370 matches
-
poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
doua sîmbătă după-amiază în locuința criticului, din Bulevardul Pache. Viața cenaclului nu avea nimic programat, orînduirea manuscriselor ce se citeau era o improvizație înțelept vegheată de Vladimir Streinu. Acesta, pe care eu și Tonegaru îl numeam «profesorul», cu o gesticulație olimpiană a gîndirii, și Șerban Cioculescu, lansînd sentințe subtile din care nu lipsea de obicei sarea calamburului, conduceau discuțiile dintr-o perspectivă critică elevată, uneori marcată de o valoroasă și îndreptățită aristocrație a spiritului”. Într-o duminică solară a verii 1945
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
și nelipsiții păstori spirituali ai comunității" (p. 82). Țara pusă la cale în situații grotești, "de un suprarealism jenant", într-o "tipică incoerență românească", când "trădătorii"se transformă într-o clipă în "frați", un bazar de opinii stimulate de "licori Olimpiene", un spectacol penibil (printre căciuli de astrahan și teniși), a cărui greutate e dată de prezența poliției sau a televiziunii. Restaurarea ce ar trebui să urmeze Revoluția se consumă în restaurante (românești, e adevărat!), într-o atmosferă de frățietate generală
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
articolului face și o comparație cu modul cum este tratată amintirea lui Goethe în Germania: "La Frankfurt, nu demult, cu ocazia Târgului de Carte, am vizitat, cu Ion Pop, Casa memorială a lui Goethe și Goethe Museum, unde respectul pentru olimpianul, clasicul autor german era firesc. Critica operei sale nu viza componentele extraestetice, nu era demolat politic omul..." Nu este exclus ca europeniștii noștri cei mai vigilenți să tresară la remarca lui Adrian Popescu și să-și reorienteze spiritul critic spre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
să-și găsească locul într-o carte. Am mai spus-o și cu alt prilej, Augustin Buzura este un prozator prea important pentru un anumit tip de pamflet cu adresă foarte precisă. Mi-ar fi plăcut să-l știu mai olimpian, rupt de mizeriile foarte concrete pe care le-a trăit pe propria piele. Sunt amintiri care dor, dar care trebuie păstrate cu discreție în suflet. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când Augustin Buzura povestește epopeea războaielor sale cu cenzura din
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p. 20) În mod oarecum paradoxal, în pofida mesajului lor mai degrabă prăpăstios, poemele lui Dinu Flămând nu eșuează într-un melodramatism ieftin. Poetul își tratează angoasele cu superioritate, rațional, cu o atitudine olimpiană. Implicit sau explicit în poemele sale apar trimiteri livrești către marii filozofi ( Platon, Heidegger, Descartes, existențialiștii), raționamentele sînt, adesea, surprinzătoare și strălucitoare, versurile au, în conturarea poemului, precizia unor incizii, aproape nici un cuvînt nu este inutil, iar complexitatea ideatică a
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de mare forță expresivă, aflat aproape de pragul de sus al creației sale. Prin publicarea volumului Tags, Dinu Flămând demonstrează că rămîne unul dintre
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
care s-a și una care ar fi rămas scufundată într-un naiv și generos idealism academic. Valorile și atitudinile fundamentale continuă să unească ambele categorii, doar strategiile lor politice diferă. Unii cred că trebuie să practice îngăduința sau disprețul olimpian dintr-o poziție de exterioritate și superioritate, alții înțeleg să lupte pentru propriile privilegii dinăuntru cîmpului politic, unde se află pentru a exercita o continuă presiune simbolică asupra unor politicieni pe care îi consideră prin definiție limitați și inculți." Simbolică
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
îndoieli, ca niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept. Și, la drept vorbind, ideea că bătrânețea ar fi vârsta înțelepciunii mi se pare o glumă proastă. Cum să fii olimpian când simți că începi să devii o paragină biologică? Am avut un infarct și un atac cerebral. Nu pot spera într-o bunăvoință nelimitată a zeilor. Dorm cu nitroglicerina la îndemână pe noptieră, vreți să am o bună părere despre
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea să treacă peste aspectul exterior al vagantului din speța poeților goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă sub trenciul ținut cu strășnicie pe el, Olimpianul se prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul pînă la a
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
și adversari. Toate oferă nuanțe discrete sau mai puțin discrete, apte să modifice întrucîtva imaginea criticului perpetuată în manualele școlare și în unele istorii literare. Cum arată Maiorescu la capătul cercetării lui Alexandru Dobrescu: o personalitate duală (sigur pe el, olimpian, superior în public, cam dictator în relațiile cu discipolii și colaboratorii, oricînd dispus să-și impună în forță ideile, dar și măcinat de îndoieli, șovăielnic, adesea disperat în intimitate - caracterizare valabilă cel puțin pentru anii de formare și de consacrare
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
du vent me reçoivent,/ me renversent, me tourbillonnent.// Maison: - mă naissance-errance.// Je m'éloigne toujours, aliéné/ dans le ciel, sauvé et perdu/ sur leș ailes rigides de l exil" (Ailes rigides). Reversul sentimentului "exemplar", al emoției strîns ținute în chingile olimpiene se arătă a fi încleștarea ferină, cruzimea transcrisa nemijlocit, dur confesiva: "D'un garage souterrain de Paris,/ je regarde le ciel/ et je me parle dans un mélange de langues/ comme une vivante tour de Babel.(...) Mes ręves ne veulent
