337 matches
-
închide canalele de comunicare elev-profesor, chiar elev-elev, pentru că relațiile ierarhice nu permit comunicarea (idee amintită deja prin citarea lui Olivier Reboul). A accepta și a pregăti confruntarea cu elevii presupune, pe de o parte, cultivarea sentimentului că nu există autoritate omnipotentă și veșnică, iar, pe de altă parte, transmiterea implicită a mesajului că persoana, opiniile și exercițiul lor contează (a nu se uita că în școală totul trebuie să aibă valențe educative). Revenind la autoritatea deontică, menționăm că aceasta trebuie estompată
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
prieten al familiei" (1984: 111). Totuși, acestea sunt doar coordonatele generale ale unei geografii a tenebrelor cu totul speciale. Eroina, după cum punctează, succint, Stelian Cincă, "[a]re o frică organică de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Thackeray pentru ingeniozitatea intrigilor dezvoltate în prozele sale. De asemenea, o paralelă interesantă s-ar putea trasa între nuvela Frigul și povestirea The Wind (1943), semnată de prozatorul american Ray Bradbury, în care protagonistul, John Colt, este urmărit de furtuna omnipotentă după ce a pășit în Valea Vânturilor, locul secret din inima Tibetului, de unde vijeliile își plănuiesc distrugerile operate în lumea oamenilor. În cele din urmă, eroul primește o vizită, acasă, de la marele său inamic, deopotrivă sursă a terorii implacabile și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gândirii. O idee, oricât de bună ar fi, rămâne lipsită de efecte atâta vreme cât nu-și găsește o traducere În acțiunea practică, Într-o tehnică de aplicare tot atât de justă ca și ea. Adeseori auzim spunându-se că, „dacă metodele nu sunt omnipotente, În schimb, posibilitățile lor sunt enorme În direcția cultivării darului și a facultății de a Învăța (Schwartz, 1976, p. 140). Or, dat fiind faptul că Într-un sistem instrucțional metodele Îi ajută pe elevi să Învețe a Învăța, pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
raționalității. În acest "joc", Oamenii Mici creează "clone" ale indivizilor reali (în "crisa lide de aer"), cu care, ulterior, populează lumea. Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Empolio et uxoris olim dicti Antonii Iohannis Rinaldeschi, eidem în solidum, ut dixit, ab intestato delatam 218, suum sine scriptis nuncupativum condidit testamentum per quod voluntatem suam disposuit et ordinavit în hunc modum et formăm, videlicet: Imprimis namque animam suam omnipotenți Deo eiusque gloriose matri Virgini Mărie et toți celești curie paradiși humiliter et devote recommendavit. Sepulturam autem șui corporis, quando eum de hac vită migrări contigerit, elegit et esse voluit în ecclesia Sancte Mărie Maioris de Florentia, în eius sepulcro
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
punctului Omega", o teorie fizică testabilă ce reprezintă practic un alt nume pentru Dumnezeu, care ne va învia într-o zi pentru a trăi veșnic într-un paradis asemănător celui iudeo-creștin. Concepte teologice consacrate, cum ar fi: rai, învierea morților, omnipotent, omniscient, omniprezent ș. a. devin în lucrare concepte fizice, intrînd în calcule raționale. Ceea ce încearcă să descrie autorul este nici mai mult nici mai puțin decît "mecanismul fizic al învierii universului" și a fiecăruia dintre noi, îndem-nîndu-i pe cei care se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Iar ca putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a-și păstra imaginea de forță omnipotentă și bivalentă era aceea de a întreține misterul acțiunii sale "la bucată". Căzînd și această redută, nu vom mai discuta despre Securitate, ci despre securiști și despre informatorii lor.
