local, apărute ca urmare a demantelării și privatizării structurilor de stat care au obținut treptat o substanțială putere economică, alături de influența politică de care dispuneau anterior. În mod previzibil, stilul care s-a impus în
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
care și-au menținut normele tradiționale care predominau altădată în lume și în special în Europa de Vest. Aceste țări sunt "absolutiste", iar șeful lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al populației; unele republici oligarhice au avut sau mai au încă un caracter asemănător. Acest tip de regim este totuși din ce în ce mai rar, în principal pentru că majoritatea monarhilor vest-europeni au simțit nevoia să abandoneze puterea pentru a rămâne la tron, în timp ce alții au fost răsturnați. Astfel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au fost răsturnați. Astfel, doar în regiunile relativ închise sau îndepărtate ale lumii (Peninsula Arabică, Himalaya și părți din Africa sudică), regimurile tradiționale inegalitare și-au continuat existența. Normele acestor sisteme sunt "tradiționale" ele păstrează inegalitățile sociale și structurile puternic oligarhice, cum sunt cele caracteristice Europei secolelor XVII-XVIII. Puterea și averea se concentrează în mâinile câtorva indivizi, iar deplasările spre o deschidere politică a societății sunt limitate, deși mulți monarhi încearcă să-și mențină sprijinul cel puțin prin introducerea unor trăsături
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Malawi sub îndelungata conducere a lui Banda. Aceste partide sunt replicile lumii a treia la partidele fasciste europene din perioada interbelică. Ele doresc mai curând să mențină decât să reducă inegalitățile de avuție și statut. Ele sunt și autoritare, și oligarhice, rolul populației în luarea deciziilor fiind aproape neglijabil. Astfel, răspândirea partidelor în lumea contemporană a fost nu numai variată, dar și rapidă. Bazele caracteristice și scopurile acestora diferă mult, atât datorită naturii societății cât și "voinței" conducătorilor (care au beneficiat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
își îndeplinească rolul de bază. Primele probleme investigate de analiștii partidelor politice au fost cele privind structura, concluziile fiind în general pesimiste. S-a discutat asupra faptului că, în ciuda aparențelor, partidele au fost de obicei conduse în mod autocratic sau oligarhic, indiferent dacă sunt vizibil "democratice" sau nu. Acestea erau perspectivele lui Ostrogorski și Michels, acesta din urmă susținând că exista o "lege de fier a oligarhiei" sub care ar fi operat toate partidele (Ostrogorski, 1902; Michels, 1968). În opinia lor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidelor a avut tendința să ocupe un rol secundar într-un joc în care liderii apelează deseori în mod direct la popor sau cel puțin la susținătorii partidului. La limită, devine chiar dificil de hotărât dacă partidele sunt sau nu oligarhice. Cel puțin într-o anumită măsură, părerile populației (nu doar cele ale membrilor obișnuiți ai partidului) sunt luate în considerare, uneori chiar în detrimentul acestora din urmă. Trebuie avute în vedere trei aspecte ale structurii partidelor (Epstein, 1967; Daalder și Mair
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
democratică" prin aprobarea din partea celor care au format partidul, dacă nu direct, cel puțin prin delegați la congrese. Pentru socialiști, un partid care avea doar câțiva membri și un număr mare de adepți în electorat era de obicei o grupare oligarhică de tip tradițional. Liderii comuniști și-au dat imediat seama că această viziune socialistă era utopică. Majoritatea oamenilor erau "lipsiți de conștiință" : nu realizau că ar trebui să se alăture partidului. Așadar comuniștii au preluat perspectiva contrară, pretinzând că membrii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în Coreea sugerează o evoluție către o funcționare mai normală a sistemului. Se poate trage o concluzie similară în cazul Braziliei în perioada 1964-1984, când conducătorii militari au impus un sistem bipartidist. În sfârșit, acest tip de sistem a fost oligarhic în Africa de Sud în timpul dominației minorității populației albe. Astfel, se poate spune că doar cinci sau cel mult șase țări dinafara regiunii atlantice au avut cu adevărat un sistem de partide pluralist funcțional în perioada 1940-1990. Acest lucru sugerează că, cel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rezolvate toate la fel de bine (Blondel, 1982: 21-9). Forme de organizare guvernamentală Evoluția configurațiilor guvernamentale Configurațiile