499 matches
-
unui Mare Zeu încă de la începutul vieții spirituale. Ca urmare, totemismul nu mai reprezintă prima formă a religiei, ci una târzie, ce apare în special în comunitățile tinere. religia primă, originară, „consta în credința într-un Mare Zeu, etern, atoatefăcător, omniscient, binefăcător și locuind în cer”. Acesta deținea de timpuriu atributele lui Iahve din vechiul Testament. ulterior, acest zeu se va retrAge, mai întâi din conștiința oamenilor, apoi va înceta să-și mai facă în vreun fel simțită prezența. Devine ceea ce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam cum mi se dicta”, nereușind să opună nici un fel de rezistență. Amenințările vizau și autolegitimarea aparatului represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul populației): „Ai să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lăsați practic să moară (la Timișoara, cazul lui Dominic Paraschiv, bolnav psihic, iar la București, cel al lui Cristian Lupu). Dacă, în ceea ce privește evenimentele din București, aceste situații s-au datorat psihozei și intoxicării cu ideea prezenței teroriștilor considerați a fi omniscienți, omnipotenți, putându-se travesti în fel și chip și păcălind populația, la Timișoara s-a speculat obsedant pe ideea că membri ai forțelor de represiune, care au interogat răniții din primele zile ale insurecției, ar fi fost cei care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe înțelegerea eternelor dileme ale politicii. Cea mai importantă schimbare în gândirea politicii economice din Lumea a treia a fost recunoașterea că ipotezele despre natura statului, aflate la baza planificării, sunt nerealiste. S-a asumat, implicit că statul este benevolent, omniscient și omnipotent... Orice credință despre ultimele atribute s-a volatilizat rapid; omnisciența planificatorilor a fost pusă tot mai mult la îndoială, pa măsură ce planificatorii au arătat o lipsă de prudență și înțelepciune, care l-ar fi dus pe un
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă, numită, „dindărăt”): „Era îngrozit la gândul că, odată cu prăbușirea comunismului, aveau să iasă în văzul lumii și cele nevăzute, și cele neștiute
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară sau teatrală etc. Toate aceste însușiri (daruri) au devenit, în timp, adevărate virtuți. Scriitorul Dan PLĂEȘU cultivă o proză poetică cu filon dramatic și coerență contextuală, naratorul omniscient implicat devenind instanță morală. Din bogata corolă creatoare, romanul rămâne pentru scriitorul Dan Plăeșu un punct forte, un spațiu generos de reflectare a subtilităților ființei umane. Publicat în 1985, Veghea este un roman social, deopotrivă, un roman de dragoste, o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
om care se confruntă cu anumite întâmplări și care povestește modul în care acestea l-au influențat. Astfel, Hemingway operează cu tradiția naturalismului literar, asemeni multora dintre predecesorii săi. Iar consecința acestui fapt e că nu poate exista nici un sfârșit omniscient, aspect reflectat în ironia din concluzie: el nu poate avea pretenția epistemologică de a trage concluzii despre starea unei țări sau a locuitorilor săi. Mai curând poate doar să ni le sugereze prin prezența acelui funcționar fascist și meschin care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al adolescenților prozei americane. Romanul este construit în trei timpi, primul și ultimul consacrați tinerilor în conflict cu lumea și în contrast cu adaptații, căpătuiții, ratații generației lor (personaje episodice, puternic caricaturizate), partea mediană ocupându-se de refuzul feminin al compromisului. Naratorul omniscient, ochiul impersonal alternează cu povestiri la persoana întâi, cu jurnale și scrisori, cu inserturi onirice și cu scene emblematice, cu discuții despre structura narativă și raportul ei cu valorile existențiale, ironic, captivant. Rochia de crin reunește trei nuvele, fiind semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
limita la, depunerea documentațiilor necesare, declararea eventualelor incidente survenite etc.), și un cercetător - care este responsabilul științific al proiectului și care nu poate fi decât un medic. În prezent, nu mai este posibil ca unul și același medic să gestioneze, omniscient, studiul, în toate aspectele sale administrative, metodologice, științifice și logistice, până se ajunge la faza finală și, respectiv, la publicarea rezultatelor. Sunt necesare cunoștințe aprofundate, uneori de natură pluridisciplinară, precum și un număr consistent de voluntari, pentru obținerea unor rezultate cu
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Din perspectiva situării, a locuirii universului romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei posibilități, și alegem formularea (mai recentă, din volumul eseistic Scrisori către un tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obiectivă, dacă nu chiar ca un reportaj asupra unui eveniment politic major al epocii - degringolada unuia dintre cele două partide de guvernământ. Dar accentul nu cade pe acțiune, ci pe analiza psihologică. Efectuată cu mijloace oarecum învechite, din perspectiva naratorului omniscient, aglomerând comentariile mentale ale eroilor și explicitarea meticuloasă, chiar cu iz didacticist, a comportamentelor și exprimărilor, analiza sfârșește prin a da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
citadine ale eroilor unor Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
în care autorul însuși a trăit. Punerea la lucru a acestor voci este expresia respectului absolut pe care autorul o are pentru confrații săi întru infern, alături de care el se încumetă cu umilință a mărturisi ca egal, apelând la discursul omniscient doar din rațiuni tehnice. Un aspect pe care cartea îl evidențiază cu deosebire în capitolul intitulat bahtinian Zona discursivă a personajului. Abordarea zonei discursive a personajului a fost pregătită, într-un fel sau altul, de capitolele anterioare prin câteva considerații
