306 matches
-
asta nu era cu totul adevărat, dar ce mai conta?) și-acuma vii liniștit și ne ții lecții? Dă-o-ncolo, că nu merge-așea!“ Zisesem așea, ca Sergiu Nicolaescu în Cu mâinile curate. „Nu știam că doare-așea.“ Comisarul comunist, onest, omenos, proaspăt ciuruit de gloanțele burgheziei. Hârâia acolo, eroic, făcut strecurătoare. Nu mă enervasem cu-adevărat, dar lăsam impresia că mi-au sărit papucii. Îmi modulasem și vocea, să sune urât. Așa (pardon, așea) și trebuia. Mihnea s-a înmuiat. „Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi și angajați în Asociație, unii o cereau singuri, năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece, când pleca și-ultima mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și palmele astupându-i urechile - singurul loc prin care invadatorii ar mai fi putut intra. Se trezea dimineața strâmbă, anchilozată, cu urme de unghii în palme, fără să știe de ce. M-am gândit câteva clipe la viețile noastre, cald și omenos. Specialiștii susțin că, după nu știu câți ani, dispare iubirea și intervin niște sentimente profunde, care consolidează perechea și cimentează relația: respect, prețuire, prietenie. Suna ca restaurarea unui cavou, doar când auzeai termenii („consolidare“, „ciment“, „sentimente“), îți venea s-o iei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sat de 500 de suflete nu se află o oca de lapte. Miile de populațiune orășenească ți-e de mirare de unde trăiesc. Dar mortalitatea acestor din urmă și este înspăimîntătoare. În acelaș timp, străini trăiți sub alte regimuri mai [puțin] omenoase și imigrați de sub ele se 'nmulțesc și sunt în punctul de-a intra în dominațiunea reală a țării. D. A. V. Millo, în cartea sa Țăranul, arată prin ce manopere diabolice, financiare și administrative, țăranul nostru a fost adus la sapă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conservatoare. Copiii americani (și nu numai ei, vezi versiunea "euro" de la Paris a lui Disney World, Florida) nu se lasă convinși de asemenea teorii critice, considerând probabil că Santa Claus și Walt Disney trebuie să le arate fața inocentă și omenoasă a omenirii. În consecință, oazele Disney World se bucură de același succes considerabil precum producțiile de film Walt Disney, cei mici fiind condamnabil de nepăsători față de exploatarea nemiloasă și foarte eficientă a viselor copilăriei de companii lipsite de scrupule. Termenul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pradă înzestrate cu cele mai rele vicii omenești, grotești și cruzi, trufași și lași. Singurele excepții, numite faithful souls (suflete credincioase), sunt o pereche de servitori negri cu frica lui Dumnezeu și a stăpânului, care adoră să rămână sclavi ai omenosului Cameron. Parlamentarii negri sunt prezentați ca o ciurdă de antropoizi, incapabili să desfășoare o activitate la nivel superior, preocupați să bea, să se îndoape și să-și expună labele, după ce s- au descălțat, pe pupitrul de deputat. Asistăm la o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o țigară în ultimele lui clipe. Mulți ani după aceea, „tovarășii” au însemnat în gândul meu forțele binelui. Tovarășul Toma nu ține predici despre vigilența revoluționară și rolul conducător al parti dului, el se mulțumește să fie inteligent, chibzuit, curajos, omenos. Și astăzi, după tot ce- am trăit în legătură cu comunismul, revăd Valurile Dunării cu aceeași privire proaspătă. De ce ? Pentru că excepționalul scriitor Titus Popovici a înțeles, primul, deosebirea dintre propagandă și manipulare. Propaganda înseamnă să impui niște idei prin forță și repetare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