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
de clară: răul există nu fiindcă ar veni de la diavol, ci fiindcă tocmai făptura omenească pervertită de regimul totalitar conține germenele răului, care poate spori prin delațiune, fanatism, dogmatism etc. Mitologiei negre comuniste care construise în mentalul colectiv imaginea comisarilor omnipotenți și omniscienți, proiectați ca niște dumnezei pedepsitori, Mihail Bulgakov le opune o altă mitologie, aceea a diavolilor hâtri, dar cu simț etic (magicieni, hipnotizatori, agenți paranormali sau chiar gansteri cum îi proiectează făpturile umane ori Puterea sovietică). Iar rolul acestor
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
aș despărți/ de mine cel amintit/ când mă-ntorc aievea prin calmul văii,/ tânăr,/ la povară ce ma strigă din mâine". Poemele depun mărturie despre condiția de naufragiat ireversibil a omului prins între propriile soluții de izolare și stihiile morții omnipotente. Poetul este un crepuscular ce adastă între lumină Sol și întunecatul Thanatos, tărmuri-reper între care se scrie cronică trecerii vieții că într-un fel de cameră obscură a developării fotogramelor. C.Th. Ciobanu, Înger în gerunziu, Ed. Cartea Românească, 1999, 200
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
că, în construcția multietajată a comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; ca ipoteză absolut abstractă, întreaga construcție se sprijină pe un nivel adânc sau depărtat, care poate fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi un prim și îndepărtat nivel 0, pentru că, în realitatea concretă a textului dramaturgic, mai putem identifica un nivel 0 al concretului scenic; dar aproape
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
singura an stare să fie comparată cu pamfletul (vecinilor de alături n.n.), pamflet rostit fără nici un gând preconceput, ăn care (...) nu se construiește decât cu ruine, ăn care se neagă tot, ăn care nu se admira decât ceea ce adopta scepticismul: omnipotenta, omniscienta, omniconvenienta banului. După ce trăseseră an cercul persoanelor cunoscute, bârfa (vecinilor n.n.) se abătu asupra prietenilor intimi. Ajunge o dovadă spre a lămuri dorința ce ma cuprinsese de a rămâne acolo și de a-l asculta pe Bixiou luând cuvântul
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
se dovedește factice, într-o circularitate care îl readuce pe complotist la punctul de plecare. Într-o lume în care, ca în basme, personajele își trec unul altuia persoana, precum fluide în căutarea formei, iar autoritatea, pretutindeni prezentă, este când omnipotentă, când paralitică, izbânda scapă fatal printre degete prudentului Plagamat, așa cum între parteneri, actul dragostei pendulează între coșmar și extax, iar între semeni nici un sentiment nu prinde temei, în tentația deriziunii și sub imperiul imediatei materialități. Indiferent la care din etaje
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
minciună. Incapabil de evoluție, de-o creștere organică precum și de o bruscă regenerare, de-o iluminare pe drumul Damascului, acesta ar purta o mască tartuffiană: "Scriitorul român este un neguțător de vorbe goale, un turiferar și un măscărici la masa omnipotenților politici și a autocraților sociali. Se dă pe lîngă bogătași pentru un picuș. E milog, om sănătos, care refuză să ia viața și munca pieptiș, știindu-se pe linia minimei rezistențe. Pîndește ofranda boierilor și dă cu bîzdoaca unde i
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
Proust cele mai miezoase pagini rămîne Camil Petrescu. L-a iubit atît de mult că a urzit o întreagă teorie pentru a-i pune în lumină valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul cu drept de viață și de moarte asupra personajelor pe care le crea, și nici o piedică nu-l putea împiedica să le descrie așa cum voia el. De aceea, autorul pretindea că putea ști ce se întîmplă în
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
venerabili ai unor astfel de fantasmagorii. Prin transparență metamorfozelor umanului asistăm la descompunerea Creației, atacată chiar în piscul ambițiilor sale. Extazul contemplării acesteia se preschimba în coșmar. Efectul e, ca-ntr-o dublă catastrofă, dispariția tragediei în locul căreia se instituie, omnipotent, simțămîntul absurdului. Conștiința omului se izbește de situația-limită a unei devalorizări, în cîmpul căreia nu se poate socoti decît înșelat, erou al unei farse într-o lume pe care autorul Ciumei o resimțea drept teatrală, pirandellian populată de personaje în
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune: „Borges înțelege că primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului cu lacăt. Un om scund, negricios și cam îngrămădit, cu omoplații blocați de grăsime și fața încordată, ca de tigru, Mitiță era bătrân, dar bătrân
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
prim rang, înlocuind umplutura de serviciu. În numele patriotismului, statul încerca să racoleze scriitorii șovăitori încă. Apariția în străinătate a celor două cărți ale lui Petru Dumitriu, Rendez-vous au jugement dernier și Incognito, dezlănțuiră în presă atacuri dirijate de același organ, omnipotent. Poetul Ion Vinea, supărat că fusese lașat de Petru Dumitriu, nu ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două ore și ceva se diluează aici. Ucigașul își pierde statura, însă nu în fața unui omnipotent dialectician ca Anghelache din filmul lui Porumboiu, ci în fața unor modești reprezentanți ai legii depășiți de cazul pe care-l au în față. Există aici un mise en abîme, când Viorel le spune că nu vor înțelege, replică adresată unui
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care dă ceasul înapoi - singura modalitate în care timpul nu se pierde, se cîștigă! - nu e chiar omniscient. Cu atît mai puțin, omnipotent. Dar chiar și știind puțin mai mult - și oricît ar fi de îngrădit -, ceva poate, totuși, să modifice. Probabil că lucrurile ar sta la fel și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
funcție - altminteri merituos regizor - Stere Gulea, prins în menghina sistemului subcultural cu tentă mafiotă, ca și cum n-ar avea cel puțin altă opțiune politică, întră în rimă cu președintele prorogat viager la Uniunea Cineaștilor, din eșalonul doi al fostei nomenclaturi, scenaristul omnipotent de altădată, Mihnea Gheorghiu. La ultima întrunire a Consiliului UCIN, primul dintre cei doi a pledat energic pentru "păstrarea spiritului legii" cu falimentul probat și a retorcat agresiv la critici, cu sentințe care reeditează enormitățile apodictice și sofismele caracudei de
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european - la care România se arată (în sondaje) dornică a se include - impune, printre multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminentei reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani, nu? și
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]