3,282 matches
-
de stat, în mintea și cugetul acelora de-a căror dreaptă cumpănă depinde propășirea țării. Revoluția franceză descoperise cetățeanul, sora ei de mai tîrziu lasă în urmă onorul. Ceea ce nu înțelegea Alecsandri, atunci cînd condamna schimbarea de sex prin care onorului i se dă "o natură muieratică", e înfățișat "în poale lungi" și botezat onoare, este virajul de mentalitate pe care limba, formă fără fond, în felul ei, îl anticipează. Onorul vremurilor vechi devine demnitatea vremurilor noi, un merit care e
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
înțelegea Alecsandri, atunci cînd condamna schimbarea de sex prin care onorului i se dă "o natură muieratică", e înfățișat "în poale lungi" și botezat onoare, este virajul de mentalitate pe care limba, formă fără fond, în felul ei, îl anticipează. Onorul vremurilor vechi devine demnitatea vremurilor noi, un merit care e tot atît al celor care-l recunosc pe cît e-al celor care-l au (o culegere recentă de studii, Perspectives on Human Dignity, Springer, 2007, editată de J. Malpas
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
intră în posesiunea omului de rînd care, chiar dacă nu moare pe cîmp de glorie (sic!), are dreptul la respectul semenilor, pe care și-l cîștigă prin decizii mărunte, prin renunțări semnificative, prin alegeri, de cîte ori zice (v. Camil Petrescu), "onorul și cinstea mea nu-mi permit altfel". Îmblînzirea romantismului a însemnat, în chip necesar, și îmblînzirea onorului. Dincolo de secularizarea, pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
la respectul semenilor, pe care și-l cîștigă prin decizii mărunte, prin renunțări semnificative, prin alegeri, de cîte ori zice (v. Camil Petrescu), "onorul și cinstea mea nu-mi permit altfel". Îmblînzirea romantismului a însemnat, în chip necesar, și îmblînzirea onorului. Dincolo de secularizarea, pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să și-l asume oameni care, fără să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens de l'honneur, mustrarea franțuzească pe care Alecsandri o ridică în sprijinul teoriei, va defini, mult după moartea lui, o epocă
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens de l'honneur, mustrarea franțuzească pe care Alecsandri o ridică în sprijinul teoriei, va defini, mult după moartea lui, o epocă. După un intermezzo privat (care are a face cu privitul în oglindă
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
După un intermezzo privat (care are a face cu privitul în oglindă, mai mult decît simplă cochetărie, și cu nu mă supăr de cum se reflectă persoana mea în ochii dumitale), onoarea redevine publică, pierzîndu-și, însă, acel "soi de bărbăție" al onorului. Trecută întîi la feminin - cînd ajunge, hélas, să rimeze cu amoare (altă victimă a siluirii pedanților), căzînd, iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
pedanților), căzînd, iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția de la 1848 e vorba...) desfide certificatele de bună purtare care se obțin cu prețul sacrificării onorului. Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e, după '44, vorba atît de onoare, cît de onorabilitate, de asigurarea unei poziții în schemă. Într-o lume a lucrurilor sigure, de bine, de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea a cașcavalului, "de nu cumva românii se tem să nu fie confundați cu chinezii, în țara lor" - onorul e neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
câștige deopotrivă pe adolescenții până mai ieri cuceriți de El Che și pe maturii fie numai puțin nostagici. Am asista la o tragicomedie în care, perfect consonant cu principiul restitutio in integrum, celebrul motan Arpagic și-ar primi înapoi - cu onoruri postrevoluționare - adevăratul nume. Nu despre riscurile acestei atitudini va fi vorba în cronica mea. Și, deși l-am atins în trecere, nici despre volumul recent alcătuit de Liviu Malița (Ceaușescu, critic literar). Panica și alarmele zgomotoase în numele unei destul de abstracte
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Ministru Vicontele Riba Tamega și Secretarul Dl. Pinto Ferreira, într-un automobil al Președinției, de la Hotel Aviz și ne-am dus la Palatul Belem, escortați de un escadron de cavaleriști din Garda Republicană; în curtea Palatului o companie a dat onorul, intonându-se imnurile. Președintele Republicei, înconjurat de Dl. Salazar și de casa civilă și militară, ne-a primit în Sala Louis XV, unde s-au rostit discursurile, al căror text îl alătur în anexă. După aceea am fost poftit într-
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
unui spectacol. Detaliu și context în imaginea care vorbește despre spectacol. Subiectivitate. Subiectivitate. Subiectivitate. Înainte de '89 la noi se vorbea oarecum în taină despre fotografi și fotografie. Nu părea să fie socotită nici măcar artă marginală, deși afară avea din plin onorurile pe care le merita. Am intuit ce forță fantastică trebuie să aibă artistul fotograf și ce mînuitor de iluzii este. Orice formă de putere se teme de o astfel de manipulare. Posibilă și probabilă. O fotografie are un grad imens
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
dragă lui Caragiale), ca să nu ia parte la izirciț. Scenariul, în mare, se cunoaște. Scutirea se practică, pretutindeni în lumea Momentelor și a comediilor, unde orice ieșire prin spate este exploatată, orice tertip e încercat, pentru a cruța "viața și onorul", de-a pururi nesigure. Un căpitan de gvardie, fost "birjar, cîrciumar, binagiu, samsar de slugi, spion de poliție, bătăuș", un adevărat moftangiu, deci, din toate cîte nimic, găsește un compromis salvator: bietul debil se "înlocuiește" cu o rublă, și scapă
