2,025 matches
-
structură narativă. În substanța proteică a acestei cărți, în care realul egalează prin exorbitanță imaginarul și cele două planuri sunt greu de despărțit, se amestecă laolaltă povești de dragoste emoționante, apologuri și alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism șocant. Romanul are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă și înfricoșătoare a mătușii, talentata doctoriță Wan-Inimă. Narațiunea se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria familiilor din ținutul Gaomi
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite, geamuri murdare sau sparte. Caută alt cadru, în lumea propriu-zis reală nu-l pot găsi și atunci recurg la jocurile simbolice cu păpuși. Reprezentările sunt când realiste, când onirice, pe ecranul memoriei sunt proiectate când întâmplări petrecute aievea, când imagini din filme odinioară interzise, cum ar fi Reconstituirea, din care ar fi de reamintit imaginile cu procurorul și milițienii care îi „cotonogeau pe băieții aceia“. Jocul cu frunzele al
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
thriller-ull și horror-ul, filmul e o poveste ‘moralizatoare’ despre neputința naturii umane de a-si domestici impulsurile (primare). Mix de documentar, jurnal și eseu cinematografic, The Pimp and His Trophies, semnat de artista vizuală Antoinetta Zwirchmayr, este o revizitare onirica a amintirilor din copilăria autoarei despre bunicul său - unul dintre cei mai celebri proxeneți din Salzburg. Aflând de pasiunea bunicului pentru vânătoare, ‘trofeele’ despre care pomenește titlul filmului capătă o nouă viață, materializându-se din purgatoriul memoriei prin procesul de
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
libertate și s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu și mulți alți scriitori nealterați de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiștii, dadaiștii, povestirile fantastice, teatrul absurdului și al grotescului, poezia onirica și chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul cu exceptia realismului socialist. Studiază la București filozofia și devine foarte activ în sînul generației 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistență culturală și în capacitatea literaturii de
Matei Vişniec [Corola-blog/BlogPost/99602_a_100894]
-
ale lumii, de la Sadlers Wells din Londra la Brooklyn Academy of Music din New York și au parte de critici excelente. Inspirat din lumea circului, Raoul îmbină muzica de cameră cu iluzionismul, dansul, pantomima și teatrul, având drept cadru o lume onirică ale cărei sfori sunt ținute de un singur om. Singur în mijlocul unui decor complex, în metamorfoză perpetuă, care pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, James Thiérrée creează o lume fermecată pe care o stăpânește și o manipulează apoi, după bunul
Ce pot face două mâni dibace de artist plurivalent by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20885_a_22210]
-
Theater și Pink Floyd, tinerii muzicieni brașoveni au reușit în scurt timp să-și definitiveze un stil propriu. Primi pași concertistici i-au făcut în cadrul unui alt eveniment marca Next Dream Event - The Festival Of Dreams (unde au cântat alături de Oniric și Laonlyness). Au urmat apoi o multitudine de evenimente, unele mai importante ca altele, fie că au fost festivaluri (Posada, Ost Fest, Ghost), concursuri sau simple recitaluri alături de artiști autohtoni sau internaționali. QuantiQ se poate mândri pe bună dreptate de
QuantiQ @ Deane's Irish Pub [Corola-blog/BlogPost/97445_a_98737]
-
sale, inclusiv în volumul de debut, intitulat : “Mozaic “(versuri ), semnat împreună cu soția, apărut la Editura “Studia “, ridică temperatura lirică la cote înalte, în care verbul sugerează un act de magie, și care se transformă în prozele sale, în subtile jocuri onirice, dublate de voluptoase imersiuni în imaginar. Așa cum descoperim în romanul “Catacombe “, ce a văzut lumina tiparului în anul 2010, la aceeași editură. Romanul este structurat în doua parți:”Vulcanii” si „Diafanii”, obligând cititorul la o lectura atentă, cu benefcii pentru
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
să-i nemurească’’. Poezia cu titlul ,, Nudul culcat al lui Modigliani’’ (pag. 153) este urmată de ,,Autoportret cu Marc Chagall’’, artistul plastic plecat din spațiul spiritual rusesc, pentru a realiza - printre multe altele - vitralii dumnezeiesc de frumoase și alte ,,ferestre onirice’’ (dar de inspirație biblică) la Kneseth - Parlamentul Țării Sfinte, pe care am avut ocazia să le admir într-un august-septembrie 1992. Una dintre aceste ,,ferestre’’, inspirată din Proorocul Daniel (cel aruncat de Nabucodosor în groapa cu lei, din pricina unor intrigi
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
capul ușor pe tetiera scaunului, dând semn că ațipește. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparență spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spațiu cenușiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuși un mănunchi de scântei luminoase, multicolore. Congestiile programate își fac datoria și-n somnul căutat transferă pseudo-câmpului vizual amprenta reperată. Constată că și ea e în brațele lui Morfeu, la fel de frumoasă, la fel de ispititoare ca-n semi-lumina
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și gheizer devastator.