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
încă arestat, iar naratorul plasează o explicație în paranteză, prin care îl corectează: "Ce faceți? tresări Innokenti [...] Cine v-a dat dreptul? Încă nu sunt arestat! (Voia să spună: vina încă nu a fost dovedită)"297. Explicații oferă și naratorul omniscient din romanul Pavilionul canceroșilor, cu scopul de a restabili adevărul. În discuția cu Donțova, Kostoglotov își exprimă rezerva cu privire la efectul benefic al razelor roentgen asupra organismului, temeri cu privire la efecte secundare încă necunoscute pe deplin. Doctorița bănuiește că aceste idei provin
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
naratorul simte nevoia "să traducă" un termen argotic, pentru cititorul străin de lumea lagărului: Denisîci! Ia vezi... Dă-mi și mie "zece-zile" al tău! Asta înseamnă briceagul lui mititel 302. Lumea spitalului, ca și lagărul, are particularități pe care naratorul omniscient le cunoaște. De aceea, termenii și sintagmele prin care comunică medicii, folosiți uneori și pentru a nu fi înțelese de bolnavi, sunt "traduse" în paranteză: ""nu este exclus un deznodământ letal" (ideea era: să nu moară pe masa de operație
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
uneori și pentru a nu fi înțelese de bolnavi, sunt "traduse" în paranteză: ""nu este exclus un deznodământ letal" (ideea era: să nu moară pe masa de operație) [...] Status idem, i se spunea. (Asta însemna: situația e neschimbată)"303. Naratorul omniscient din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka furnizează în permanență explicații plasate în paranteze, cerute de faptul că percepția limitată a personajului principal, care ocupă o mare parte a textului, nu poate furniza informațiile respective, ca în exemplul următor: "Ce
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să provoace un zâmbet amuzat. Perspectiva personajului principal, Ivan Denisovici Șuhov, alternează în permanență cu perspectiva naratorului și, de asemenea, cu perspectiva care oglindește psihologia colectivă a deținuților. În general, atât percepția lui Ivan Denisovici, limitată, cât și percepția naratorului omniscient, strâns împletite, converg în aceeași direcție: crearea imaginii lagărului, cât mai aproape de realitate. Soljenițîn a ales în O zi din viața lui Ivan Denisovici vorbirea indirect liberă pentru a apropia perspectiva personajului de perspectiva autorului. Ar fi putut să aleagă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu o "imortalizare" ratată, precum aceea a lui Ghilgameș (§ 23). Căci, o dată ajuns omniscient, egal "zeilor", Adam putea să descopere Arborele Vieții (de care Iahve nu îi vorbise) și să devină nemuritor. Textul este clar și categoric: "Iahve Dumnezeu a spus: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Soarelui". El "a pus laptele în vaci, înțelegere în inimi, focul în ape, soarele pe cer, soma pe munte" (RV, V, 85, 1-2). Cosmocrator, el posedă unele atribute ale zeilor celești; el este visvadarsata, "pretutindeni vizibil" (RV, VIII, 41,3), omniscient (AV, IV, 16,2-7) și infailibil (RV, IV, 16,2-7). El are "o mie de ochi" (RV, VII, 34,10), formulă mitică pentru stele, întrucât "vede tot" și nu-i scapă nici un păcat, oricât de ascuns ar fi, oamenii se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-mă, așadar, Lazarus, ce visez eu, ce lume apare în visul meu, lumea reală, lucrurile așa cum sunt, sau lumea plăsmuirilor, a plăsmuirilor care nu au realitate de fapt, care dispar ca un fum îndată ce visul se încheie? Surprinzător, Lazarus, cel omniscient, nu se grăbește să aducă speratele clarificări. Tace, în chip vădit stânjenit. Nu știe, sau nu vrea, sau nu poate să-mi ofere răspunsul? Într-un târziu, dându-și seama cât de mult mă preocupă întrebarea asta, caută o soluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vă previn. Îmi plac oamenii cărunți. Au spirit." " Da, cred că am spirit, am spus. Și când vă vine mașina?" "A, ieri." "Ieri?", mă mir, ieri? Vreți să spuneți "mâine". "Nu, vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul inversiunii omnisciente. Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina ieriului viitor... și accesarea imposibilului..." Comunicăm, așa. Pentru mine este o distracție, numai bună pentru ora 3 dimineața, cât s-a făcut. Continuăm. * Târziu, aproape de patru, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întinzându-mi o mână cu multe inele, o mână făcută pentru a fi privită și pupată. Am întrebat-o totuși când va sosi mașina... "AIeri." . "Ieri? Vreți să spuneți mâine?..." "Nu. Vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul "inversiunii omnisciente". Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina "ieri-ului viitor"... și "accesarea imposibilului"." * Mai vorbim despre aceste doctrine. Este o distracție numai bună pentru ora trei dimineața, cât arată ceasul. La plecare, a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
domeniu ne amintim cât de greu și cât de riscant era să facem filosofie în condițiile în care aceasta era ancilară în raport cu politica. Practicam un adevărat slalom prin programă astfel încât să eliminăm critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la dezvoltarea filosofiei. O făceam pe riscul nostru și în virtutea unei credințe că datoria noastră este să pregătim viitorul (destul de abstract pe atunci). Filosofia este exercițiul gândirii critice, reflexive, exercițiu dialogal, pluralist, exercițiul prin care ni se oferă șansa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]