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ea, Philippe Sollers. Se discuta despre ultima ei carte și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune doamna luîndu-și inima în dinți, el este. Cartea despre care se vorbea era Journal amoureux apărută în martie 2000 la Gallimard. Cînd am avut-o în mîini, am citit-o pe nerăsuflate. Care era secretul dragostei
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
fel de a revizui literatura trecutului nu e cel mai potrivit. Pe drept cuvînt au protestat contra lui unii critici contemporani. Sadoveanu nu merită a fi pus la index, deși cinica nepăsare cu care a întîmpinat oroarea comunistă și calmul olimpian cu care a beneficiat de favorurile unui regim care-i interzisese pe Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Ion Barbu, ca să mă refer doar la cîțiva care mai erau în viață în anii '50, sînt condamnabile fără circumstanțe atenuante
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
practică, de la o poștă, a restaurație comunistă. Aberațiile lui Miron Cozma, marionetă manevrata de păpușarul Vadim, sunt, în fond, consecințe ale iresponsabilității unor guvernanți care, în amatorismul lor păgubos, s-au crezut eternizați în fotoliile moi ale puterii. De la înălțimea olimpiana a orgoliilor satisfăcute, viermuiala penibilă a vietii de jos nu face decât să le tulbure o digestie echivalentă cu moartea clinică. Până la urmă, bătosenia ministrului Berceanu s-a dovedit o biată apă de ploaie. Trăgând cu ochiul la efectul electoral
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, intenția de a revoluționa specia literară aleasă, memorialul de călătorie. Pe un ton solemn, el prezintă geneza operei sale prin analogie cu un eveniment mitic, nașterea zeiței înțelepciunii din capul părintelui său olimpian: o idee genială, în adevăr, se zămislise în capul meu; iar când îmi arsei palma peste frunte, această idee, întocmai ca Minerva din capul lui Joe, ieși mândră și războinică de sub fruntea mea1. Scriitorul are intenția de a introduce o
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de gloabă, ce zace de răpciugă; Diana desculță mână la pășunat măgarii după ce a rămas fără arc și câini; Cerber arată ca o javră cu coada între vine; Momus a râs, sărmanul, a râs pân-a pocnit, astfel că toți olimpienii sunt în doliu (80-81). Pentru călătorul erudit zeii sunt încă prezenți în viața cotidiană, dar ei constituie doar o sursă a comicului. Expresii latinești uzuale - pleno ventre (109), ad inferos (214), in ictu oculi (238), in propatulo (247) - apar frecvent
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
fusese abandonată în perioada imediat postbelică; observația se referă, bine înțeles, la dimensiuni temporale care însumează decenii, fiind vorba de istorie. Atunci când afișele Atheneului anunțau Concertul pentru vioară și orchestră op. 61 de Beethoven am constatat că, într-adevăr, această olimpiană lucrare solistică nu mai fusese cântată de ceva vreme, nici chiar la Festivalul George Enescu din 2013. În același timp este la fel de posibil ca o anumită execuție să treacă neobservată, în absența în re minor de J.S.Bach. Orchestra, sub
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII), prin Iubire Dionysiacă (cel puțin, așa este indicată de către autor...), în Albinele Hyblei Olimpiene, cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata” Moarte-Înviere, prin intermediul Somnului/ Visare, „lavina de-ntuneric” - în: „înflorirea migdalului” marianico-hristic: „De vii la mine, potcovește-ți calul!/Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase zi de zi porniri și făptuiri inavuabile, cu intenția că
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
talent își va gestiona succesul (mai nărăvaș, se știe, decât scrisul), e altă treabă. Care-l privește numai pe el. Și pentru că tânărul poet mi-a făcut pozna, direcționând o pagină din carte către mine, nu pot să mă prefac, olimpian, că n-am văzut nimic: „privesc cerul printr-un monoclu triunghiular/ și sper să-ntâlnesc o privire// dacă m-aș rata, oare n-ai ține la mine mai mult ?// Prietene, viața e singurul rahat pe care-l mai am/ pot
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
de Dumnezeu, feciorie ... Dacă aceste trei mari virtuți ar fi biruit, dacă toți ar fi devenit franciscani, lumea ar fi pierit”. Modul de a vedea Italia ne lămurește asupra intențiilor romancierului: nu ne vom îndrepta spre Orient alături de un dromofil olimpian precum Goethe („înviind cu minte, cu înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
și totuși frecventabil. Climatul acesta nu e de dată recentă și nu-l putem lega de un regim anume. Este suficient să parcurgem Agendele lui E. Lovinescu pentru a ne face o idee despre viesparul literelor în plină democrație interbelică. ,Olimpianul" Lovinescu, un monument de răbdare, atenție participativă, căldură umană și exigență critică, își revărsa în paginile secrete întreaga amărăciune provocată de veleitarii agresivi ori de scriitorii buni, dar dificili. Cum procedează, oare, Gabriel Dimisianu atunci când face un pas înapoi și
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
calități: prin geniu și prin cultură. Geniul îți dă rezistența, cultura, lărgirea orizontului. Și într-un oarecare răstimp, am putut constata la Dna. Pârvulescu amîndouă aceste însușiri. Cartea domniei sale despre București întrunește toate calitățile unei opere majore și obiective. Scrisă olimpian și cu mult spirit analitic, ea este departe de caracteristica aceea a literaturii ruse care a introdus și la noi misticismul bolnăvicios. Episoadele se succed logic, personajele, reale sau doar cu o aparență de realitate, se înscriu într-o ordine
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]