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn și "gospodăresc". Evaziunea în înălțimi și depărtări, zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu reguli mai generoase și culori mai vii, sunt substituite printr-o uimitoare densificare a lumii mărunte aflate la îndemână. Tot
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
știut mai bine și l-am pus la colț. Apoi l-am rebotezat Scaun pentru Fantome de Origini Strămoșești. El a rămas în trei picioare. Nu m-am simțit vinovat și nici obligat să-l repar". O seamă de inserturi onirice apar la intersecția, plină de fantasme dansante, dintre rețeta avangardistă și o puternică atracție către universul copilăresc al închipuirii neîngrădite: "Aflată între somn și starea de veghe, mă las cuprinsă de o frică absurdă. Dar dacă ea, pielicica fină de
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
la îndemînă. Actorii aceștia știau precis ce joacă. Au înțeles lumea lui Ionescu, a scriiturii lui, universul aparte ca să poată să interpreteze minunat personaje insolite care adoră farsa și improvizația. Ionescu nu este adesea studiat în școlile de teatru. Guturaiul oniric, Fata de măritat, Salonul auto, Îi cunoașteți sînt pietre de încercare pentru actori cu experiență. Și bijuterii actoricești ale absolvenților clujeni. De care mă despart acum. Cu greu. Nu înainte, însă, să trec în revistă promoția 2008, actorie, secția română
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
care îi rămânem doar în-urmă și nu ca-urmă). Expresia acestei orientări în raport cu acum-ul timpului este de atemporalitate, ca suspendare din timp (opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
nu ca-urmă). Expresia acestei orientări în raport cu acum-ul timpului este de atemporalitate, ca suspendare din timp (opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber de strictețea ireversibilității temporale, și sfârșind
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber de strictețea ireversibilității temporale, și sfârșind doar aparent și impredictibil, nu printr-un unghi de incidență, ci discret, printr-o breșă de gol temporal, ca o pasăre ieșind silențios
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
unghi de incidență, ci discret, printr-o breșă de gol temporal, ca o pasăre ieșind silențios și totuși neașteptat, printr-o fereastră deschisă întâmplător de o bezmetică pală de vânt. Adesea, și lucrările de tip improvizatoric pot sugera o expresie onirică, câtă vreme nu se ancorează pe spontane irumperi de virtuozitate, tinzând astfel către expresia evenimentului. Din punct de vedere componistic, a nota o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
inedit-metaforice), apelând astfel la imaginația instrumentistului-interpret, pe fondul unei culturi (și lingvistice) prezumat comune, prin care să-și ajusteze posibilitatea decodării indicațiilor de instrumentare. Este totuși de reținut că experiența de a interpreta compunând ori executând (cântând) muzici de concepție onirică, dezvoltă imaginația interpretativă în raport simultan cu două absențe: autorul, retras prin propria-i voință, și tradiția, voit-ignorată (dacă reușește) de către cel de-al doilea interpret, situat (obligatoriu) în poziția de prim-interpret. De cele mai multe ori însă, instrumentistul este reticent
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
fi totdeauna insuficientă, generându-i un sentiment de frustrare. Această dificultate a posibilității de continuitate prin consecvență, sub aspectul coerenței interpretative pe relația compozitor-instrumentist, este surmontată astăzi de tehnologie, care permite deplina încasetare prin înregistrare a unei producții de caracter oniric (mai cu seamă a celor de tip multimedia), „întâmplate” la un moment dat într-un act unic, irepetabil aidoma.
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Creația românească (II) Octavian NEMESCU Ulpiu Vlad - Inscripții în inimi II. Unul dintre cei mai importanți, mai originali compozitori români, Ulpiu Vlad, a rămas credincios idealurilor sale estetice din tinerețe. Cultivând o muzică onirică, în care starea de vis se ipostaziază prin alternanța reveriei cu coșmarul, lucrarea de față oglindește în cea mai fericită măsură dezideratele sale artistice. În scriitura foarte modernă a acestei partituri, alternează simplitatea cu complexitatea, determinarea precisă a actului interpretativ
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
la început e un pretext pentru a destructura și biografia poetului. Tonul scăzut, egal, pare să nu mai însoțească o spunere, ci doar să convertească tragicul lăuntric într-un limbaj exclusiv al poeziei, cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul și oniricul se instalează ca la ele acasă: "capul de vultur rebel/ cumpărat azi din piață/ cu cît tace mai mult la masa de scris/ cu atît fulgii lui trec din alb în mai alb/ amintindu-și de trupul măcelărit pe coline
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în propriul eu poetic (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu etc.), în ironie și speculație livrescă (Marin Sorescu, Paul Georgescu, Șerban Foarță) sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
manifestă. Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate logică, rațională, fie orânduite printr-o discursivitate onirică, iluzorie. Creația lui Tiberiu Olah e ca o inimă preparată pentru a fi monitorizată, gata oricând de operație. Și nu orice fel de operație, ci una pe cord deschis. Puține sunt lucrările în care descoperirea soluției optime să nu conteze
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
de la Eminescu, dar numai cu acest blindaj poemul nichitian a putut să fie tipărit. Azi figurează în manuale. Generației postdecembriste astfel de lucruri îi pot apărea ca întâmplări de pe altă planetă. Mie însumi îmi apar azi exotice și chiar ireale, onirice, cu toate că le-am trăit. Este bine, oricum, să fie cunoscute și de cei care, spre norocul lor, nu le-au trăit.
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să realizez ce-i lipsește, dincolo de ictusurile ironice sau racursiurile nostalgice: tragicul. Surprinzător, în universul oniric sau de reverie al lui Bauby este loc pentru regret, dar nu și pentru coșmar, imaginea scafandrului în apa tulbure nu creează anxietatea scontată, ci apare mai degrabă cu rolul unui refren, mai alerte sunt focalizările globului ocular revulsat, cu
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]