proprietăți și arestați. Fără însă ca asta să se reflecte, pilduitor, în vreun film. Titus Popovici realizează încă o premieră, introducând personajul preotului catolic Potra. Prezentat mai întâi ca o minte luminată, tolerant (e gata să boteze copiii ortodoxului Andrei), omenos, el ne este dezvăluit în final ca un viclean apărător al ordinii burgheze, căci, când aceasta este cu adevărat pusă în primejdie, Potra se dezbracă de umanism și nu ezită să afirme : „Împotriva unor asemenea oameni [comuniștii - n.m.], numai armele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și cu tunica oferită de Olariu pe ea. Din nou, instinctul narativ- manipulator al lui Titus Popovici funcționează impecabil : în toate filmele cu legionari de până atunci, aceștia fuseseră prezentați ca niște brute ucigașe, prin opoziție cu comuniștii calmi și omenoși. Bruta e și aici, dar comunistul Duma este și el redus la condiția de mascul agresiv, care nu suportă să îi fie atinsă femela nici măcar cu privirea. Acționează violent și irațional. Olariu îi strigă : „Ce-ai, mă, ai turbat ! ?”. Comportamentul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ar fi fost internați într-un spital psihiatric, fiindu-le administrat tratamentul corespunzător. Oricum, nu ar fi torturați sau arși pe rug, cum procedau ei cu cei bănuiți de erezie, ci s-ar fi bucurat de un tratament mult mai omenos. Întotdeauna dogma și gândirea închistată au constituit piedici majore în dezvoltarea unor sisteme gnostice bazate pe precepte raționale. Dacă putem ierta comportamentul aberant și inuman, crimele și tortura practicate de Biserică în Evul Mediu împotriva celor care propuneau idei gnostice
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
înlocuit și la Băile Comunale Iași și la Băile Slănic, de către doctorul Panait Zosin, care avea aceeași părere despre doctorul Brăescu: cu toate că era de acum în vârstă, era robust, totdeauna elegant îmbrăcat, sever, riguros în serviciu, dar bun și foarte omenos cu subalternii și cu pacienții. Părerea lui era că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că de prin 1913, doctorul Brăescu începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
întregi l-am văzut pe acolo. Pe de o parte, era un om care avea fermitate și aplica linia partidului, dar, pe de altă parte, în diferite situații, studenții veneau și spuneau că e un om care ascultă și e omenos chiar. Probabil a fost unul dintre mulți alții care aveau un comportent dihotomic. Adică, fac asta pentru că mi s-a dat o sarcină, dar îmi păstrez relația cu colegii mei. Eu știu că a fost respectat chiar în Agronomie, că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
provoca majorității crampe. Chiar și acum e greu să-ți arăți simpatia deplină față de primejdia că un milion dintre noi să ceară celorlalți jumătate de milion să se extazieze că sînt umiliți. De pildă, l-am auzit pe un prieten omenos și total lipsit de fanatism căutîndu-și cu grijă cuvintele ca să-și exprime disprețul față de armată provizorie 208 și găsind aproape inconștient le moț juste: Acești... acești... irlandezi." Problematică identitara proprie apare și în discursul rostit în cadrul recepției de primire a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
bun organizator; a cercetat golful găsind terenuri potrivite pentru semănatul cerealelor, a schițat un plan al viitorului oraș, prevăzând străzi largi și spații pentru dezvoltarea ulterioară, a raționalizat alimentele căutând În permanență noi surse pentru pescuit și vânat. Se purta, omenos cu deținuții, dar când Împrejurările o cereau, Își impunea ferm voința, uneori cu o deosebită severitate”124. Corturile au fost Înlocuite treptat cu colibe din cărămidă și cherestea, conturându-se treptat prima așezare Sydney, Înconjurat de lanțul Munților Albaștri 125
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la București, unde sunt pelerinaje importante. „Aici la București lumea este mai avută, dar nu mai darnică. Banul ți-l flutură mai mult pe la nas, decât să ți-l dea la buzunar, la Iași sunt mai săraci pelerinii, dar mai omenoși, dau din puținul lor. Acolo e și mai criză ca aici !” Mai are și alte surse de venit, la Iași mai vinde și sticle de plastic goale pentru agheasmă, dar nici activitatea aceasta nu-i aduce prea mulți bani, „ne
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
chiar dacă o lectură sensibilă le poate recunoaște un „aer de familie”. Efortul de a stăpâni emoția, chiar un umor amar, sunt trăsăturile comune pe care le observăm. Cine vrea să descopere - și care cititor nu va simți această năzuință? - reacții omenoase din partea populației românești față de prigonirea evreilor le află cu o tresărire de ușurare: soldatul anonim bucovinean care iese din rând ca să-l Îmbrățișeze pe deportatul Feier, fiindcă erau amândoi din același sat, domnul Costăchel de la Herța, care trece, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că trebuia să numere între 1.000 și 1.500 lei era scutit de front, trimis acasă și bineînțeles, făcut erou. Vasile Vasilaș n-a avut banii și, ajungând la București bolnav, în spital, a avut norocul de un doctor omenos, care l-a întrebat câți ani are, și aflând că are peste 40 și cinci copii, i-a dat certificat medical, ca să fie scutit de front. De la un alt sergent al armatei române, Mircea Ignătescu, care a ajuns până în inima