guvernamentale contemporane reflectă diversitatea și complexitatea din ce în ce mai ridicată ale sarcinilor întreprinse de executive. Dar variațiile în structura acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezent atenuată: chiar dacă majoritatea grupurilor sunt dominate de mici oligarhii, multiplicarea acestor entități reduce într-adevăr rezistența fiecăreia dintre ele și întărește vocea pe care o pot avea oamenii obișnuiți. De aceea, principala problemă nu este neapărat provocată de tendințele oligarhice de la vârf cât de faptul că masa publicului larg se implică rareori în mod activ în viața grupurilor; în cel mai bun caz, se implică doar intermitent. Participarea în grupuri este scăzută în toate democrațiile liberale, chiar dacă există diferențe de la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cum aș putea fi altfel decât decepționată de prăbușirea orașului meu natal, după 25 de ani de la căderea totalitarismului? Cu mâhnire, recunosc că aș pleca departe de această dezamăgire, Suceava ruinelor, care este un mare eșec al clasei politice și oligarhice locale. Norocul meu este că-mi trăiesc, totuși, finalul vieții, într-o bibliotecă frumoasă și bogată, printre clasicii dragi ai literaturii române și universale, de lângă care nimeni nu ne poate alunga...Câtă dreptate avea un tânăr discipol, alungat și el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui George Orwell și apare în romanul 1984) se călca în picioare demnitatea ființei umane și se batjocoreau drepturile sale inalienabile. Este definit ""omul nou" glorificat de propaganda regimului care era de fapt ființa total pliabilă, fără șira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
regat a crezut că trebuie să sublinieze importanța simbolică a acelei zile a unirii. D. Ion Inculeț, președintele republicii, zâmbind cu finețe, în răspunsul său a observat că sunt anume rezerve de făcut atunci când se sugerează unirea cu o țară oligarhică. Basarabia e ieșită din revoluție și ține în mare cinste anume principii de neștirbită democrație. Totuși i s-a răspuns d-lui Inculeț sentimentul nostru, al tuturor democraților din țara veche, este că întăiu trebuie să ne facem datoria întregirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Civilizație Bancară „Cristian Popișteanu”. Un loc aparte în preocupările participanților l-a avut chestiunea Tezaurului românesc deținut de Moscova de aproape o sută de ani, în urma confiscării lui de sovietici, la 13/26 ianuarie 1918, și nerestituit, nici guvernărilor „burghezo-moșierești oligarhice și exploatatoare”, nici „puterii populare democratice” oblăduită de puterea sovietică și nici României post-ceaușiste. Recuperarea aurului românesc rămâne - cum sublinia actualul guvernator al Băncii Naționale, domnul Mugur Isărescu - o preocupare de prim ordin în politica Băncii Naționale a României. Interesul pe care îl
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acaparare", astfel încât stato a fost în general obiectul verbelor de agresiune, achiziție și manipulare 40. S-a sugerat corect că uzajul "acaparator" al stato la Machiavelli s-a dezvoltat încă la generațiile precedente în lumea acaparatoare și competitivă a politicii oligarhice a Florenței, în care "status-ul" putea fi, deopotrivă, dobândit și pierdut 41. În sfârșit, studiile ulterioare au arătat ca întrucât sfatul lui Machiavelli către ambele tipuri de "republici [a fost] de a se mari, stato devine în opera lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
precum "democrație" și "valori democratice" pentru a descrie regimul florentin de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea. După cum știm dintr-o bună parte a studiilor sale, guvernul pentru care a lucrat Leonardo Bruni a fost oligarhic 44. Dar trebuie să ținem seama de faptul că oligarhiile sunt întotdeauna republici și că rolul unei oligarhii, care este de a se autolegitima și reglementa, diferă substanțial de cel al unei monarhii sau tiranii. Apoi, deja din anii '60
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
membru nou și puternic al puterii executive 35. Premisa unei astfel de delegări extraordinare de putere pentru comisari și balia a fost existența unei clase conducătoare caracterizată prin interese și obiective politice comune. Nu întâmplător, Maso degli Albizzi, arhitectul consensului oligarhic de la sfârșitul secolului al XIV-lea, a fost unul dintre cei mai frecvenți comisarii din acei ani36. Sursele documentare arată clar că regimul florentin din secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea a menținut o distincție între
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]