297 matches
-
Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare și enigmatice, accede la corespondențe creatoare între realitatea și limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluție de depășire a crizei limbajului și realului?. Farkas Jeno, românist
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
imaginarului în structuri de reprezentare și structuri de limbaj. Există o similitudine, la nivelul operațional, între creativitate și traducere în procesul neuro-mental de construcție și deconstrucție. Cea de-a doua a detaliat ?arhitectura procesuală? a creației lui }epeneag. Legătura dintre onirism și scripturalitate experimentală, dintre creație și traducere, se poate extinde până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
și inconsistența eului, existența, religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
cineva anume și pare venită din altă lume. Ea este și azi - cum se considera la debut - persoana întâi plural. Ana Blandiana, Cine sunt eu? (un sfert de secol de întrebări), Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001. 400 pag. Dumitru Țepeneag și onirismul Până în 1989, Dumitru Țepeneag era vag cunoscut în România, dar avea, ca să recurgem la limbajul politic, unanimitate. Toată lumea îl admira ca pe un personaj aproape legendar al vieții literare, ca pe un nonconformist in aeternum, incompatibil cu stilul de viață
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
pe Nicolae Manolescu... - Admirația pentru Manolescu mi-a mai trecut nițel..."; "- Emil Cioran mi-a mărturisit... - Teribilismele lui Cioran de mult nu mă mai impresionează..." etc. Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră important, iar lui să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. În răspunsul pe care îl dă primei întrebări din primul interviu cuprins în carte evocă, bineînțeles, începuturile acestei mișcări literare juvenile: " S-
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
Cioran de mult nu mă mai impresionează..." etc. Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră important, iar lui să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. În răspunsul pe care îl dă primei întrebări din primul interviu cuprins în carte evocă, bineînțeles, începuturile acestei mișcări literare juvenile: " S-o luăm de la întâlnirea mea cu Dimov. L-am cunoscut în '58... El stătea pe atunci într-un
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
mișcări literare juvenile: " S-o luăm de la întâlnirea mea cu Dimov. L-am cunoscut în '58... El stătea pe atunci într-un subsol al Observatorului Astronomic de pe strada Ana Ipătescu. Împreună, ca să zic așa, am pus la cale noțiunea de onirism, care, deși pleca de la suprarealism, îl contrazicea, pentru că noi respingeam de la bun început dicteul automat. Visul pentru noi era un model legislativ, nu o sursă de inspirație; era deci un model de structură. Nu povesteam vise, ci le produceam. [...] După
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
în literatura română, rămânând mai mult un gest simbolic de sustragere de la obligațiile impuse scriitorilor de oficialitate. Dumitru Țepeneag nu se mulțumește însă cu această primă relatare. Revine de nenumărate ori asupra subiectului, manifestându-se ca un infatigabil propagandist al onirismului. Ca să fim sinceri, nu-i stă bine unui nonconformist să-și administreze atât de atent nonconformismul. Până la urmă, însă, și această insistență face parte din pitorescul personajului Dumitru Țepeneag. El ne cucerește într-atât, încât suntem gata să recunoaștem că
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
bine unui nonconformist să-și administreze atât de atent nonconformismul. Până la urmă, însă, și această insistență face parte din pitorescul personajului Dumitru Țepeneag. El ne cucerește într-atât, încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit. Dumitru Țepeneag, Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, interviuri, ediție îngrijită de Nicolae Bârna, București, Ed. Allfa, 2000. 288 pag.
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
care a îngrijit ediția. După cum se prezintă volumul, acesta pare a fi, totuși, Ion Bogdan Lefter, eminentul specialist în Leonid Dimov, deși criticul semnează numai prefața. Care nu-i nici ea doar o prefață, ci un mic studiu introductiv în onirism, în poezia lui Dimov și, în ultima ei parte, și o binevenită notă asupra ediției. Aceasta din urmă restabilește deopotrivă cronologia difuzării înregistrărilor pe calea undelor și proveniența textelor citite de poet la microfon. Căci aceste 7 poeme din arhiva
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
de 7 poeme nu foarte lungi să fi fost precedată de un studiu introductiv doct și stufos, iar Ion Bogdan Lefter nu este un spirit îmbătrânit în prejudecăți. Motiv pentru care a preferat să ne ofere o succintă introducere în onirism, în circumstanțele epocii - între 1968 și 1971 se consumă perioada „legală” a curentului, înainte de ghilotina Tezelor de la Mangalia - și în cronologia operei dimoviene din jurul celor 3 ani, 1968-1970, în care, la mari intervale, se aude la microfonul Radioului național vocea
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în jurul unor reviste cu opțiuni estetice diferite, care mascau "opțiuni politice divergente" (263). Ar însemna să credem că, fără pluripartidism, "partidele" literare le substituiau pe cele "politice". Ori să înțelegem că, urmare a divergențelor, a fost interzis chiar și termenul onirism iar membrii grupului au fost împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
fost interzis chiar și termenul onirism iar membrii grupului au fost împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez: apărat minute bune de L. Ciocârlie la lansarea de la Bookfest), curent excepțional prin teorie și practică literară, numit altădată de autorul eseului de psihologie a literaturii noastre un "curent de mansardă", ar fi fost, măcar
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare. Civilizația străină din care au rămas aceste vestigii a purtat numele de suprarealism. Pentru că suprarealismul aducea oarecum, pe de-o parte, cu ars magna sive combinatoria a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
abia ieșit din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au legat lucrurile și am izbutit, în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic. În afară de Chitic, care urma să facă pe „moderatorul”, mai participau Dimov (de departe cel mai bătrân dintre noi), Turcea, Ulici și cu mine. M-a izbit la Ulici rapiditatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
definiții” și probabil că Ulici le citise. În orice caz, când Chitic i-a dat un sens suprarealist și psihanalitic termenului „oniric”, Ulici a sărit imediat să-l corecteze. Când mă gândesc că și acum mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul suprarealist e de a dreptul uluitoare. Mai târziu am mai făcut împreună un dialog despre Serenadă la trompetă, un roman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează Pastenague. De onirism ne arde nouă! — Spuneam de Nora Iuga... — Las-o și pe Nora Iuga! Mai bine spune-mi părerea ta despre articolul lui Tony... — Nu avem decât ce merităm, am spus eu într-un târziu. Ne credem mai cu moț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de exemplu? În ce relație ești cu banii? Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face cu ei? Nu mi-a fost rușine niciodată că aparțin acestei aristocratice bresle. Am prieteni pentru care banii aparțin celui mai elocvent onirism. Ce aș face dacă aș avea bani mulți? I-aș cheltui cu dragă inimă, cu teama că nu-i pot cheltui pe toți în această viață. Poate fi gloria postumă o țintă pentru un artist? Ce înseamnă înțeles-neînțeles în artă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
susținute de mari actori (care nu se pierd în cuvinte, dar nici nu le sar ca să iasă ei în fața). Un scenariu ciudat, tăiat cu barda la final. Bun Tom Cruise. » La Science des rêves/Artă viselor de Michel Gondry. Un onirism de zile bune, atâta vreme cât reușești să te acomodezi limbajului. Un ochi întors înăuntru spre universul din noi și o privire ludica asupra incapacității de a ne armoniza uneori cu realitatea. » Across the Universe/ Un cântec străbate lumea. Tot în cheie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]