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
pace. I-am dat una înainte și apoi câte una la fiecare cinsprece zile". și învoiala merge unsă, pînă la desființarea gărzii. Ba încă, pentru a adeveri schisma pe care o deplîngeau și romanticii, la vremea lor, între onoare și onoruri, vîndute (cum trist spune Dicționarul grotesc al lui Alecsandri) una pentru altele, bravul reformat e propus pe lista de decorații. Bănuind că nu fără plată, înclină să refuze, pînă cînd e invocat, parolă care șterge orice împotrivire, moftul. și loialitatea
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
politice influente, aparținînd celor mai deverse și mai contradictorii ideologii, dar care, fatalmente, erau apariții efemere, inepte cultural și, de cele mai multe ori, de-a dreptul grotești . Rînd pe rînd și an de an, au primit diplome și premii, titluri și onoruri specifice, indivizi pe care întîmplarea i-a așezat în anumite locuri și care au aflat că există artă și artiști doar cu prilejul primirii acestor ipocrite insemne de prietenie și de gratitudine. Ca nici o altă uniune de creație din România
Uniunea Artiștilor Plastici, după cincisprezece ani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8130_a_9455]
-
durerea ei, la Perșinari, în Dîmbovița. Trebuie show, nu ne lăsăm: "fosta nevastă, Maria Ciobanu, n-a venit la înmormîntare", "lăutarii i-au cîntat lui Ion Dolănescu pentru ultima dată", zece mii de persoane au participat la funeraliile artistului, înmormîntat cu onoruri militare (!), "îmbrăcat în costum național cu cocardă tricoloră", mulțimea "s-a îmbrîncit să filmeze catafalcul cu telefonul mobil", iar geamurile de la Ateneul Român "au fost la un pas să cedeze", o televiziune "națională" ne confiscă o duminică întreagă, filmînd fiecare
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
care pornesc războaie aberante în saloane aurite" (Cavanna). Nici măcar eu! Mi-a trebuit ceva timp ca să reflectez la această chestiune. De obicei, ceremonia era prezidată de primarul Jean Foyer. Primarul se înfoia marțial și răcnea: În memoria morților noștri, pentru onor!" Unica trompetă din sat răsuna. Se înșirau cele treizeci și două de nume, urmate de "Mort pentru Franța!", se depunea o coroană de flori, școlarii intonau Marseieza, după care lumea se risipea voioasă prin cârciumi. Pe 11 noiembrie 1979, Jean
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
din Scoția, a directorului Festivalului și a întregii trupe, nici un oficial român nu a fost prezent. Nici ministru, nici ambasador, nici altă față. Doar Gabriela Massaci, directoarea Institutului Cultural Român de la Londra. Cam puțin pentru un așa eveniment... pentru asemenea onoruri date nu doar culturii, teatrului, ci pur și simplu românilor. Să fi fost vreo vizită politică, vreun politician, probabil că altfel ar fi stat lucrurile. Nu cred, însă, să aibă parte de discursurile pe care le-am auzit în seara
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
mai mărețe clipe. Într-adevăr, ziua de 10 Mai nu vom uita-o niciodată”. La ora 5 se trag 21 lovituri de tun, iar la 10,30, la biserica românească din Fabric, se oficiază serviciul divin; garda ofițerilor a dat onorul generalului Găvănescu, comandantul garnizoanei. În timpul Te-Deum-ului se trag 101 lovituri de tun. De o parte și de alta a drumului din centrul orașului până la biserică se aflau elevii școlilor primare și secundare, profesori, ostași, cu steaguri. Cortegiul s-a îndreptat
Agenda2006-20-06-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/284960_a_286289]
-
Luptătorul Bănățean” titra: „10 Mai - simbol de luptă și frăție de arme româno-rusă pentru înfăptuirea independenței noastre”. La Catedrală se oficiază un Te-Deum, în fața lăcașului generalul Popescu-Ankara rostind un scurt, dar vibrant discurs în fața soldaților și civililor. O companie dă onorul și defilează în ovațiile publicului, iar după-amiază ansamblul muncitoresc „Flacăra” dă o reprezentație gratuită în grădina de la Capitol (în program, imnul regal și cel sovietic, executate de fanfara C.F.R.). Aceleași imnuri, alături de melodii românești și rusești, se cântau a doua
Agenda2006-20-06-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/284960_a_286289]
-
în Lumea Nouă, de către marinarii lui Cristofor Columb, fumatul era apreciat de către indigeni ca un leac universal și o cale de a intra în legătură cu zeii, în timpul unor ritualuri religioase complicate. Odată ajuns în Europa (1559), tutunul este primit cu toate onorurile. Jean Nicot („nașul” nicotinei), ambasadorul Franței la curtea portugheză, este de-a dreptul fericit că poate trimite reginei sale, Caterina de Medici, tutun pentru „tratarea durerilor de cap, dar și ca o posibilitate de distracție și de potolire a nervilor
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
deceniu. Pentru dl Stoica, parfumul gărilor de altădată (curate, pline de flori, cu săli de așteptare încălzite, ceferiști în uniforme, cu un trafic redus) și poezia locomotivelor de aburi sunt încă vii. În gara Jimbolia vor fi primiți cu mari onoruri regele Ferdinand, generalul Berthelot (1924), regele Mihai și regina-mamă Elena (1940), ambasadorul Italiei etc. Tot aici, un acar l-a salvat pe Carol II, aflat în drumul său spre exil, după abdicare, de legionarii care-l așteptau. Iar Martha Bibescu
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]