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
da’ cât am stat acolo în formațiunea aceea, de fiecare dată. Iar de Crăciun am făcut cor de colinde și am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu dacă s-au gândit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de mișcare la Mislea... Da, erau mai înțelegători, nu era așa o strictețe, pentru că era departe de București și nu erau așa la mâna Securității... Când ne-am dus noi, directoare era o doamnă, o locotenentă major, care era destul de omenoasă așa. Și ofițerii de servici, și cei de la producție, nu pot să spun că se purtau urât cu noi. Nu erau pedepse așa cum au fost mai târziu... Mai târziu o fost groaznic. A fost așa mai bine în cei doi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O ce veste minunată”, toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa, și-o intrat comandantu’ cu o sergentă majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: Să vină aici, înaintea mea, colindătorii. Eu m-am dus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
impresia că le-aș fi scris eu"; "La cincisprezece ani purtam la gît un medalion cu portretul său ca pe o icoană". Tolstoi a fost considerat adesea un Emil realizat. Critic înverșunat al școlii vechi și apărător înflăcărat al atitudinii omenoase față de copii, Tolstoi deține un loc de frunte printre luptătorii eminenți împotriva șabloanelor și rutinei în pedagogie. El a organizat o școală pentru copiii țăranilor la moșia sa de la Iasnaia Poliana. La baza activității din această școală stătea ideea că
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
practicii de repatriere forțată a imigranților haitieni ridicați pe mare. Promisiunea a avut succes în rândul liberalilor și al susținătorilor refugiaților, dar a fost și lipsită de înțelepciune. Deși trimiterea imigranților acasă părea o soluție lipsită de compasiune, era mai omenoasă decât cea de a-i încuraja pe haitieni să-și dea micile economii de o viață în schimbul unui loc pe plute care iau apă și în bărci cu pânze supraîncărcate care, mult prea adesea, se răstoarnă. Pe când era președinte ales
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
baba lui moș Petru. A ajuns și ea la 85 de ani. Oleacî di neamuri Sîntem oleacî di neamuri cu Ștefan Apetrei, tresare bătrânul. Da’ nu mai știu... Mătușa Sofica era fata Ilenei, sora lui Creangă. Măritată cu Antonică Grigoriu. Omenoși... Ileana, sora lui Creangă, s-o dat în fântână... Mătușa Macrina l-a omenit pe Ceaușescu cu mămăliguță caldă, cu lapte acru și cu miere de albine. Oana Bordeianu e nepoata cea mică și este în clasa a IV-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
reflectă pretenții de valori "universale", este o invenție a secolului al XIX-lea, având originea în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr, în cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea, literatura a rămas cam la același statut - scrisori omenoase sau politicoase. Acest lucru poate fi identificat în titlul unuia dintre cele mai studiate tratate despre retorica clasică - Lectures on Rhetoric and Belles-Lettres86 de Hugh Blair, scris în 1783. Mai mult decât atât, scrisorile delicate sau politicoase includeau cu siguranță
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu terci de o valoare nutrițională scăzută. Nu prea este de mirare că a existat o asemenea dușmănie între literatură și jurnalism. În consecință, până la mijlocul secolului, ideea unei literaturi superioare era aceea care presupunea atât înțelesul de odinioară - scrisori omenoase și politicoase - cât și un înțeles mai nou, care aspira la statutul solemn de artă și adevăr, din care jurnalismul va fi exclus în cele din urmă. Dovezi în acest sens pot fi găsite în Cyclopaedia of American Literature a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]